Israel – Perspective sumbre în ajunul Zilei Naționale

La ora actuală, Israelul se află într-o situație cam fără ieșire. Printr-o manevră, aș zice diabolică, Hamas, pur și simplu a sacrificat (ca deobicei) populația civilă, chemându-i să demonstreze la gardul de securitate ce desparte Gaza de Israel. Organizatorii își dădeau seama că acest eveniment, deși s-a intitulat demonstrație pașnică, nu se putea termina fără incidente, ținând cont de faptul că protestatarii au fost incitați. Scopul Hamas a fost să-i provoace pe militarii israelieni care păzeau gardul să intervină și cum unii dintre demonstranți au vrut să dărâme gardul și au aruncat în militari, peste gard, cu pietre și cocktailuri Molotov, reacțiile din partea israeliană au fost dure, finalizându-se cu moartea a 16 demonstranți dintre care, potrivit surselor israeliene, 10 făceau parte din aripa militară a Hamas. Caracterul provocator al acțiunii era limpede. În primul rând scopul declarat al protestului: revenirea palestinienilor refugiați în alte țări în urma războiului din 1948, dar așa cum se știe, se cere și reîntoarcerea descendenților acestora, care nu mai au nimic comun cu Israelul și care sunt de ordinul milioanelor. Este o cerere absurdă și Hamas știe foarte bine că Israelul nu o va accepta niciodată deoarece ar duce la dispariția caracterului evreu al statului. În schimb oferta logică a părții israeliene este revenirea refugiaților în viitorul stat palestinian. Un alt scop urmărit de Hamas a fost împingerea din nou a Israelului pe banca acuzaților, de folosire excesivă a forței împotriva unei demonstrații ”pașnice”. Din păcate, ambele scopuri au fost atinse. Din nou o mare parte a comunității internaționale este gata să condamne Israelul și dacă nu s-a reușit votarea unei rezoluții de condamnare a Consiliului de Securitate, aceasta s-a datorat veto-ului Statelor Unite care, spre deosebire de ultimul an al președintelui Obama, când o rezoluție antiisraeliană a fost votată deoarece SUA s-au abținut, acum a revenit la politica anterioară de sprijinire a Israelului.

Dar Israelul se confruntă și cu alte probleme care i-ar putea aduce oprobiu internațional. Premierul Benjamin Netanyahu, de această dată din cauza unor presiuni interne, a trebuit să încalce o înțelegere încheiată cu Națiunile Unite în privința permisiunii de stabilire pe teritoriul Israelului a 16.000 de refugiați africani, suspendând aplicarea ei. (Toate țările vestice la un loc urmau să primească tot 16.000 de refugiați). În condițiile presiunilor din partea membrilor guvernului și ai partidului Likud, precum și ale populației din sudul Tel Avivului unde s-au stabilit acești refugiați, premierul, aflat într-o situație vulnerabilă din cauza problemelor cu justiția, nu a avut de ales dacă dorea să-și continue mandatul. Este un gest care cu siguranță va fi condamnat de dușmanii Israelului, din păcate mulți la număr.

Israelul a mai pierdut o șansă pe plan extern în ceea ce privește relațiile cu statele arabe. Se vorbește de multă vreme despre apropierea de Arabia Saudită, de vizite și întâlniri între personalități politice și militare din ambele țări, vizite „secrete” dar despre care opinia publică a aflat. Explicația demersului – dușmanul comun, Iranul. Un pas mare în această direcție a fost făcut de moștenitorul tronului saudit, Mohamad bin Salman care, în timpul vizitei în SUA, într-un interviu acordat revistei americane ”Atlantic”, a recunoscut dreptul de existență al Israelului. “Cred că palestinienii și israelienii au dreptul de a trăi în pace pe teritoriile lor”, a spus bin Salman, adăugând că, în prealabil ”este necesar un acord de pace pentru a asigura stabilitatea pentru fiecare și relații normale”.

Mohamad Bin Salman

Dar după incidentele de la gardul de securitate, soldate cu 16 morți din rândul palestinienilor, regele Salman, fără să facă referiri la interviul moștenitorului tronului, a reafirmat că regatul se află pe o ”poziție hotărâtă față de problema palestiniană și față de drepturile legitime ale poporului palestinian la un stat independent, cu capitala la Ierusalim”. Este un regres în perspectiva eventualei apropieri a celor două state, ceea ce ar fi însemnat mult pentru Israel care, în afara Egiptului și Iordaniei, nu este recunoscut oficial de niciun stat arab din regiune.

Din păcate nu se întrezărește la orizont vreo schimbare a situației, dimpotrivă. Cum demonstrațiile palestinienilor din Gaza sunt prevăzute să țină până la 15 mai, după Ziua Israelului, cu siguranță că vor mai fi numeroase provocări și incidente. Obligat să riposteze, Israelul nu-și va putea modifica imaginea de stat dur, chiar dacă o parte a opiniei publice internaționale este conștientă că atunci când ai de-a face cu organizații teroriste ca Hamas, mijloacele pașnice nu au nici o șansă de reușită.

Eva Galambos

12 Comments

  • Alexandru Cepoi commented on April 9, 2018 Reply

    Interesant si bine documentat!

  • Delcea Cristian commented on April 7, 2018 Reply

    Superb articol!

  • paula craciun commented on April 7, 2018 Reply

    M-am bucurat sa citesc acest articol care mie, mi-a lamurit anumite lucruri, mai ales ca nu demult am avut ocazia sa aud un comentariu asemanator cu al dnei. Galambos, care insa imi lasase cateva puncte neclare. Dupa comentariul dlui. Tomi Anca sunt total dezorientata si de aceea mi-as permite sa-l rog pe dl. Tomi Anca sa ne scrie si explice care sunt neadevarurile. Multumesc.

  • Eva Galambos commented on April 6, 2018 Reply

    Nu știu de ce susține domnul Tomi Anca despre ce scriu eu că sunt departe de realitate și neadevărate. Toate datele se găsesc relatate în presa israeliană și internațională și, din păcate, se confirmă ceea ce am scris, demonstrațiile continuă , provocările la fel și au fost din nou împușcați oameni, probabil teroriști dar aceasta nu va împiedeca criticile împotriva Israelului. Poate cei care locuiesc în Israel văd lucrurile altfel, sunt mai obișnuiți cu astfel de incidente dar noi, din afară, ne îngrijorăm.
    În altă ordine de idei, pentru d-na Francisca:nu mai îmi pot accesa contul yahoo, așa că scrieți-mi pe adresa galamboseva33@gmail.com
    Mulțumesc pentru felicitările de Pesah și doresc și eu tuturor Pesah și Paște fericit. Eva Galambos

  • Francisca commented on April 5, 2018 Reply

    V-ați schimbat adresa de e-mail? V-am trimis o felicitare de Pesach, dar computerul a respins-o (de 2 ori). Așa că profit să vă urez hag samea măcar în comment.
    Ca de obicei, curajul de a ataca temele fierbinți, într-un articol limpede și echilibrat!

  • Lucian-Zeev Herscovici commented on April 5, 2018 Reply

    Dragă Eva,
    Eu îmi amintesc o afirmație a lui David Ben Gurion: Câinii latră, caravana trece… Așa a fost totdeauna în legătură cu Israelul, cu poziția internațională a acestui stat. Chiar și atunci când David Ben Gurion i-a proclamat independența. Mai ales că atunci Israelul era un prunc nou născut despre care mulți credeau că nu va supraviețui, iar acum este un om respectat, de voie sau de nevoie, în vârstă de 70 de ani! Tot David Ben Gurion afirmase că nimeni nu poate scrie istoria evreilor dacă nu crede în minuni, fără să creadă în minuni nu este realist…
    Este adevărat că nici eu nu aprob politica de expulzare a africanilor din Tel Aviv. Dar în legătură cu Gaza, cred că toată lumea înțelege jocul politic. Inclusiv conducătorii guvernului Hamas, pe care nu-l recunoaște nimeni. Iar Netanyahu este foarte popular, iubit de mase în Israel. În privința Arabiei Saudite, nu poate fi vorba de mare dragoste. Dar se poate întâmpla uneori ca două state aflate în conflict sau chiar în război să aibă un interes comun (în acest caz, problema înarmării Iranului). Dar nu înseamnă că cele două state devin prietene dintr-o dată, fiindcă alte interese ale lor – sau aspecte ideologice – sunt diferite, opuse.
    Pot să mai spun un lucru. Ne aflăm în ajun de ziua a șaptea de Pesach, în care celebrăm minunea trecerii mării. Haftara (partea dintr-o carte a Profeților, explicativă, după lectura pericopei săptămânii din Tora) citită în ultima zi de Pesach în sinagogi in Diaspora a fost adoptată de sionismul religios pentru a fi citită în sinagogi în Israel de Ziua Independenței (Yom Haațmaut). De ce? Fiindcă vorbește despre minunea salvării, a supraviețuirii. Așa că să fim…ceva mai optimiști și mai realiști asupra Israelului și minunilor…
    Sper ca replica mea să fie publicată în BAABEL, de dragul obiectivității, obiectivismului, dreptului la replică.
    În rest, îți urez Hag Sameach și toate cele bune. Aceleași urări tuturor membrilor redacției, colaboratorilor revistei și cititorilor ei. Fiecăruia după tradiția și credința sa, Pesach fericit și Paște fericit. Dumnezeu este Unic pentru toată lumea, El ajută pe toți oamenii drepți și buni, care de fapt serbează același lucru, deși în forme diferite: salvarea, mântuirea, supraviețuirea.
    Amical,
    Lucian-Zeev Herșcovici

    • klein ivan commented on April 5, 2018 Reply

      Ca și L-Z H. eu nu locuiesc în sud T-A , deci părerea celor de acolo trebuie să aibă prioritate iar primul ministru să pună în balanță plus și minus și să decidă . Eu nu am date generale dar e evident că nu neapărat migranții au fost cei mai săraci / în pericol , pentrucă și-au permis să vină în Israel ( state vestice ) – pe de altă parte sosind în state dezvoltate , beneficiind de mila publică ( unii , nu știu cîți ) au transferat sume mici în țările de origine , creinduși o situație ( eventual putînd acolo să exploateze pe alții ) – … Sînt sigur că L.H. ca și mine , iar da unui cerșetor în limite dictate de posibilități dar nu l-am invita în casă nici pentru o oră .

  • tomi anca commented on April 5, 2018 Reply

    Nu e totuna cine scrie?Conteaza ce scrie!!!
    Articolul e rupt de realitate.si cuprinde neadevaruri…
    Singurul comentariu al meu ar fi “numai 16?”.

    • Andrea Ghiţă commented on April 5, 2018 Reply

      Dar e limpede că articolul este scris şi semnat de doamna Eva Galambos, am făcut rectificarea, uitasem să schimb numele la postare. Mulţumesc pentru observaţie.

    • klein ivan commented on April 5, 2018 Reply

      Dați-mi posibilitatea să comentez un articol de-al dvs. pe tema Israel . ( Cred că oricine are mai mult talent la scris ca mine care scriu foarte greu ) .Vă asigur că voi fi obiectiv .

    • klein ivan commented on April 7, 2018 Reply

      Două lucruri legate de acest articol m-au deranjat : ( 1 ) titlul , dar numai pentru că parafrazînd-o pe soția mea care spune cîteodată ” tu , prin prezicerea asta parcă inviți răul să se întîmple ” -desigur E.G. n-are nici-o vină de ce se întîmplă acolo ( 2 ) comentariul dvs . cu ” numai 16 ” care ar trebui să fie ” bravo armatei israeliene că a reușit să lichideze 10 luptători Hamas ( bravo și pentru identificarea lor prealabilă ) și păcat de eventuale victime colaterale care puteau fi nevinovate ” – ( în Romania nu puteam spune nu la o convocare la o demonstrație ).

  • Dr. Jack Chivo commented on April 5, 2018 Reply

    Cine a scris articolul??

    Andrea Ghita, mai sus, sau Eva Galambos mai jos?:

    Poate amandoua?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *