Naționalismul este un instrument excelent de manipulare și diversiune a opiniei publice pe termen scurt și mediu. El aduce întotdeauna într-o primă fază mulți votanți, apoi adepți înfocați, apoi susținători fanatici și în final criminali odioși, în stare să împlinească fizic și concret “marile idealuri“ promovate de conducătorii mesianici.

Pe termen lung, naționalismul duce întotdeauna la război civil sau fratricid, la asasinate în masă, la războaie pustiitoare cu vecinii, la epurări etnice sau religioase și în final la dezastrul națiunii ai cărui lideri l-au generat și propovăduit.

Antidotul cel mai eficient al naționalismului, după umila mea părere, nu este neapărat sau obligatoriu democrația liberală, ci bunăstarea generală a cetățenilor, stabilitatea și siguranța lor materială, cvasi egalitatea șanselor și menținerea disparităților sociale în limite rezonabile, fără a fi umilitoare și frustrante.

Bunăstarea pe termen scurt sau mediu este aproape imposibil de realizat, dar pe termen lung este cel mai mare atu al oricărei guvernări, aducând beneficii solide și de durată. Dacă cetățenii sunt mulțumiți de starea lor materială și de statutul lor social, simbolistica și narativa tradițional-națională devin de-a dreptul secundare sau terțiare.

Aviz amatorilor și veleitarilor politici de cursă scurtă, manipulatorilor de duzină și psihopaților mesianici cuprinși de fiorul transcendental al salvării neamului și al țării.

Modesta mea propunere pentru „aleșii“ contemporani este patriotismul luminat. Un mic efort de lectură rapidă în Wikipedia, în pauza dintre două misiuni epocale.

Europa a ratat deja “viitorul luminos”.

Din punct de vedere demografic, de circa trei decenii, populația este într-un declin numeric catastrofal și doar influxul migrator din Africa și Asia o menține pe linia de plutire.

Depopularea accentuată în zonele rurale și izolate și lipsa acută a forței de muncă sunt compensate prin imigrația continuă a unor populații total străine de civilizația bătrânului continent, majoritatea de religie islamică, quasi-inadaptabilă la valorile europene, iudeo-creștine și tradiționale. La ora actuală, în Europa trăiesc aproximativ 30 de milioane de cetățeni de religie islamică. Ele nu pot fi integrate decât parțial și superficial, de aceea putem asista în scurtă vreme la situații de război civil, de revolte ale suburbiilor, de atrocități etnice și religioase în masă. Adio stabilitate și pace internă, Europa va semăna treptat cu Orientul Mijlociu.

Din punct de vedere militar, Europa e incapabilă să se apere singură, darmite să joace un rol activ și pacificator pe plan mondial. În consecință va fi tot mai vulnerabilă la intențiile expansioniste ale SUA, ale Rusiei, dar și ale Chinei sau altor puteri emergente, precum Iranul sau Turcia.

În ciuda umbrelei atomice și de apărare NATO, aceasta are tot mai mult o esență simbolică, ineficientă la nivel operativ. NATO nu a tranșat nici un conflict în care au fost implicate SUA: Iugoslavia, Siria, Irak, Afganistan.

În altă ordine de idei, expansiunea NATO către răsărit, la granițele Rusiei, a fost unul din motivele care au generat agresiunea actuală a Rusiei împotriva Ucrainei, cu efecte dezastruoase nu numai de ambele părți, ci cu pericolul real al izbucnirii unei noi conflagrații mondiale. După trei săptămâni de conflict militar devastator, asistăm la un dezastru umanitar fără precedent în Europa: 25% din populația Ucrainei a fost deja dislocată și peste 6 milioane de cetățeni ai ei au părăsit țara ca refugiați.

Actuala invazie apocaliptică a Ucrainei de către Rusia evidențiază univoc că asistăm la o redistribuire a zonelor de influență globale de după 1989, efectuată extrem de violent, un proces care periclitează în primul rând civilizația europeană.

Din punct de vedere energetic, prin isteria autodestructivă a „dezastrului ecologic” Europa a renunțat de bună voie la majoritatea centralelor de putere bazate pe combustibili fosili (cărbune, păcură, gaz) și la o bună parte a centralelor nucleare, fapt care în mod voluntar și absurd face Europa dependentă de bunăvoința Rusiei în ce privește livrarea de gaze naturale, respectiv de bunul plac al statelor arabe legat de furnizarea de petrolului. Europa n-a învățat nimic din trecutul comunist, când raționalitatea economică era înlocuită cu comandamentele ideologice. Putem constata cu stupoare că același fenomen are loc în prezent, mai ales în apusul Europei, unde organizațiile ecologiste și partidele verzi fac un lobby absolut deplasat și exagerat în raport cu realitățile și necesitățile primordiale.

Din punct de vedere tehnologic, mai ales cel al digitalizării și inteligenței artificiale, Europa a rămas cu mult în urma SUA, Chinei, Japoniei, dar și a unor tigri economici asiatici precum Singapore, Taiwan sau Coreea de Sud. Majoritatea marilor companii multinaționale din domeniu se găsesc în afara granițelor europene, la fel ca cele mai bune universități de profil și centre de cercetare și dezvoltare.

Chiar din punct de vedere cultural și turistic, Europa se află într-un declin major la toți indicatorii de profil ai vieții culturale, respectiv la cei economici ai activității de turism global.

Din punct de vedere epidemiologic și economic, măsurile draconice panica, manipulările penibile, contradictorii și contraproductive susținute de guvernele europene în cursul prezentei și interminabilei pandemii de COVID constituie un autogol, o lovitură de grație aplicată propriei puteri economice, politice și sociale.

În concluzie, avem toate șansele ca pe termen lung să devenim o falangă muzeală, o rezervație antropologică, economică și tehnică a Asiei. 

De ani de zile mi se face silă de progresiști, de ecologiști, de cancel culture și woke. O categorie de noi activiști cu ifose intelectuale, care doresc în mod radical și amatorist, aievea unor predecesori siniștri, un om nou și o societate nouă. Mitul schimbării din temelii a ordinii lumești, firești, dată de Dumenzeu, revine destul de des în istoria civilizațiilor și a ideilor cu o forță și fervoare demne de o cauză mai concretă și mai bună. Dezideratul supraomului (übermensch) din fascism și al omului nou din comunism este din nou pe tapet, în narațiunea mainstreamului liberal, bineînțeles prin folosirea altor concepte și slogane, având însă același fundament de-a dreptul satanic.

Ultima mare răsturnare și revoluție mondială dorită de „forțele progresiste” a avut loc în 1968, care prin baricadele din Paris și din alte centre occidentale s-a dorit în primul rând o mișcare antisistem și antiestablishment. Multe din acele revendicări, mai ales de factură socială și culturală, au fost întemeiate și s-au și împlinit în timp. Sistemul capitalist mondial are o deosebită capacitate de schimbare și adaptare la nevoile sociale ale mulțimilor, mai ales ale celor muncitoare, prin realizarea de compromisuri și de îmbunătățiri treptate ale nivelului de trai pentru masele populare. Din nefericire, conducătorii generației 68, certe valori umane și intelectuale la acea epocă, revoluționarii de ieri, tinerii frumoși de altădată cu idei generoase de revoluționare a societății occidentale, au ajuns birocrații îmbuibați, stupizi, anacronici și elitiști de azi, trăind și acționând dintr-un balon roz ireal, rupt de imperativele și necesitățile realității din jur.

Mai mult ei și mai noii lor acoliți și tineri birocrați, creați pe bandă rulantă și spălați pe creier de fostele celebre universități, în prezent pepiniere de îndoctrinare, îndobitocire și înregimentare administrativă a noilor cadre de conducere, recurg la metode dictatoriale de implementare ale inepțiilor, absurdităților și anacronismelor venite de la noile elite din Bruxelles și Washington.

Actualmente însă, avem de-a face cu un amalgam absurd de revendicări, prin instituirea unui rasism invers, de răzbunare și privilegiere a minorităților de toate felurile, prin negarea și dărâmarea violentă a bazelor culturii, civilizației și personalităților istoriei occidentale, prin comunizarea învățământului, educației, culturii și bineînțeles a economiei și structurii sociale.

Mă șochează fervoarea și fanatismul cu care se aplică inginerii sociale, economice și culturale, imposibil de realizat de altfel. S-a trecut cu aplomb revoluționar la dărâmarea cu forța a stâlpilor civilizației occidentale: Dumnezeu, națiunea și familia, acțiune în desfășurare de mai multe decenii, dar în ultimii ani cu o violență nemaiîntânită.

Pentru erodarea și distrugerea rezistenței naturale a unei minorități cetățenești mai conservatoare și suveraniste, elita global digital medicală a trecut la atacul împotriva individului, asupra identității lui sexuale și asupra siguranței sale medicale.   

George Vigdor