“A fi binecuvântat de Dumnezeu înseamnă a dărui altora binecuvântări, bunătate și loialitate, indiferent de loc și de situație”. Acestea au fost ultimele cuvinte scrise de Regina Jonas la Theresienstadt, înainte de a fi trimisă la moarte la Auschwitz.

De-a lungul istoriei femeia a avut adesea un rol secundar, limitat la îngrijirea familiei și a copiilor.  Era lipsită de multe drepturi care pentru bărbați par de la sine înțelese.  Și poate nicăieri inegalitatea nu este mai evidentă ca în cele trei mari religii monoteiste: funcțiile de preot, imam sau rabin erau (și într-o mare măsură mai sunt) ocupate exclusiv de bărbați.  În  secolul al XIX-lea femeile din Europa Occidentală s-au emancipat treptat, au început să învețe și să practice medicina, ingineria, științele, să scrie cărți, să învețe ziaristica și să predea la școli și la universități.

Așa a apărut în Germania prima femeie rabin din lume, Regina Jonas. Dar cum se face că a rămas atât de puțin cunoscută? Nici măcar foștii ei colegi, rabinul Leo Baeck și psihoanalistul Viktor Frankl nu au găsit de cuviință să o amintească după Holocaust. Oare au uitat-o din motive de mândrie masculină?

Documentele referitoare la Regina au fost descoperite abia după anii 1970 și mai ales după 1989, după căderea Zidului Berlinului. Fotografia de pe frontispiciul articolul, făcută în jurul anului 1939, are pe spate o ștampilă cu numele Rabbi Regina Sara Jonas.

Regina s-a născut în 1902 într-o familie de evrei nevoiași. Tatăl ei a murit de tuberculoză când Regina avea doar vreo 12 ani. De mică a fost atrasă de istoria poporului evreu, de Biblie și de limba ebraică. Tuturor le povestea că visează să devină rabin. După terminarea liceului s-a înscris la un seminar de studiu al religiei iudaice, unde erau admise fete evreice. În mod surprinzător, eforturile ei de a deveni rabin au fost sprijinite de trei rabini ortodocși, cel mai important în această direcție fiind Rabbi Weyl.

Lucrarea ei de diplomă la seminar s-a intitulat: “Poate o femeie să dețină postul de rabin?” În această teză ea remarcă modul original în care se încadrează ea ca femeie evreică: nici în curentul ortodox, care neagă egalitatea între femei și bărbați, și nici măcar printre reformiști, cu toate că se consideră unicii reprezentanți ai luptei pentru egalitatea femeilor cu bărbații. În ultima pagină a tezei sale, Regina susține că nu legile religioase evreiești (Halaha), ci numai prejudecățile împiedică numirea unei femei în funcția de rabin. În sprijinul celor scrise, Regina citează personalități feminine din epoca talmudică și dea medievală care au jucat un rol important în luarea unor decizii legate de religie, cum au fost Bruria, precum și fiicele lui și nepoatele lui Rashi. În ochii ei, femeile sunt cele mai potrivite pentru postul de rabin, pentru că ele au “calități feminine”, cum ar fi compasiunea, adaptabilitatea la viața socială, intuiția psihologică și accesibilitatea față de persoanele tinere, care caută sprijin psihologic. La început numirea ca rabin i-a fost refuzată, a fost primită numai ca profesoară de religie iudaică la o școală de fete. Ea a fost foarte apreciată de elevele ei. Începând cu instaurarea regimului nazist în Germania, în 1933, și mai ales după promulgarea legilor rasiale de la Nürnberg în 1935, școlile evreiești au devenit o necesitate vitală, fiindcă elevii evrei nu mai erau acceptați la școlile publice germane. Pe lângă munca de profesoară, Regina a continuat să lupte pentru a obține titlul de rabin, care până la urmă i-a fost acordat în 1935. Pe diploma ei de rabin scrie: “Fiindcă am văzut că inima ei este cu Dumnezeu și cu Israel, că și-a dedicat sufletul cauzei pe care o urmărește și a trecut examenul de cunoaștere a legilor religiei, certific că ea este calificată să dea răspunsuri despre legile religioase și să dețină funcția de rabin. Îi doresc ca Domnul să o protejeze și s-o îndrume în viață.” Documentul a fost aprobat și semnat de rabinul reformist Max Dienemann, conducătorul asociației rabinilor liberali din Offenbach am Main. Astfel Regina Jonas a devenit prima femeie rabin din lume.  

Regina a ținut servicii religioase la început în cercuri restrânse, apoi la spitale evreiești, iar după 1937, când mulți rabini au fugit din Germania, a servit și la unele sinagogi. Regina a refuzat să părăsească Germania și pe enoriașii ei. După Kristallnacht, în 1938, Regina i-a sprijinit moral pe cei care au fost răniți în timpul pogromului, petrecând zile în șir lângă paturile bolnavilor.

Activitatea Reginei în lagărul de concentrare Theresienstadt

După deportarea ei la Theresienstadt în 1942, Regina a continuat să-i încurajeze și să se roage pentru viața tovarășilor ei de suferință. A lucrat la “Departmentul pentru igienă mintală”, întemeiat de psihoanalistul Viktor Frankl, unde a încercat să dea un sprijin spiritual noilor veniți într-o lume haotică și dușmănoasă. Ea s-a dedicat trup și suflet acestei sarcini. Douăzeci și patru de prelegeri scrise de mâna Reginei mai există la Theresienstadt, păstrate sub titlul  “Conferințele singurei femei rabin, Regina Jonas”. În aceste prelegeri ea evocă portrete de femei din istoria evreilor, dezbate subiecte din Talmud sau din Biblie, și prezintă subiecte religioase, noțiuni de bază despre iudaism, etică și sărbători religioase. În octombrie 1944, Regina a fost transportată la Auschwitz împreună cu mama ei și amândouă au fost imediat gazate. Regina avea numai 42 de ani. Alte surse menționează că ea a murit în decembrie 1944.

Se pare că singura și marea ei iubire a fost Rabbi Dr. Josef Norden care a murit la Theresienstadt în 1943.

Din 2014, o placă la Theresienstadt comemorează viața Reginei Jonas și moștenirea spirituală pe care ne-a lăsat-o.

Există și o stradă care îi poartă numele la Offenbach am Main, orașul unde ea a fost hirotonisită.

Am găsit şi două materiale documentare video despre Regina Jonas. Unul dintre ele se poate viziona pe youtube:

Celălalt documentar poate fi accesat aici:

https://www.pbs.org/video/in-the-footsteps-of-regina-jonas-2q2iyd/

Din 1970 și până în prezent, în jur de 1.200 de femei au primit titlul de rabin. Dintre ele cea mai mare parte aparțin curentului reformist și celui conservativ (masorti). Câteva zeci de femei au fost acceptate ca rabini chiar în curentul ortodox deschis (alternativ). Majoritatea rabinilor femei servesc în Statele Unite, Israel, Europa de Apus și Australia.

Închei cu un citat semnificativ pe care l-a scris Regina în 1938, în ziarul săptămânal evreiesc din Berlin, CV-Zeitung: “Dacă aș mărturisi ce m-a determinat pe mine ca femeie să devin rabin, m-aș gândi la două motive. Primul a fost chemarea Domnului, iar al doilea, dragostea de oameni. Domnul a plantat în inimile noastre vocații, fără a ține cont de sex. Așadar, este datoria tuturor, bărbați și femei deopotrivă, să muncească și să creeze, profitând de abilitățile pe care Domnul ni le-a dat.”

Bibliografie:

https://jwa.org/encyclopedia/article/jonas-regina

https://www.yadvashem.org/blog/regina-jonas.html

https://www.jewishvirtuallibrary.org/regina-jonas

https://www.yadvashem.org/articles/general/rabbiner-regina-jonas.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Regina_Jonas

Tiberiu Ezri