…şi năpustiţi-vă asupra celor puţini, răzleţi, diferiţi şi vulnerabili – încondeiaţi indirect dar cu fermitate – drept  pericolul major pentru slăbirea celor dintâi. Nu pot înţelege altfel obstinaţia de a purcede la referendumul – pe care-l credeam dat uitării (pe cale de bun simţ sau de înţelegerea, în fine, a inutilităţii sale pentru societate ) –  pentru modificarea formei actuale a articolului 48(1) din Constituția României: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți…”   în forma dorită de promotorii referendumului: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie…” .

Se pare însă că e mare nevoie de reluarea acestei campanii, mai mult un vector pre-electoral pentru cei care par a pierde tot mai mult teren din pricina nepriceperii şi haotismului instalat la guvernare. Lucru dovedit de faptul că absenţa ei nu A generat mişcări majore de reamintire şi urgentare,  din partea maselor „largi populare”. Şi asta pentru că majoritatea covârşitoare – nu găsesc un cuvânt mai puternic decât covârşitor – a cuplurilor care vor să-şi unească destinele, în faţa ofiţerului de stare civilă,  sunt alcătuite dintr-un bărbat şi o femeie. Soţii de acelaşi sex, dornici să-şi legitimeze convieţuirea, să-şi asigure o stabilitate şi un firesc vieţii lor de fiinţe umane, sunt extrem de rare, aproape inexistente, ceea ce nu-i împiedică pe promotorii Referendumului să le prezinte ca pe un mare pericol pentru familia tradiţională bine înrădăcinată în existenţa poporului român (în existenţa tuturor popoarelor), îndreptând tunurile înfierării – uneori camuflate sub catifeaua mieroasă a „respectării opţiunii lor private, dar…” – împotriva celor puţini, diferiţi şi vulnerabili, care nu încalcă vreo lege civilă (până nu se reinstituie una de tristă amintire) şi au aceleaşi drepturi ale omului, general valabile, de care vor fi lipsiţi tocmai prin modificarea Constituţiei României, în deceniul al II-lea la Mileniului al III-lea, al deschiderii şi globalizării.

Oricum am lua-o, focalizarea asupra „familiei tradiţionale” (nu am găsit nicăieri o definiţe univocă pentru ea) aduce după sine discursul împotriva comunităţii LGBT. Am văzut „sondajele de opinie” ale diferitelor posturi de televiziune în care apar cetăţenii „de bine”, oripilaţi sau râzând gros, la auzul unei familii alcătuite din persoane de acelaşi sex care „mai vor să adopte şi un copil”, care mi s-au părut tot atâtea îndemnuri la discriminarea unui grup aproape necunoscut, dar cu atât mai hulit. În acelaşi timp apărătorii familiei tradiţionale care îşi bazează determinarea pentru modificarea Constituţiei, pe evocarea „păcatului enunţat în Biblie” nu se mobilizează deloc pentru respectarea Celor Zece Porunci – aflate la temelia unei societăţi morale – ba le şi încalcă, zi de zi, cu seninătate.  Ca să nu mai spun că nu par a fi deranjaţi deloc, de racilele care corodează familiile actuale: sărăcia, consumul de alcool, lipsa de educaţie, violenţa.

Mă tem că, asemeni altor acţiuni duse la capăt cu tăvălugul majorităţii, şi Referendumul pentru redefinirea familiei va avea sorţi de izbândă. Apoi fiecare cetăţean „de bună credinţă” care a votat cu „da”, va reveni la ale lui, cu „sentimentul datoriei împlinite”, iar minoritatea LGBT –  existentă de când lumea şi care ar fi avut şansa de a duce o viaţă normală şi în România – va deveni şi mai vulnerabilă, mai marginalizată. După cum, mă tem că după reuşita acestei campanii bazate pe exploatarea prejudecăţilor unei majorităţi , din păcate, uşor de îndoctrinat de la diferite „amvoane”, se poate deschide calea spre alte acţiuni de anvergură îndreptate împotriva altor grupuri minoritare prezentate drept „destabilizatoare ale tradiţiei” şi periculoase pentru majoritatea covârşitoare, consolidată, bine ancorată, cu rădăcini adânc înfipte în tradiţie…

Mai sper ca Referendumul pentru redefinirea familiei să nu aibă loc…Iar dacă speranţa mea e deşartă şi el va fi organizat în luna mai a acestui an, atunci îmi vor exercita votul: un Nu hotărât!

Andrea Ghiţă