Subiectul negaționismului, al denigrării Holocaustului, este tratat ca unul controversat, din motive controversate și ele, în ciuda faptului că aceste deviații ni se par, multora dintre noi, strigătoare la cer.

Într-un articol apărut cu peste două decenii în urmă în revista suedeză Historisk Tidskrift, Stephane Bruchfeld, bazându-se pe surse pe care le avea atunci la dispoziție, scria că primele manifestări ale negaționismului au apărut în Franța de după război, sub auspiciile organizațiilor politice de dreapta, propagate mai târziu în universități și exportate, în paralel cu restul ideilor revoluționare extrem de populare în anii ’60, spre alte meleaguri europene și restul lumii.

Acum, după un sfert de veac de cercetări și studii aprofundate în domeniu, Bruchfeld este de altă părere: „pionierii” denigratorilor nu sunt nici francezi, nici britanici sau americani. Ideea de a nega monstruosul proiect le-a venit tocmai autorilor săi.

Istoricul Stephane Bruchfeld, cercetător la Universitatea din Uppsala, se numără printre laureații ediției din acest an ai premiului Illis quorum (Illis quorum meruere labores – pentru cei a căror muncă este demnă de laudă), una dintre cele mai vechi distincții acordate de către guvernul Suediei cu scopul de a-i onora pe cei care prin munca lor contribuie la ridicarea nivelului culturii, științei, educației și economiei.

Decizia de a-l include pe Bruchfeld pe lista laureaților se bazează pe dezvăluirile acestuia legate de Holocaust și încercările de negare a faptelor regimului nazist.

Printre tezele antisemite, cele care minimalizează sau neagă Holocaustul apar cu o frecvență uimitoare. Și nu este nicidecum vorba de o noutate, afirmă Bruchfeld: „Există o continuitate în cadrul eforturilor de răspândire a acestor idei, care au apărut încă în anii ’30 ai secolului trecut”.

Rezultatele studiilor istoricului confirmă existența a trei fenomene de bază care au produs aceste rădăcini otrăvite: simpatia și admirația unui important procent al populației față de regimul nazist, nevoia de a apăra mișcarea nazistă în fața atacurilor pornite de oponenți și, bineînțeles, antisemitismul. 

Propaganda mârșavă condusă de Joseph Goebbels își are și astăzi adepții săi, deloc puțini la număr, în timp ce teoriile conspirației au devenit unelte folosite cu mult succes printre simpatizanții mișcării naziste, câștigând teren mulțumită “eficienței“ rețelelor sociale.

În concepția denigratorilor, chiar evreii au fost cei care au organizat în perioada războiului atacurile forțelor aliate contra Germaniei.

„Subiectul evreiesc” îi preocupă pe negaționiști în mod obsesiv, în timp ce restul crimelor naziste pare ignorat. Un exemplu al acestui fenomen este și soarta romilor deportați la Auschwitz, susține Bruchfeld.

Acuzațiile denigratorilor pe tema folosirii existenței Holocaustului ca pretext în cadrul colectărilor de fonduri pentru Israel fac și ele parte din tezaurul de argumente ale hulitorilor adevărului istoric.

„Cu două decenii în urmă nu îmi puteam imagina scenariul conform căruia nazismul va deveni din nou prezent în jurul meu,” declara Bruchfeld într-un interviu recent. „În Suedia, restul Europei și SUA suntem martorii unei adaptări treptate la naționalism, rasism și chiar fascism. Aș dori să contribui la demistificarea acestui proces. Nu există nimic mistic în toate acestea.”

Prima ediție a volumului intitulat în traducere „…despre ceea ce va trebui să povestiți…”, semnat de Stephane Bruchfeld și colegul său american-suedez, Paul A. Levine, a fost publicat în 1998. Lucrarea dezvăluie grozăviile de care societatea este capabilă atunci când valorile democrației sunt ignorate și înlocuite de ideologia urii și a violenței. La un deceniu după apariție, o ediție revizuită vede lumina tiparului, îmbogățită cu un capitol: „Suedia și Holocaustul”. Versiunea electronică în limba engleză poate fi descărcată de pe internet. Titlul în limba engleză este Tell Ye Your Children.

George Farkas