Printre poemele sinagogale este un imn dedicat preamăririii lui Dumnezeu. El este cântat de publicul din comunitate după rugăciunea de vineri seara, în ajun de Șabat. Acest imn este o prezentare poetică a celor 13 principii filosofice ale credinței iudaice compuse de Maimonide (Rabi Moșe ben Maimon). Imnul este prezent în liturghia tuturor evreilor, diferențele fiind asupra melodiei cu care este cântat (vedeți în acest sens explicațiile în Encyclopaedia Judaica, 1971, vol.19, col. 834). Totuși, el nu este recitat în unele comunități hasidice. Altă diferență între varianta așkenază și cea sefardă este că varianta așkenază cuprinde 13 distihuri, câte unul pentru fiecare din cele 13 principii fără să sublinieze acest lucru, iar varianta sefardă cuprinte încă două distihuri finale, unul care afirmă că este vorba despre cele 13 principii și altul care reprezintă declarația că Thora lui Moșe este adevărul. În cărțile de rugăciune (Sidurim) așkenaze, acest imn este prezent la început, deși este recitat în ajun de Șabat. În cărțile de rugăciune sefarde el apare după rugăgăciunea de vineri seara. Nu se știe cine este autorul lui. Se presupune că ar fi poetul evreo-italian Daniel ben Iehuda din Roma, care a trăit în prima jumătate a secolului al 14-lea. Unii cercetători afirmă că autor ar fi poetul Immanuel din Roma, iar alții vorbesc despre Iechiel ben Baruch.

În limba română, acest imn a fost tradus numai în proză. Una din traduceri este a lui Avraham Șlomo Gold, de la începutul secolului trecut, în cadrul Sidur-ului său, unde a adăugat și câteva explicații asupra imnului. Am încercat o traducere versificată, pe baza variantei sefarde, în 15 distihuri.  Cer iertare cititorilor pentru eventualele greșeli.

 

PREAMĂRIT  FIE  DUMNEZEU

(Traducere de: Lucian-Zeev Herșcovici)

 

Preamărit fie Dumnezeu cel viu și lăudat,

El există și existența lui e veșnică pe timp nelimitat.

 

El este Unul și nu mai e ca El,

În Unitatea Lui secretă nu e nimenea la fel.

 

Nu are trup, nici a trupului închipuire,

Sfințenia Lui e neasemuită în a lumii fire.

 

Există dinaintea oricărui lucru creat,

El este Cel Dintâi și fără început în al Lui primat.

 

Este stăpânul lumii, peste toată creațiunea domnește,

Mărirea Lui, domnia Lui poruncește.

 

Profeția Lui a transmis-o celor aleși,

Oamenilor care vestesc a lui fală când îi privești.

 

În neamul lui Israel, altul ca Moșe nu s-a ridicat,

Profet care să vadă chipul Domnului cu adevărat.

 

Thora adevărată, învățătura a dat-o Domnul poporului Lui,

Prin devotatul casei Sale, profetul Lui.

 

Domnul nu va schimba Legea Lui în vecie,

Niciodată, orice-ar fi să fie.

 

El privește și știe ale noastre fapte, ce va fi,

Știe de la început cum se vor sfârși.

 

Pe cel drept, pentru-ale sale fapte bune îl răsplătește,

Pe cel nelegiuit, pentru răul făcut îl pedepsește.

 

Ni-l va trimite pe Mesia când timpul va veni,

Pe cei ce așteaptă sfârșitul suferinței îi va mântui.

 

În bunătatea lui cea mare, pe morți îi va fi înviat,

Binecuvântat fie Numele Lui, pe vecie lăudat.

 

Acestea sunt cele treisprezece principii ale credinței lui Israel,

Sunt baza credinței și a Thorei pe care se sprijină el.

 

Thora lui Moșe este adevăr, la fel și a sa profeție,

Binecuvântat să fie Numele Domnului, lăudat pe vecie.

 

Lucian-Zeev Herşcovici