Sunt câteva cuvinte de mulțumire și recunoștință, cum se obișnuiește la începutul unei cărți, mai cu seamă dacă este cartea de debut a unui om de mult trecut de prima tinerețe. Demult utream dorința de a lăsa ceva în urmă, în afara multelor lucruri inutile și a puținelor utile, pe care le-am strâns într-o viață, împreună cu Vera, soția mea, Roby fiul meu și familiile pe care nu le mai avem. Acest ceva nu putea fi decât o carte, căci am avut șansa și neșansa să fi fost născut și trăit ca fiu al Poporului Cărții. Deci cartea are ca ”personaj” principal tocmai acest popor evreu.

Cartea care o citiți acum (și pe care sper că veți avea răbdarea să o parcurgeți până la sfârșit) este o colecție de articole publicate într-o revistă online (așa este acum moda, dictată de preocupări ecologice și economice) cu incitantul titlu BAABEL, care include multe semnificații. Andrea Ghiță, talentata ei plăsmuitoare, mi-a oferit spațiul în care mi-am făcut debutul întârziat în ale scrisului. Tot ea, împreună cu Eva Galambos, m-au încurajat și m-au ajutat să depășesc tracul de început. După o longevitate remarcabilă de șapte ani de apariții bilunare neîntrerupte, revista BAABEL a dobândit o reputație lăudabilă. 

Cele 140 de articole (devenite capitole) le-am adunat în două volume cu sprijinul multor prieteni, cărora le mulțumesc din suflet. Apărute în revistă între anii 2013-2019, ele sunt un fel de eseuri, impresii de călătorie, incursiuni în diverse istorii și întâmplări cotidiene. Deși nu au pretenția unor scrieri cu iz științific, formația și experiența mea inginerească m-au constrâns să fiu cât mai riguros. Prin urmare m-am străduit să-mi verific afirmațiile cu cât mai multă circumspecție. Google și Wikipedia, muzeele pe care le-am vizitat oriunde am ajuns, cărțile pe care l-e am cumpărat (sau le-am primit cu dedicații de la autori), revistele la care sunt abonat mi-au servit ca prețioase surse de informații și mijloace de verificare. 

Titlul Evreu fără frontiere, chiar dacă nu e foarte original, este foarte potrivit. El mi-a fost propus de Horațiu Cenușă, la fel ca simbolul rodiei de pe copertă. Mircea Brenciu a lecturat și a corectat cu migală textul, pe alocuri complicat și împănat cu expresii în limba ebraică, pe care m-am străduit totuși să le fac înțelese prin traduceri sau explicații cursive. Sper să fi reușit. Fotografiile de la sfârșitul fiecărui volum nu sunt ilustrații la textul articolelor, ci mai degrabă un mănunchi de imagini despre o parte din locurile și întâmplările amintite în carte. Cele mai bune dintre ele sunt făcute de un fotograf profesionist, prietenul meu Laci Antal, iar cele mai modeste sunt făcute de mine.

Dacă ar fi să amintesc toți prietenii care m-au susținut cu critici înțelepte, cu șarje amicale, dar și cu multe dovezi ale bunelor sentimente, ar mai trebui să adaug un volum. Oricum lor se cuvine să le dedic această carte, alături de soția mea Vera și fiul meu Roby, care fac parte din mine însumi.

Tiberiu Roth,15 iulie 2019

(cuvânt înainte la volumul Evreu fără frontiere, lansat în 25 iulie 2019, la Braşov)