În anul 1976 am avut ocazia să-l cunosc pe academicianul Nicolae Cajal la Institutul de Inframicrobiologie, unde am fost sa-mi fac o analiză specială în urma unei pneumonii rebele. M-a impresionat foarte mult atât prin profesionalismul său desăvârşit, cât şi prin modul său de a fi, cald şi prietenos. Am rămas într-o legătură permanentă.

După 1990, în activitatea mea de secretar executiv al Consiliului pentru Minorităţile Naţionale, am avut prilejul să mă întâlnesc des cu acad. Nicolae Cajal şi să vizităm împreună, de mai multe ori, comunităţile evreieşti din ţară.
Am fost plăcut impresionat de căldura cu care era primit în comunități şi de respectul pe care i-l arătau conducătorii administraţiei şi altor instituţii din localităţile vizitate. Cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea sa, am aşternut câteva rânduri, cuprinzând informaţii poate mai puţin cunoscute despre activitatea academicianului Nicolae Cajal, fost preşedinte al FCER.

Academicianul Nicolae Cajal a avut în viață trei mari obiective: familia, știința și comunitatea evreiască. Familiei, regretatei sale soții și cei doi copii le-a dedicat tot ce avea mai bun, atât sufletește cât și materialiceste. Medicinei i-a pus la dispoziție toată inteligența și capacitatea sa. Iar Comunității Evreiești din România i-a dedicat sufletul, puterea de muncă, sănătatea și multă răbdare.

După moartea Șef Rabinului Dr. Moses Rosen, la preluarea președenției FCER, acad. Nicole Cajal s-a implicat într-o activitate deosebit de grea, complicată și cu multe ramificații: retrocedarea bunurilor evreiești confiscate în diferite perioade, retrocedate și confiscate din nou… A fost o luptă grea cu cei care doreau ca toate bunurile comunitare și personale ale celor ce au pierit în Holocaust, ale organizațiilor, fundațiilor, așezărilor și altor forme de organizare să treacă în totalitate în patrimoniul Fundației Internaționale pentru Restituirea Bunurilor Evreiești, condusă în aceea perioadă de fostul ambasador al Israelului în SUA. În nenumăratele sale deplasări în Israel, SUA și Canada, la reuniunile Congresului Mondial Evreiesc legate de retrocedarea bunurilor evreiești din diferite țări din Europa de Est, acad. Nicolae Cajal a dus cu multă răbdare și tenacitate, alături de delegația Guvernului României (care a fost invitată la toate aceste reuniuni) o luptă de lămurire cu conducătorii Congresului, cu Primii Miniștri ai Israelului Ițhak Rabin și Șimon Peres, care girau Președenția WJC. În deplasările sale în SUA la discuțiile cu Fundația pentru Restituirea Bunurilor Evreiești, WJC și JOINT, împreună cu reprezentanții Guvernului și ai Consiliului pentru Minoritățile Naționale a militat pentru înființarea unei entități care să se ocupe de această problemă. A rezultat înființarea Fundației Caritatea, care se ocupă de rezolvarea retrocedărilor și valorificarea bunurilor evreiești retrocedate, în condițiile negociate de FCER și Guvernul României.

Un aspect mai puțin cunoscut este contribuția acad. Nicolae Cajal la accesul României în NATO. Lobbyul creat la structurile oficiale ale SUA și la Cartierul General NATO de la Bruxelles, precum și cu prilejul vizitelor în diferite țări membre ale NATO, a contribuit la accesul României în anul 2002 în structurile NATO.

Acad. Nicolae Cajal a avut multe contribuții importante în domeniul medicinei. El a facilitat accesul României la medicamente oncologice, care au salvat multe mii de suferinzi. De asemenea, prin Fundația Elias, a cărui președinte a fost timp de mulți ani, a contribuit substanțial la dotarea cu aparatură medicală și materiale sanitare a mai multor spitale din București și din țară, prin donații importante. Demnă de menționat este și contribuția sa la dezvoltarea învățământului medical, sprijinind înființarea și funcționarea facultăților de medicină de la Oradea și Arad.

La primele alegeri libere din 20 mai 1990, acad. Nicolae Cajal a fost ales senator independent. În activitatea de senator, ca membru al Constituantei a avut un rol important în elaborarea Constituției din 1991. În perioada cât a fost senator în Parlamentul României și-a donat integral indemnizația către un fond de ajutorare a caselor de copii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ivan Truţer