Primii șapte ani

Cum spune poetul? Ce repede trece timpul când te bucuri de el!

Șapte ani de existență a revistei BAABEL, mii de articole publicate, (cred) peste o sută de colaboratori, cu toții angrenați în acestă activitate literară-publicistică și probabil mii de cititori.

Și după această trecere în revistă, (foarte posibil) inexactă, două întrebări se cer a fi puse.

Prima se referă la motivul care îi face pe toți acești prieteni să colaboreze la o apariție electronică, fiecare împins de la spate, cred eu, de cel puțin o cauză demnă de invidiat.

Îmi închipui că unii se delectează în a-și publica ideile, gândurile și mai ales comentariile legate de viața de toate zilele, pe care fiecare o duce în colțișorul său de lume, mai ales când ajunge la concluzia că evenimentele care se deapănă în jurul său merită a fi prezentate și altora, cu scopul de a fi discutate, dezbătute, întoarse pe toate fețele, mai ales atunci când eseul lor primește comentarii ale cititorilor. Pentru că presa electronică oferă fiecărui cititor ocazia de a-și exprima părerea despre cele citite, on line. Această activitate duce uneori (poate prea rar) la adevărate dezbateri, conflicte de păreri, dar după părerea mea acest aspect dă savoare revistei și satisfacție autorului.

Alți colaboratori ai revistei profită de ocazie pentru a-și publica amintirile, mai ales cele legate de un trecut comun, în țara în care s-au născut, comună tuturor colaborilor revistei. Plăcerea de a citi aceste însemnări despre trecut e uneori greu de exprimat în cuvinte. Uneori te găsești în fața unor amănunte despre un episod al existenței noastre comune, dar văzut dintr-un complet alt unghi. Alteori afli date complet noi despre cineva cu care ai împărtășit mulți ani de viață, dar abia când îi citești amintirile îți dai seama câte lucruri nu le știai, deși tot timpul ți-ai închipuit că persoana în cauză nu are pentru tine niciun secret. Unele amintiri poartă amprenta nostalgiei, altele emană un năduf greu de ascuns, provocat de vicisitudinile soartei, care ne-a obligat pe toți să trăim vremuri de restriște, la care ne întoarcem acum, uneori cu sarcasm, alteori cu un fel de umor negru. ”Dragi tovarăși, nu ne-a fost ușor!” – cum se zicea pe atunci.

Un exemplu de năduf care a inspirat scrierea unui eseu a fost situația mormântului lui Mircea Crișan, înhumat în cimitirul evreiesc din Düsseldorf. Articolul a provocat dezbateri, luări de poziție și grație unei distinse cititoare a revistei noastre, s-a pus piatra funerară pe mormântul celebrului comedian, un adevărat succes al revistei BAABEL.

Dar să ne întoarcem la subiect. Trebuie să recunosc că mie nu mi-e dor de acele vremuri de mult apuse, nu găsesc în mine niciun dram de nostalgie și, rog să fiu crezut, niciun dram de furie sau ură. Ce-a fost a fost, dar mai ales ce-a fost nu se va mai întoarce!

Și atunci de ce scriu eu la BAABEL?

Pe vremuri eram foarte mulțumit de modul în care stăpâneam limba română. Azi nu mai pot fi deloc sigur. Interferența (binefăcătoare!) a englezei, ebraicii și într-o oarecare măsură a francezei, a influențat în mod clar abilitatea mea de a mă exprima, în vorbire sau în scris, în limba în care am crescut și am fost educat timp de peste treizeci de ani.

Revista BAABEL îmi oferă posibilitatea să mă confrunt cu această realitate și să încerc să-mi mențin un nivel acceptabil de folosire a limbii. Mă străduiesc să scriu cât mai bine posibil și mă las pe mâinile celor care, cu modestie, cu mult bun simț și cu multă eleganță, îmi corectează aproape de fiecare dată textul. Uneori, recitind cele scrise sub forma în care au fost publicate, descopăr că textul original conținea greșeli de exprimare, de ortografie, de sintaxă și mulțumesc soartei care m-a asociat cu prieteni (mai bine zis, cu prietene!) de departe, care au preluat sarcina de a corecta textele, de dragul păstrării unei limbi curate și corecte, având grijă ca cititorul să fie pus în fața unei pagini ”tipărite” corect.

Și iată că am ajuns la cea de a doua întrebare, la care eu nu am răspuns și mă îndoiesc că cineva are o imagine cât de cât clară. Cine deschide poșta electronică, cine intră pe Google și caută Revista BAABEL? Cine ne citește?

Și apoi ce îi face pe cei peste două mii de cititori să ”răsfoiască” revista o dată la două săptămâni?

Ipotezele sunt la îndemâna oricui: posibilitatea de citi în limba maternă, curiozitatea de a afla ce cred alții despre evenimente trăite în comun, opinii venite din diverse colțuri geografice, de la indivizi care în marea lor majoritate au cu totul alte profesiuni, întoarcerea spre unele amintiri care de mult nu mai sunt individuale. Acestea sunt doar ipoteze, nu axiome și ca atare se cer confirmate.

Și iată una din sarcinile redacției. Cred că după primii șapte ani de succes e timpul să știm cine ne citește. Bineînțeles nu mă refer la date individuale, ci la statistici. Ideea nu e bazată pe curiozitate, ci pe grija pentru viitorul revistei. Dacă ce cred eu e adevărat, vârsta medie a cititorilor noștri e suficient de înaintată pentru a ne pune întrebarea ce va fi peste câțiva ani, cine ne va mai citi?

Scepticii dintre noi, posesori ai unui înalt grad de cinism, vor menționa că vârsta medie a colaboratorilor revistei probabil este și ea la fel cu cea a cititorilor, dar acest aspect nu mă deranjează câtuși de puțin. Asta îmi amintește de celebra și arhaica glumă despre bătrânul care se plânge fiului său de toate beteșugurile de care suferă. Fiul iubitor îi cere părintelui să nu se îngrijoreze, doar el, fiul lui, are grijă de toate. Dar bătrânul tată îi aruncă replica: adevărat, dar ce-o să fie cu mine după ce tu nu vei mai fi??!!

Eu nu cred în nemurire, dar încă nu am nicio intenție să dispar de pe frontispiciu, de aceea aș dori să știu mai multe despre cei care ne citesc. Și ce facem dacă e adevărat, dacă soarta ne pune în situația să descoperim că în curând nu mai are cine să ne citească? După umila mea părere e nevoie de o gândire profundă și mai ales originală, ”out of the box”.

Iată o idee, la prima vedere năstrușnică: ce ar fi să publicăm și materiale în engleză? Știu, e ușor să dai sfaturi, mai greu este să le pui în aplicare, dar nu poți eșua decât după ce ai încercat. Scopul e clar și e cazul să-l expun aici.

Datorită inițiativei, entuziasmului și abnegației celor care se ocupă de revistă, această publicație are un indiscutabil merit intelectual și literar. Nu știu ce se publică azi în limba română, fie în România, fie în afara ei. Dar cu fiecare vizită în țara mea de baștină (de 4-5 ori pe an), primul meu drum după aterizare este spre chioșcul de ziare, pentru a achizițona câteva publicații cotidiene și săptămânale. Ei bine, limba folosită e departe de calitatea celei care caracterizează revista BAABEL, nemaivorbind de conținut. Temele abordate de BAABEL nu se întâlnesc în alte publicații, sau dacă da, acestea nu ajung la mine.

Cu alte cuvinte revista BAABEL are o menire intelectuală care nu poate fi minimalizată sau chiar trecută sub tăcere. Ea trebuie să continue să existe, dar aceasta presupune existența unui grup de cititori fideli, care așteaptă fiecare a doua joi mesajul Dnei Andrea Ghiță și articolele care urmează. Așadar într-un viitor nu prea îndepărtat va trebui să ne adresăm unor cititori care nu posedă limba română, dar sunt touși interesați de subiectele discutate în BAABEL. Cine vor fi aceștia? Urmașii celor care ne citesc azi? Alții care au auzit de publicația devenită de renume și sunt gata să dedice bilunar câteva zeci de minute ”răsfoind” revista? N-am idee, dar cred că subiectul nu trebuie neglijat.

Este de-a dreptul uluitor că revista împlinește deja șapte ani, fără vreun sprijin material, totul petrecându-se în mod voluntar, cu colaboratori care scriu din plăcere și din necesitatea de a se exprima în scris, de multe ori pentru ca anumite episoade din trecut să nu fie șterse din memoria colectivă.

Uneori mă gândesc că BAABEL e nu numai o foarte reușită publicație intelectuală, ci un adevărat miracol! Și totul datorită celor care se ocupă de apariție, de recrutarea textelor, de corectarea lor, de adăugarea de imagini, ș.am.d. Tuturor acestora felicitări, mii de mulțumiri și la mulți ani. Sau cum spunem noi în Israel într-o asemenea ocazie: mazal tov !!!

PS. Iată o provocare adresată tuturor celor care colaborează în mod constant la BAABEL: ce ați zice dacă fiecare din noi, pe cont propriu, am hotărî să edităm o colecție de texte publicate în acești șapte ani, fiecare cu textele lui? Eu unul, sunt dispus să dau exemplu personal! Oare vor fi și alții?

Gabriel Ben Meron

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

24 Comments

  • Adolf Damideanu commented on August 16, 2019 Reply

    De trei ori DA. LA TOATE COMENTARIILE.

  • Ivan G Klein commented on August 8, 2019 Reply

    Și eu visez ca apariția Baabel să continue . Totuși n-aș dori să fac parte dintr-un grup care dă sfaturi irealizabile sub lozinca să se facă fără a specifica cine , cum , cînd . Pentru mine e evident că cei din Romania ar trebui atrași să scrie / să citească – nefiind în Romania nu știu cum pot fi atrași . O idee ar fi ca revista să aibă o parte de început cu articole pentru autohtoni , articole cu caracter general , scurte , informative ( aș recomanda grîul / porumbul ) , articole de călătorie , de modă ….. iar mai jos Baabel neschimbat . Poate că trezindu-le pofta de citit la autohtoni vor pofti să scrie ….

    • Andrea Ghiţă commented on August 12, 2019 Reply

      Mulţumesc pentru sugestii. Să vedem cum le putem împăca pe toate.

  • Eva Grosz commented on July 31, 2019 Reply

    Cine vrea să vadă videoclipul cu Leonard Bernstein să facă copy/paste la linkul pe care l-am dat.

  • Eva Grosz commented on July 31, 2019 Reply

    Este foarte interesant și amuzant și cumva atinge problema evreiască în general. Ceea ce explică Bernstein nu se poate traduce în cuvinte simple pentru că își pierde tot farmecul

  • Eva Grosz commented on July 31, 2019 Reply

    bit.ly/LittleDrummerBoy_medici
    Vă rog mult să publicați acest videoclip de trei minute în care e vorba de problema evreiască în muzică . E foarte interesant .Este luat în serios și de asemenea cu umor de către marele dirijor Leonard Bernstein

    • GBM commented on July 31, 2019 Reply

      Asa si este….
      Celebra intrebare pe care fiecare evreu si-o pune de fiecare data cand se afla in fatza unei noi situatii: va fi mai bine sau mai rau pentru evrei?
      Acesta e rezultatul a doua mii de ani de diaspora, cand soarta evreilor era in permanentza in mana altora.
      GBM

  • Schwartz Andrei commented on July 30, 2019 Reply

    Îl felicit pe GBM pentru articolul foarte interesant și provocativ.
    Cred c-au dreptate cei care spun ca ar trebui sa scriem mai mult pentru cititorii romani. Nu e vorba sa renunțăm la temele evreiesti, dar trebuie sa ne străduim sa nu fie revista noastră doar o publicatie
    pentru diaspora evreiasca ci și pentru oameni care pur si simplu trăiesc în România. Cit despre editarea în volum a articolelor autorilor revistei, socotesc ca e o idee buna, merita sa fie realizata.

    • GBM commented on July 31, 2019 Reply

      Atunci hai s-o rugam pe Andrea sa ne faciliteze un contact cu o editura romaneasca decenta, care sa nu doreasca sa rupa pielea de pe noi pensionerii si care sa se oblige sa aranjeze si lansarea/difuzarea volumelor.
      GBM

  • Hava Oren commented on July 29, 2019 Reply

    Cine ne citește și mai ales cine ne va citi în viitor?

    Cititorii actuali sunt în mare parte evrei, unii din ei locuiesc în România, alții s-au împrăștiat în lume. O bună parte locuiesc în Israel, alții în Europa, America și chiar Australia. În situația actuală suntem îndreptățiți să ne facem griji: evreii din România sunt tot mai puțini și majoritatea sunt oameni în vârstă. Evreii de origine română din Israel au emigrat mai ales în anii 50-60, deci nici ei nu mai sunt tineri, iar generațiile următoare au pierdut în mare parte contactul cu limba română. Care este situația în alte țări nu știu, în orice caz numărul de evrei vorbitori de limba română nu este mare nicăieri. Dacă vom continua la fel ca acum, mă tem că mai devreme sau mai târziu vom dispărea. Iar ideea de a publica și materiale în limba engleză nu mi se pare reală în situația actuală.

    Dar cine spune că revista Baabel trebuie să se adreseze numai evreilor? Cred că la origine revista avea un profil multicultural. De ce nu ar continua cu profil multicultural, adresându-se tuturor minorităților din România, precum și diasporei românești (printre care se numără mulți oameni tineri și educați)? Este adevărat că de obicei articolele mele prezintă diverse aspecte legate de Israel și evrei, dar ele sunt scrise în așa fel încât să poată fi apreciate și de neevrei. (Am cititori care nu sunt evrei și de la care primesc reacții foarte încurajatoare.) Intenția mea este să invit la cunoaștere reciprocă și la dialog intercultural.

    Propun să facem un efort special de a promova revista printre toți vorbitorii de limba română, în speranța că vom reuși cu timpul să atragem autori din alte medii decât cel evreiesc, ceea ce va contribui la răspândirea revistei în rândurile unui public mai larg.

    • Eva Grosz commented on July 29, 2019 Reply

      Pentru “profilul multicultural” trebuia depășită limitarea la viața și trecutul evreilor. Evreimea din diaspora s-a dovedit întotdeauna multiculturală și adaptată la țara și cultura în care trăia. Baabel ar putea deveni vocea acelora care creează poduri de comunicare între diferite culori, etnii ,perspective de viață. Totuși nucleul cred că trebuie să mențină baza culturii evreești din diaspora și israeliene din noua țară. Acesta este cel mai important pod pentru noi . Singurul pe care ne putem baza. E mai greu de găsit metoda .De exermplu știu că în România există conferințe pe nume Bereshit , în care participă și lectori israelieni. Publicul desigur nu e numai dintre evrei. Oare în acele ocazii nu poate fi promovată revista Baabel ? A spus Saint Exupery în Citadelle “La pierre n’a point d’espoir d’ etre autre chose que pierre. Mais collaborer ,elle s’assemble et deviant temple”

      • Hava Oren commented on July 31, 2019 Reply

        M-am sfătuit cu cineva apropiat de conferițele „Bereshit” cum ne-am putea promova revista printre participanți. Răspunsul a fost: cei interesanți au auzit demult, iar cu restul e păcat să ne pierdem timpul. În schimb an de an noi intelectuali ies la pensie și se alătură echipei, așa că el este optimist și crede că nu trebuie să ne facem griji pentru viitorul revistei.

    • GBM commented on July 30, 2019 Reply

      Ati atins un punct crucial si eu va multumesc pentru initiativa.
      Eu am vazut si inca vad in BAABEL o revista care se adreseaza TUTUROR, nu numai evreilor sau nici macar in special evreilor.
      De aceea am incercat (si sper ca in mare parte am reusit) sa ma deconectez de subiectul Israel, diaspora, iudaism si sa ma axez pe subiecte care se adreseaza unui public mai larg.
      Sunt convins ca aveti perfecta dreptate, noi trebuie sa ne incurajam colaboratorii sa abordeze subiecte care nu tzin in mod obligator de cele “clasice” atinse pana acum.
      Daca vrem sa fim cititi de tineri intelectuali de limba romana, trebuie sa largim gama subiectelor si sa incercam sa punem deoparte acelea care noua ne sunt foarte apropiate de suflet , dar altora mai putin….
      Iata un subiect care merita discutat si nu am ideie daca trebuie s-o facem in cadrul revistei sau prin corespondentza directa intre noi
      GBM

      • Andrea Ghiţă commented on July 30, 2019 Reply

        Într-adevăr Baabel a fost lansat sub semnul diversităţii şi apoi subiectele “evreieşti” au căpătat o pondere mai mare. Un ziarist experimentat din SUA îmi spunea că VALOAREA PUBLICAŢIEI STĂ TOCMAI ÎN ACEST CARACTER. Opinia mea de fondator este că nu strică să ne diversificăm subiectele, însă ştiind că lumea e interesată de subiectele evreieşti (nu numai evreii) ar trebui să găsim subiectele interesante şi să le scriem cât mai atractiv. Nu cred că diluarea revistei e binevenită, mai ales că subiectele actuale şi arzătoare le tratăm şi noi (dacă suntem competenţi) chiar cu reacţie promptă, la Ultima Oră. Cred că problema mare constă în difuzarea revistei, aici trebuie lucrat, ca să lărgim bazinul cititorilor, să ajungem la cât mai mulţi cititori de limbă română care sunt interesaţi de diversitate, alteritate şi subiectele “evreieşti”. Şi fiind o revistă organizată STRICT PE BAZĂ DE VOLUNTARIAT, e greu s-o promovăm peste o anumită limită. Dar trebuie să încercăm maximul posibil.

  • Andrea Ghiţă commented on July 29, 2019 Reply

    Întrebările autorului sunt cât se poate de legitime. Majoritatea celor care scriu doresc să fie citiţi şi ar dori să ştie cine sunt cei care-i citesc. Profilul cititorului transpare din comentarii, numărul şi răspândirea o aflăm din Statcounter. Am scris despre asta în articolul “Şapte ani în Baabel…”. Dar am putea face şi un sondaj. Aştept sugestii.

    • GBM commented on July 29, 2019 Reply

      Incerc sa raspund celor care au trimis comentarii in ultimele 24 ore.
      Sunt multumit ca am deschis o discutie care li se pare si altora ca fiind importanta.
      Din cele comentate inteleg ca ideia de baza e o campanie de promo a revistei in randurile tineretului roman, care traieste in Romania, ceea ce mie mi se pare perfect acceptabil.
      Dar nu ma duce gandul cum s-o facem. Imi inchipui ca e nevoie de energie, bani, relatii, dar “imi dau cu parerea” fara sa am pe ce sa ma bazez.Sper ca fondatoarele revistei vor gasi calea cea buna. Sunt insa sigur ca trebuie sa ne gandim la viitor.
      Si inca ceva: la ora aceasta nimeni n-a raspuns provocarii mele de a publica colectii proprii de eseuri deja aparute in revista. Si eu care credeam ca ideia nu e rea deloc….GBM

      • Andrea Ghiţă commented on July 29, 2019 Reply

        Campania în rândul tineretului (cititor şi scriitor în limba română) e o provocare care presupune atragerea tineretului să scrie în Baabel. Avem câţiva autori tineri şi erudiţi, deci poate că vom avea şi rezultate. Cât priveşte publicarea eseurilor…tocmai ce a fost lansată – joia trecută – cartea lui TIberiu Roth, deschizătorul de drum fiind Mihai Eisikovits, în 2016. Aşteptăm următorii!

  • Tiberiu Ezri commented on July 28, 2019 Reply

    Gabi, ca de obicei ai o minte agera demna de cineva si mai tanar ca tine.
    Tu esti un adevarat condeier si cunoscator al limbii romane.
    Plin de optimism, eu cred ca cel putin inca 10 ani, Baabelul va avea si colaboratori si cititori.
    Cum s-ar putea asigura viitorul jurnalului?
    Solutia engleza pare”remote” dar merita o gandire “in depth”. Totusi ea ar leza specificul ramanesc al jurnalului. Speranta noastra pe termen lung este generatia tanara din Romania, ca numai ei vor vorbi romaneste si peste 20 de ani. Avand in vedere ca Baabelul are multi cititori din Romania, neevrei si evrei, poate acestia vor fi in stare sa recruteze cititori tineri de literatura in limba romana…

    • Ivan G Klein commented on July 28, 2019 Reply

      De acord .

  • Maria Roth commented on July 28, 2019 Reply

    Ma intreb si eu cat timp vor mai continua sa existe revistele iubite de noi, cine le va citi in anii care vin si, ma ales, cine va mai promova in viitor ideile noastre. Dar pina una alta sa ne bucuram ca avem unde citi idei generoase.

  • Eva Grosz commented on July 28, 2019 Reply

    Bine punctează articolul nevoile scriitorului și a cititorului. Pentru mine scrisul este în primul rând o terapie . deși amintirile din lumea veche îmi sunt greu de descris aș fi preferat teme legate de literatură și muzică ,chiar dacă este nevoie să mă limitez la scriitori ,filozofi sau artiști din lumea evreilor .Povestiri hasidice. La fel și întâmplări hazlii, sau mai puțin hazlii dar care să-ți facă bine la suflet…cum se zice. Cum tema artei și scrisului la evrei e nemărginită ea ne poate oferi nu numai cultură dar și plăcere . Aristotel a definit-o de mult în cuvântul catarzis. În ce privește trecutul, l-aș lăsa și eu unde a fost . Asta îmi amintește cartea lui Jorge Semprun L’écriture ou la vie care are ca temă echilibrul labil dintre a scrie despre trecut sau a trăi prezentul. Și eu mă străduiesc să păstrez un minim acceptabil de exprimare în limba română . Și așa cum mă bucură că copiii și nepoții mă corectează în limba ebraică, așa mă bucură că oameni competenți care trăiesc limba română, mă corectează și pot învăța de la ei. Mereu se va scrie în limba română , mereu se va citi în limba română peste tot în lume.

  • GBM commented on July 28, 2019 Reply

    Draga Ioji, nicio o noautate, suntem de-un leat.
    Imi pare bine ca esti de acord cu mine.
    Si ca impreuna am tras semnalul de alarma.Cred ca fara BAABEL cultura romana va avea de suferit. Daca am dreptate, sunt sigur ca se va gasi cineva care sa gaseasca solutia.
    GBM

  • Iosub Ioji commented on July 28, 2019 Reply

    Bună Gabi,
    Eu te citesc de câte ori am ocazia. Revista îmi vine pe mail și o citesc. De patru ani sunt în Israel ca cetățean. Am ramas văduv, rămânând singur în București. Toată familia inclusiv fiul meu, în Israel.
    Apropos de gândurile tale, cine ne citește, cine ne va citi? Poți fi pesimist! Fiul meu, n-a auzit de revistă. Copiii lui nu știu româneste. Am verișoare. Copiii lor nu știu româneste, în consecință, din numeroasa mea familie doar eu citesc revista. Eu am 80, ca și tine. Multiplică cazul meu cu cât vrei tu, și să vedem ce se obține. Mai exista pe FB un grup “rădăcini românești”, toți vorbesc de amintiri. Mă uit pe comentarii… Aproape toate in ivrit. Nu mai știu româneste, aproape deloc. Aproape nimeni. Alt grup “M-am născut la Iași”. Toți au vizitat România și bineînțeles Iași-ul. Sunt încântați de progresul care s-a înregistrat la Iași, de frumusețea lui. Dar limba o mai știu a o vorbi, dar nu a o citi și scrie. Se poate vorbi, în asemenea situație, de viitorul revistei?
    7 ani… FRUMOS, nu? Atunci,” La mulți ani și buni împreună cu cei care o apreciază și o iubesc…”
    Bye…

    • Andrea Ghiţă commented on July 29, 2019 Reply

      Stimate domnule Iosub, vă înțeleg tristețea, însă – pe undeva – ceea ce ați deplâns Dvs. este evoluția firească a lucrurilor. Bunicii mei erau vorbitori de idiș, părinții mei erau vorbitori de maghiară și știau o umbră de idiș, eu am limba maternă maghiara, dar știu mai bine românește, fiul meu are limba maternă româna și doar înțelege ungurește. Dacă aș avea nepoți plecați în lume, probabil abia ar mai ști maghiara sau româna…Dar dincolo de toate acestea circa 70% din cititorii Baabel sunt din România, circa 20% din Israel și restul din SUA, Canada, Europa, America de Sud. Baabel nu e neapărat o revistă evreiască…așa că nu e afectată drastic de situația generației tinere din Israel. Oricum, există un timp pentru fiecare îndeletnicire. Acum este răstimpul pentru Baabel. Sperăm să mai dureze o vreme. Apropo…vă așteptăm cu articole, dacă aveți ceva de spus.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *