Pornesc de pe strada Şincai, unde am copilărit (împreună cu Julika – Andrea Ghiţă). Traversez Piaţa Păcii. În colț, “Croco”, unde ne adunam ca studenţi la o cafea şi la o șuetă. Ajung la începutul Străzii Republicii. Strada e cunoscută astfel de mai toţi clujenii, deşi de-a lungul timpului a avut denumiri diferite. Până în 1918, în perioada Imperiului Austro-Ungar, s-a numit Majális-út, între 1923-1941, Strada Regală, după război şi abolirea monarhiei a primit – în mod logic, numele de Republicii, iar după Revoluţia din 1989, pentru scurt timp s-a numit Gheorghe Bilașcu – întemeietorul Şcolii Clujene de Stomatologie după 1918 la Univesitatea din Cluj. Apoi a revenit la denumirea din trecutul recent: Republicii.

Cum urci pe stradă, pe partea dreaptă este clădirea Policlinicii Studenţeşti, unde mi-am făcut stagiatura la mijlocul anilor ’70. Vizavi, pe colţ, se află casa cunoscutului pictor clujean Theodor Harșia (1914-1987) pe care l-am cunoscut. Elev al lui Catul Bogdan, Harșia a căpătat şi o recunoaştere internaţională.

Autoportret Theodor Harşia

Am primit de la el şi un tablou cu dedicaţie: Târgul de la Brăila. Fiica lui, Dorina, prietenă din copilărie, a ajuns muzeograf la Muzeul din Tulcea.

Pe partea dreaptă a strazii este clădirea Clinicii Medicale IV, care înainte era Spitalul Ministerului Transporturilor, sau Spitalul CFR, cum îi spuneau clujenii. Tatăl meu a lucrat acolo câţiva ani ca stomatolog, iar eu am învățat acolo medicina internă cu profesorii Faur, Dorca şi Dr. Francisc Döry (fiul internistului de la Spitalul Evreiesc, Béla Döry care a pierit la Auschwitz).

Urcând în continuare, pe partea dreaptă a străzii ajung la colţul cu strada Ion Creangă. Aici a locuit, în perioada interbelică şi postbelică, familia Dévényi (Deutsch). Moni Dévényi a fost decenii de-a rândul tehnologul şef al Fabricii de Încălţăminte Dermata. Fiul lui, regretatul Andrei Dévényi, decedat de curând, a fost profesor universitar de fizică la București. Mai târziu, Vila Dévényi a aparţinut unui cunoscut oftalmolog clujean, Dr. Schmidt, a cărui familie trăieşte în Germania.

Ajungem la clădirea impunătoare a Institutului Oncologic, înfiinţat de profesorul Ion Chiricuță. Aici a lucrat şi doctorul Bologa (fiul marelui istoric al medicinei, Valeriu Bologa).

Vizavi de Institutul Oncologic, pe partea stângă, se află Vila Butaș. Ea a aparţinut generalului Butaș care a luptat in armata română în Primul Război Mondial. Generalul şi soţia sa, Lenke, (care venea des în casa noastră) au ajutat evreii în vreme de restrişte. Fiul lor, Dr. Butaș, a fost timp de decenii anestezistul şef al Clinicii de Chirurgie III.

Puţin mai sus, de Vila Butaș se găseşte Vila Ştefănescu-Goangă, fostul rector al Universităţii Ferdinand. El a lăsat vila ca moştenire universităţii. Aici a funcţionat Institutul de Matematică, înfiinţat de academicianul Tiberiu Popoviciu, iar astăzi găzduieşte un centru de cercetări de psihologie, potrivit dorinţei profesorului Mărgineanu.

Oblic, vizavi, se află faimoasa Grădină Botanică din Cluj, înfiinţată de Alexandru Borza, o continuatoare a vechii grădini botanice clujene din Gradina Mikó.

Casa învecinată cu intrarea principală a grădinii, la nr. 40, este o clădire în stil Bauhaus.

Vila Reich

Clădirea, construită în anii ’30, a fost proiectată de inginerul Eugen (Jenö) Reich (1895-1968), unul dintre inginerii constructori evrei importanţi ai Clujului din perioada interbelică.

Inginerul Reich

El a proiectat şi a construit şi clădirea Casei de Asigurări de Sănătate (fosta Policlinică nr. 1) de pe Strada Argeş. După război, fiind celibatar, venea săptămânal în casa copilăriei mele şi toate sărbătorile le petreceam împreună. Îi plăcea sportul şi m-a învăţat multe exerciţii de gimnastică. Se spune că niciun om nu e de neînlocuit. Totuşi, pe ing. Reich, regimul comunist l-a considerat de neînlocuit. Trustul de construcții unde lucra nu l-a pensionat niciodată şi a lucrat acolo până s-a stins din viaţă.

Aceeaşi casă de pe Republicii 40 e legată şi de numele marii actriţe clujene Silvia Ghelan.

Silvia Ghelan

Silvia Ghelan a interpretat nenumărate  roluri la Teatrul Naţional din Cluj. Am avut onoarea s-o cunosc personal la începutul anilor ’70, când juca în filmul “Serata”, în regia Malvinei Urşianu, în rolul doctoriţei Iulia, alături de unchiul meu, cunoscutul actor György Kovács, care interpreta rolul Profesorului. În aceeaşi clădire a locuit şi doctorul David Rub (1921-1989), născut la Petroşani.

Dr. David Rub

Dr. Rub era un om de o deosebită sensibilitate intelectuală şi profesională. După o stagiatură efectuată la Spitalul Evreiesc din Cluj, a lucrat ca medic şi cadru didactic la Clinica Medicală II, fiind discipolul vestitului profesor Ion Goia. A fost căsătorit cu Aurelia Saidac-Rub, profesor la Facultatea de Farmacie din Cluj.

Într-o clădire aflată ceva mai sus de Casa Reich, la numărul 41, a locuit profesorul Paul Steiner (1879-1959), şeful Secţiei de Chirurgie de la Spitalul Evreiesc din Cluj. Pionier în chirurgia urologică (chirurgia prostatei), Prof. Steiner a fost primul director al Spitalului Evreiesc din Cluj.

La nr. 46 se află Vila Szegő. Aici a locuit Júlia Szegő (1900-1987), folclorist şi biograf al lui Mozart și Bartók. A fost prietenă cu Bartók și Kodály. A fost coproprietara vestitei librării Lepage din Piaţa Libertăţii. Uli-néni, cum îi spuneam când eram copil, era profesoara cu care am învăţat să cântăm atât eu, cât şi surorile mele şi alţi copii care au frecventat grădiniţa ei de muzică. În timpul ocupaţiei germane a scăpat de deportare datorită profesorului maghiar Csőgör (de specialitate stomatolog) care a activat în ilegalitate cu Uli-neni. Cabinetul lui stomatologic era pe Strada Berde Mózes (azi Fr. Joliot Curie). Acolo a ascuns-o pe Uli-néni, în cămăruţa unde se prepara ghipsul dentar. Laicsi bácsi (cum ii spunem eu) a ajuns după război rector al Universităţii Bolyai şi membru în Consiliul de Stat.

Urc mai departe, agale, până la numărul 56, copleşit de amintiri. Aici a locuit familia profesorului universtar Porumb, a cărui soţie era profesoara mea de gospodărie în anii de şcoală generală. Cei doi fii gemeni ai familiei, Horea şi Tudor, au făcut carieră în domeniul biofizicii, unul în Franţa, celălalt în Canada. Au absolvit cum laude Academia Regală din Anglia.

Cu ei am fost coleg la grădiniţa de peste drum a Doamnei Radu. Îmi amintesc că la absolvirea grădiniţei, la spectacolul final, Horea şi Tudor jucau rolurile de Leușor si Tigrișor, iar eu eram în rolul Şoricelului.

În capătul străzii Republicii, în stânga, se află Cimitirul Evreiesc Neolog, unde se odihnesc mulţi dintre cei care au contribuit la viaţa culturală şi ştiinţifică a oraşului, printre care şi părinţii mei – dar despre asta, într-un articol viitor.

Johanan Vass