În textul biblic se regăsesc multe pasaje consacrate femeilor: Eva, Batșeva, Iudit, Rut, Estera, etc., dar și femei fără nume, precum Regina din Saba, despre care textul biblic oferă multe detalii.

Legat de Lot, nepotul patriarhului Avraam, textul biblic redă alte trei femei fără nume, denumite soția și cele două fiice ale lui Lot. Subiectul este prezentat în două ”scene”:

Scena întâi: Soția lui Lot (Geneza 19:15-26)

Creatorul a hotărât să distrugă așezările Sodoma și Gomora împreună cu locuitorii lor, degradați total și fără frică de Dumnezeu.

Lot locuia la Sodoma. El a fost salvat de către doi îngeri trimiși de Dumnezeu, care l-au prevenit de iminenta distrugere a celor două așezări. În consecință, Lot cu soția și cele două fiice ale sale au fugit spre Țoar. Doar că, pe drum, soția neascultătoare a încălcat porunca lui Dumnezeu să nu privească înapoi către orașele Sodoma și Gomora, distruse de focul ceresc. Ca urmare ea a fost transformată într-un stâlp de sare. Textul biblic nu precizează ce fel de sare, însă se presupune că este vorba de clorura de sodiu, NaCl: acțiunea se petrece în zona Mării Moarte, iar ”Marea” este un lac cu o concentrație de sare de 34%[1], iar stâncile dimprejur sunt încrustate cu sare.

Această scenă prezintă o lecție importantă: Dumnezeu îi salvează doar pe cei care îl ascultă.

Privirea ei întoarsă spre “orașele păcătoase” reprezenta oare regretul pentru modul de viață de care se despărțea, pentru tot ceea ce agonisise în casa ei, care ardea? Chiar dacă picioarele o duceau, inima i-a rămas în Sodoma? Oricum, ea a fost considerată nedemnă de a fi salvată.

Mormântul ei amintește posterității că poruncile Sale trebuie respectate.

Scena a doua: Fiicele lui Lot (Geneza 19: 30-38).

După distrugerea așezărilor Sodoma și Gomora, Lot și cele două fiice, scăpați de cataclism cu ajutorul Său, se află într-o nouă „arcă”. Dacă arca construită de Noe i-a salvat pe membrii familiei acestuia (Noe și soția sa, precum și cei trei fii ai săi cu soțiile lor), împreună cu o serie de animale, ei urmând să repopuleze pământul, acum familia lui Lot trăia într-o peșteră, convinși că sunt unicii locuitori de pe pământ. Și atunci, cum rezolvăm cu repopularea pământului?

Vizionara, fiica cea mare, realizând că nu există bărbați cu care să se împerecheze, a găsit soluția pentru a continua descendența: incestul; această soluție nici măcar nu era ceva nou. În consecință, fetele l-au îmbătat pe Lot-tatăl și s-au culcat pe rând cu el, fără ca acesta să fie conștient. Astfel fiica cea mare l-a conceput pe Moab (מוֹאָב = de la tată), iar fiica mai tânără l-a conceput pe Ben-Ammi (בֶּן-עַמִּי = fiul poporului Meu). Astfel specia umană a fost salvată de la dispariție… Dând copiilor aceste nume, fiicele își asumă relațiile incestuoase.

Lot a devenit strămoșul a două popoare semite, care au întemeiat mai târziu câte un regat. Moabiții (Geneza 19:37) au întemeiat regatul Moab. E cazul să o amintim pe Rut moabita, bunica regelui David. Existența regatului Moab este atestată în numeroase descoperiri arheologice . Amoniții (Geneza 19:38) au întemeiat regatul Amon. Amoniții apar destul de des în textul biblic: Deuteronom 3:9, 11; 23: 3-5, Cartea Regilor 1, 2, 3, 4, etc. În decursul istoriei biblice, aceste două popoare nu au avut întotdeauna relații de bună vecinătate cu verii lor, evreii.

Revenind la cele două scene prezentate, antagonismul dintre ele este evident.

În prima scenă, Dumnezeu l-a scos pe Lot cu soția și fiicele sale din orașul blestemat, Sodoma. Pe drum, soţia lui Lot a privit înapoi către dezastru și a fost transformată într-un stâlp de sare, dovadă a pedepsei cerești pentru cei ce nu ascultă poruncile Sale.

În scena a doua, vizionarele fete ale lui Lot au privit înainte, gândindu-se cum să repopuleze pământul; în acest scop, au utilizat incestul. Rezultatul nu s-a lăsat așteptat: s-au născut doi băieți, părinții a două popoare care s-au dezvoltat ulterior.

Și dacă între de cele două scene introducem aforismul ”cel ce nu-şi cunoaşte trecutul (care nu poate fi modificat), nu va şti să-şi construiască viitorul; el are toate șansele de a repeta greşeli ale trecutului, care îi vor umbri prezentul”, cum concluzionăm? Sau poate fi utilizat – dacă există – vreun aforism oportunistic? De ce? 

Scenele prezentate anterior au inspirat mai mulţi artişti renumiţi din diferite perioade, eu am ales doar două exemple.

Raphael Sanzio (1483-1520) a pictat familia lui Lot fugind din Sodoma. I-am alăturat acesteia cea a unui stâlp de sare aflat în partea sudică a Mării Moarte (Şoseaua 90) care poartă numele Soţia lui Lot, întrucât are o formă foarte apropiată cu silueta unei femei care poartă văl.

Peter Paul Rubens s-a numărat printre pictorii care au ilustrat relaţia incestuoasă dintre Lot şi fiicele sale.

Soţia lui Lot pietrificată: Între mit, realitate şi actualitate.

În medicina modernă s-a încetăţenit eponimul Sindromul soţia lui Lot[4] pentru stări de hipernatremie (concentrație anormal de mare de cationi de sodiu Na⁺ în sânge), însoţită de hipodipsie (scăderea senzaţiei de sete).

În legendele și tradițiile multor popoare există adesea referiri la oameni pe care cineva (Dumnezeu, zei, sau alte entităţi) i-a transformat în pietre și stânci, de obicei ca pedeapsă pentru o conduită greșită, „pietrificarea” constituind un avertisment pentru posteritate.

Oare aceste mituri și legende se bazează pe fapte reale? Este posibilă o pietrificare instantanee a unei persoane? Răspunsul este NU.

În corpul uman, o adevărată uzină complexă, au loc în fiecare secundă nenumărate reacții biochimice prin care o substanță se transformă în alta. Mulți oameni sunt conștienți de acest aspect din propria lor experiență (nefastă): odată cu depunerea sărurilor în articulații, omul se mișcă din ce în ce mai greu, articulațiile devin ”pietrificate”. Dacă acest fenomen se generalizează, respectiv o restructurare generalizată a țesuturilor, persoana se va transforma treptat într-un „stâlp” imobil.

În mod normal, depunerea sărurilor se desfășoară lent, ea fiind rezultatul anumitor procese metabolice. Dar pot apărea și consecințe imediat vizibile ale reacțiilor biochimice. Pare-se că cel mai frecvent caz este afecțiunea Canities Subita (cunoscută și sub denumirea Sindromul Maria Antoaneta) atunci când o persoană, după evenimente traumatice neașteptate (accident, moartea subită a unei persoane dragi, stres extrem, etc.), se poate trezi brusc cu părul albit. Există și cazuri de apariție instantanee a cataractei, respectiv transformarea proteinei lichide din cristalinul ochiului într-una solidă.

Deci corpul uman este capabil de o restructurare a țesuturilor, care în anumite cazuri se produce exploziv. În cazul Soției lui Lot, pietrificarea s-a produs exploziv, la comanda Sa. Întrebare: ar exista un CINEVA în Univers care să emită un semnal energetic din exterior, pentru a declanșa o restructurare generalizată ce să producă o pietrificare instantanee?

Strul Moisa

---

[1] Apa Mării Moarte conține multe săruri minerale, ea fiinnd folosită pentr a trata diverse probleme dermatologice și boli articulare. Salinitatea apei este de opt ori mai mare decât apa oceanelor și mărilor. Având o suprafașă de 810 kilometri pătrați, Marea Moartă este punctul cel mai jos de pe Terra: suprafața apei este cu aproximativ 420 metri sub nivelul mării, iar fundul lacului cu 795 metri. Înotul în Marea Moartă nu este o experiență grozavă: datorită concentrației ridicate a sărurilor, amatorul rămâne oricum la suprafață.

[2] După https://www.1st-art-gallery.com/After-Raphael-Raffaello-Sanzio-Of-Urbino/Lot-And-His-Daughters-Fleeing-The-Destruction-Of-Sodom-And-Gomorrah.html

[3] După https://en.m.wikipedia.org/wiki/File:Lot_and_his_daughters,_by_Peter_Paul_Rubens.jpg

[4] În  https://view.publitas.com/amph/rjr_2009_3_art-09/page/2.