Cade ploaia ucigașă de bombe peste Israel. Din nou o rundă de foc și moarte a căzut peste Țara Sfântă, generată de scelerați care continuă sinistra tradiție a lui Nabucodonosor, Titus, Torquemada, Hitler, Nasser, Khomeini de lichidare a poporului evreu și, mai nou, a Statului Israel. Ca de atâtea ori în trecutul apropiat, miraculoasa Tzahal – armata israeliană va zdrobi în câteva zile cuibul de ucigași profesioniști din Gaza și o tăcere de plumb, cu mult plumb și ură mocnită, se va reinstaura pentru o vreme, până la noul acces de nebunie al asasinilor fanatici musulmani. Slăbiciunea Israelului e bine cunoscută de liderii extremiști: ei știu foarte bine că deocamdată Israelul are standarde iudeo-creștine fie și în război, cu toate că la puterea militară de care dispune, ar fi o chestie de câteva ore să radă Gaza de pe suprafața pământului. Dacă ar fi invers, în câteva ore Israelul ar deveni praf și pulbere și s-ar împlini marele vis al imamilor de la Teheran și de aiurea, de aruncare a evreilor în mare sau de transformare a lor în cenușă. Spre rușinea puterilor occidentale și a SUA, în general guvernele apusene, cele ale statelor civilizate și democratice nu susțin univoc Israelul, ci fac în mod fals pe neutrii, relativizând situația, când cunosc foarte bine cine sunt agresorii și cine comit crime în masă împotriva populației civile a unei țări, chipurile prietene și aliate. Nu știu de ce în permanență poporul evreu trebuie să sufere în mod colectiv, să sângereze permanent prin labirintul tragic al istoriei. O întrebare retorică la care filosofi și mari oameni de spirit n-au reușit să dea un răspuns. Unde este Dumnezeu sau oare la ce suntem noi de fapt poporul ales ? De ce ajungem mereu victime ale istoriei, pentru simplul fapt că existăm?De ce contrariem și înfuriem opinia publică internațională că după două milenii de umilințe, asuprire, pogromuri și lagăre de exterminare, avem dârzenia și curajul de a ne apăra, de a lovi crunt pe cei ce ne lovesc? Marele mister al existenței evreiești, adică al unui Dumnezeu dual, care ne ocrotește și preamărește pe de o parte și ne pedepsește exemplar pe de alta, n-a fost dezlegat încă, un fapt însă e cert: Am Israel Hai ! , adică poporul lui Israel trăiește și va trăi până la sfârșitul timpurilor, ca martor al existenței lui Dumnezeu.
George Vigdor
19 Comments
Vă mulțumesc pentru acest certificat de calitate Dle Boris Mehr. Eu învâț foarte multe din articolele și recenzille Dvoastră. Vă doresc inspirație și putere de muncă.
CITESC CU INTERES ARTICOLELE DOMNULUI GEORGE VIGDOR, NU VĂD CE I SE POATE REPROȘA NICI CA PUBLICIST, NICI CA EVREU.
Păcat că nu vedeţi, schimbaţi ochelarii şi veţi vedea.
Scrie autorul articolului:
Ca de atâtea ori în trecutul apropiat, miraculoasa Tzahal – armata israeliană va zdrobi în câteva zile cuibul de ucigași profesioniști din Gaza și o tăcere de plumb, cu mult plumb și ură mocnită, se va reinstaura pentru o vreme, până la noul acces de nebunie al asasinilor fanatici musulmani.
1. Armata nu este miraculoasă, nu a fost niciodată şi cu atât mai puţin acum. Este în general o armată bine pregătiră, dar care în ultimii ani, sunt multe voci care se ridică împotriva soluţionării conflictului cu palestinienii prin război şi arme. Nu mă refer doar la mişcarea mamelor care a contribuit prin presiunea exersată să oblige luarea unei hotărâri – numită de unii unilaterală – a lui Ehud Barak şi să scoată Zahal-ul din Liban. Hotărâră remarcabilă, chiar dacă nu a fost la vremea respectivă sprijinită de un procent serios al populaţiei.
2. Din păcate nu pot sa redau ce a spus, dar erau vorbe inteligente, hotărâte, în cunoştinţă de cauză, prezentând situaţii prezente şi trecute, cât şi idei pentru soluţionări. Acestea erau cuvintele unei persoane originare din Rusia, numită Xenia Svetlova, politiciană israeliană tânără, fostă membră în partidul Muncii (Meirav Michaeli) a cărei intervenţie la canalul 11, a pus clar în faţa auditorilor cum stau problemele, cu inteligenţă, hotărâre, inventivitate şi propunere de soluţii.
Nu trebuie uitat că HAMASUL a fost baby-ul israelian, iar mai actual baby-ul lui bibi. În dorinţa de a crea conflicte inter-palestiniene, israelienii politicieni, cu mulţi ani în urmă, dar mai ales de când Netanyahu e la conducere (1996) au sprijinit această mişcare pentru a perturba pe unicul reprezentat oficial al palestinienilor, Hamas fiind o organizaţie teroristă, pe care Israelul a sprijinit-o la născare, sperând că situaţia de conflict care se va putea fi manipulată în folosul său. Au greşit, cu timpul lucrurile au devenit – după cum se vede acum – total ieşit de sub control.
3. Cum să împiedice Israelul bombardând masiv case şi blocuri, făcând şi victime, chiar dacă avertizează anterior, atitudinea aprinsă în ţările Europei împotriva sa; unde sunt dovezile, pe care ar fi trebuit să le fotografieze, direct sau prin colaboratorii nenumăraţi pe care îi întreţine de totdeauna în Fâşia Gaza (nu numai). Unde este propagandă din Europa, USA, şi alte părţi ale lumii, de când se vorbeşte despre aceasta, dar banii nu merg acolo, ci mai curând să mai construiască nişte aşezări pe teritorii.
Zahal nu va zdrobi nimic căci nu are aceasta posibilitate, o vorbă goală, ca şi altele exaltate, aruncate în articol. Prin atacuri aeriene se obţin rezultate parţiale, în acest moment şi după eroarea comisă de un ofiţer în mod neclar (se spune că fără intenţie) că armată ar fi intrat în Gaza), această oportunitate nu se ştie dacă va fi folosită, cu atât mai mult cu cât vocile se împotrivesc (desigur că armata nu se orientează după vocile mamelor, deşi ele crează o stare de presiune), în momentul de faţă nu s-au luat hotărâri în acest sens, pentru că vieţile omeneşti sunt preţioase..
Deci practic, chiar şi încetarea focului, în speranţa că va veni cât de repede, va produce într-adevăr o încetinire semnificativă (hopefully) a puterii militare a Hamasului), va fi necesar un timp lung pentru refacerea infrastructurii pe care probabil Zahal a distrus-o, dar soluţia e cu mult mai departe decât ar fi fost vreodată.
Aţâţarea palestinienilor din Israel, Iordania şi Liban a fost cu siguranţă un scop în sine pentru a crea conflicte între serviciile de securitate palestiniene şi restul populaţiei. Din teritorii, dar şi în scopul creşterii influenţei Hamasului în prag de alegere. Soluţia unei relaţii de normalizare între Israel şi palestinienii de afară se îndepărtează văzând cu ochii, dar în plus, s-a subţiat până aproape de dispariţie legătura existentă în interiorul Israelului între israelienii de pe ambele părţi ale podului de sârmă ghimpată.
Regretabi, dar nu aveţi dreptate, ploaia de rachete palestiniene nu poate justifica defetismul, o să-mi spuneți că nu locuiesc în ISRAEL. DA, am fost doar în vizită,, am constat cî armata se bucură de respect. De 73 de ani palestinienii amenință cu izgonirea evreilor, de la Yaser Arafat, la Abu Mazen, HAMAS ESTE DOAR UN PION ÎN ACEST JOC AL AMENINȚĂRILOR. IRANUL ESTE MARELE DUȘMAN, E NEVOIE DE O POLITICĂ FERMĂ FAȚĂ DE ACEST DUȘMAN CARE PÂNDEȘTE DIN SPATE..
Nu e vorba de nici un defetism, dar la incheierea acestei campanii, cand se va intampla – probabil curand , caci se amesteca “coada” internationala, victoria Israelului din pacate nu va fi cea pe care ar fi fost de asteptat. Putem spera ca vor fi incluse cereri suficient de importante si ca linistea se va pastra pe un timp mai indelungat. Pe langa pierderile de vieti omenesti, s-a distrus asa zisa incredere reciproca, iar violentele interne vor continua, si va fi mult mai usor de a fi reluate, a doua oara.
Sa nu mai vorbim de sumele uriase care s-au “pierdut” in acest razboi dupa peste un an de pierderi economice serioase produse de anul in care intreaga lume a fost lovita de COVID.
Dupa zece zile de lupta aeriana si explozii neincetate in Fasia Gaza, astazi s-au tras si cateva rachete din nord care au ajuns aproape de Haifa (dar si in satul mixt de musulmani crestini si druzi – Shfaram), capacitatea Hamasului si a bratului sau ajutator Gihad islamic nu par sa fi primit o lovitura fatala. Continua atacurile nenumarate spre partea sudica a Israelului, care se invecineaza cu Gaza, dar si asupra unororase vestice aflate pe malul marii (Ashkelon si Ashdod). Situatia pentru cei ramasi pe loc, (deoarece multe familii care au avut unde sa plece, au parasit locul) este deosebit de grea, primejdioasa, frustranta, aproape de nesuportat, fiind supusi alarmelor aeriene de ,zeci de ori pe zi.
Nu am de ce sa spun ca “nu stati in Israel”, ceea ce scrieti e echilibrat si nu EXALTAT, precum articolul initial, scris de cel, care critica cu ironie populatia Israelului (desigur potrivit propriilor experiente de viata), la premierele trecute la revista baabel.
Vă mulțumesc D-na Grosz, umanitatea și solidaritatea evreiască sunt vitale în condițiile tragice de acum. Mă bucur că ați întărit această atitudine elementară, necesară, de bun simț. E foarte trist că unii confrați de-ai noștri sunt atât de miopi, egocentrici și lipsiți de minimul sens și simț al colectivității.
” Articolul ca atare nu e rău “, sunt de-a dreptul impresionat că a ieșit din condeiul Dvoastră a apreciere atât de măgulitoare. E o distincție intelectuală pe care nu o merit, sunt sigur că veți regreta mai târziu acest moment de slăbiciune. Sunt de asemenea răvășit de pudoarea Dvoastră ruptă de-a dreptul din ceruri, din cauza căreia n-ați scris un asemenea articol. Până și momentul articolului e inoportun, de autor să nu mai vorbim.Această prudență exagerată și ” oportunism ” vi se trag probabil din traumele perioadei comuniste. Ca și deliciul atacului la persoană, mai ales cel făcut în cor cu tovarășii de drum. Măcar eu am curajul să defilez și să scriu articole de opinie și chiar documentare, pe când Dvoastră apăreți foarte rar cu articole, de fapt colecție de citate. Nu aveți curajul defilării, vă mulțumiți să trageți săgeți otrăvite de pe margine sau să aruncați cu sticle incendiare de la peluză. Bineînțeles nu singur, ci în grup. Vă doresc multă sănătate și succes !
D-lui George Vigdor : Felicitări pentru acest text ! În plus- legătura evreilor din Israel cu cea din Diaspora e foarte importantă . Unii avem nevoie de alții . Mare parte a lumii poartă o ură care e transmisă din generație în generație împotriva evreilor. Sunt și oameni care nu au fost contaminați de această ură. Slavă Domnului Israelul se poate apăra dar armata nu este suficientă. În război nu sunt învingători . Sunt morți și răniți, case arse și mizerie.Suferința este în fiecare parte. Israelul nu se poate izola de restul lumii evreiești și de restul lumii în general. Ura nu vine din popor. Ea este aprinsă și întreținută de fanatici , de oameni cu dogme și care nu vor să se asculte decât pe sine însuși. Dialogul, a spus Martin Buber este singurul mijloc de comunicație între omeni, care poate duce la coexistență pașnică. La înțelegere. Dar COEXISTENȚA PAȘNICĂ a devenit o pereche de cuvinte din domeniul basmelor. Să fiți cu toții sănătoși !
E.G. – Observ că G.V. nu v-a mulțumit pentru felicitări – probabil se consideră îndreptățit . E recomandabil să-l felicitați separat pentru comentarii . K.I.
Și fără răspunsul D-lui Vigdor apreciez articolul lui . Eu nu văd textul simbolic ci e exprimarea purului adevăr. Acum ,în mijlocul conflictului și după. Sunt de acord cu tot ce scrie. Partea globului pământesC care nu suferă poporul evreu și nici Israelul a început deja să ne condamne și să spună că executăm crime de război. După părerea lor ar fi mulțumiți dacă ne-am lăsa căsăpiți …Și antisemitismul din diaspora va lua proporții. De ce să nu spunem ce gândim? Iar în loc să ne jignim unul pe altul e mai bine să lăsăm libertate de gândire fiecăruia. Noi nu suntem la fel, nu gândim la fel și e bine așa.
Este pentru ultima oară Dna Rozenberg că vă onorez cu un răspuns. Pentru mine, ati căzut definitv la examenul de umanitate și solidaritate evreiască. Am Israel Hai, pentru toți cei au citit și au înțeles cu inima deschisă, că este un mesaj liric de comuniune cu tot ce este evreiesc pe acest mapamond. Dumneavostră în mod malițios săpați tranșee între evreii din Israel și cei din Diaspora, între cei care au părăsit Israelul și cei care au rămas. Vă erijați într/o instanță morală supremă și atacați în mod josnic la persoană, pentru a nu știu câta oară. Poate eu fac mai mult pentru evreitate și Israel în Diaspora decât Dvoastră acasă. Am rămas un cetățean onest al Israelului, care a muncit, a plătit taxe, a făcut serviciu militar acolo. Dar de asta nu cred că mi se cuvine mai mult sau am absolvit mai bine examenul de atașament la poporul lui Israel, decât orice evreu de oriunde. Mesajul meu este un îndemn venit din inimă și zeci de oameni care au citit, israelieni și neisraelieni, evrei și creștini de toate naționalitățile au înțeles perfect mesajul, indiferent de caracterele italice sau sau bețele de susținere la care faceți trimitire. Mesajul vorbește de la sine pentru orice om de bun simț cu inima deschisă. Vă doresc din suflet, să scăpați de frustrările proprii și să vă recăpătați pacea și liniștea sufletească. Poate mai aveți vreo șansă.
Curata ipocrizie !!!
Nu am spus-o direct, dar nu cred ca meritati sa nu o fi spus,
V.R. – Subscriu la părerea dvs. despre G.V. , luînd în considerare toate articolele și comentariile dînsului . Eu , plecat din Israel după un stagiu mult mai lung ca G.V. , nu am apreciat ca potrivit să scriu așa un articol . Articolul ca atare nu e rău – ” defilăm cu cei pe care îi avem ” – momentul nu e bine ales , adică în mijlocul evenimentelor și nu după – aș fi primit mai bine articolul dacă ar fi fost scris de cineva din Israel sau de un neevreu de departe . Eu prefer să citesc articole redînd realitatea acestor zile prin ochii celor din Israel . K.I.
V.R. – Errare Humanum Est – Poate eu greșesc -cînd coborîți în casa scărilor cu ochelari & apă & căciulă luați și o foaie de hîrtie cu articolul d-lui G.V. – poate foaia vă va fi de folos la nevoie . K.I.
Domnule Klein, observ că mai nou sunteţi sarcastic.În cazul de faţă nu văd rostul sarcasmului. E răutăcios şi gratuit.
Un prim răspuns am să-l dau Sofiei Pop. NU este EXACT ca pe vremea lagărelor de exterminare, când evreii erau minoritari prigoniţi în Europa. Evreii au un stat puternic, democrat şi cu o armată eficace. Acum este o situaţie foarte dificilă, apărută într-o conjunctură complicată şi sunt sigură că se va găsi o rezolvare, cu cât mai curând cu atât mai bine. În acelaşi timp noi, evreii din Diaspora (dar sper că şi alţi cetăţeni ai lumii) suntem cu gândul la fraţii noştri aflaţi sub ploaia de rachete, suntem îngrijoraţi, trişti şi necăjiţi.
Doamnei Veronica Rozenberg doresc să-i răspund că eu percep articolul lui George Vigdor mai degrabă un poem în proză în care îşi exprima durerea şi furia, pe care are dreptul să le simtă şi l-am publicat exact în această idee. Cred că şi cei care au părăsit Israelului şi cei care n-au emigrat, toată lumea are dreptul de a-şi exprima sentimentele şi gândurile. Dacă observaţi este scris cu litere italice tocmai ca să sugereze subiectivitatea textului.
” Cred că şi cei care au părăsit Israelului şi cei care n-au emigrat, toată lumea are dreptul de a-şi exprima sentimentele şi gândurile. Dacă observaţi este scris cu litere italice tocmai ca să sugereze subiectivitatea textului.”
Nu rezulta de nicaieri din cele scrise de mine ceea ce spui, draga Andrea, legat de “dreptul de exprimare a sentimentelor si gandurilor a celor care au parasit Israelul sau nu traiesc aici.”
Subiectivitatea este o trasatura umana prezenta oricand, cu exceptia citarilor, daca as fi stiut ca subiectivitatea este exprimabila in italics, ar fi trebuit ca aproape tot ce am scris vreodata, aici, sa fie in italics.
Problema estea alta:
1. Nu exista o solutie pe pamantul Israelului de astazi in care arabii sa nu fie luati in consideratie, si desigur nu prin stergerea lor de pe suprafata pamantului. Nu putem uita ca ei se afla de ceva vreme pe teritoriile disputate.
2. Exaltarea şi efervescenţa devin susceptibile de a fi percepute la destinatie, mai ales atunci cand iau proportii.
De aceea mesajul acesta suna ca o lozinca, careia ii lipsesc “betele”de sustinere.
Exact ca pe timpul lagărelor de exterminare, când toată lumea cunoștea ”Secretul” existenței lor, și totuși……………..
Scuze, nu-mi place DELOC acest articol, numai titlul m-a determinat nici macar sa-l citesc.
Dle Vigdor, cand ati venit la baabel ati scris cateva articole penibile despre populatia israeliana, probabil o anumita categorie, dar care m-au revolatat.
Cum oare, tocmai dvs, care ati parasit Israelul, nu stiu din ce motive, nu e treaba mea si nici nu ma intereseaza, dar l-ati parasit, va asumati aceasta propozitie care deschide articolul dvs pe care nu am vrut sa-l citesc.
Consider ca ceva, nu vreau sa intru in detalii, dar ceva nu suna bine.
Imi cer scuze, dar asta este ceea ce pot sa spun la vederea cuvintelor de deschidere.
Cu parere de rau, Veronica