Cu ani în urmă, descopeream la Bruxelles ce în seamna vintage autentic.Vizita în Place du Jeu de Balle devenise rutina de duminică dimineaţa, după o cafea şi un croissant în Petit Sablon. Îmi pierdeam ore întregi trecând de la o tejghea la alta, de la un vânzător la altul. Aici probam o voaletă, dincolo deschideam o geantă uzată, la un al treilea un parasol din dantelă decolorată… Ma uitam ore în şir la patefoane şi oglinzi din argint, la fotografii şi ceşti de porţelan, la monocluri pentru teatru şi maşini de scris, la rochii cu buline şi cercei din alte vremuri.
Cu ani în urmă, descopeream la Bruxelles ce în seamna vintage autentic.Vizita în Place du Jeu de Balle devenise rutina de duminică dimineaţa, după o cafea şi un croissant în Petit Sablon. Îmi pierdeam ore întregi trecând de la o tejghea la alta, de la un vânzător la altul. Aici probam o voaletă, dincolo deschideam o geantă uzată, la un al treilea un parasol din dantelă decolorată… Ma uitam ore în şir la patefoane şi oglinzi din argint, la fotografii şi ceşti de porţelan, la monocluri pentru teatru şi maşini de scris, la rochii cu buline şi cercei din alte vremuri. De multe ori plecam cu mâinile goale, dar cu capul plin de personaje imaginare şi vignete sepia
În cei aproape 3 ani petrecuti acolo am descoperit magazine de care m-am îndragostit iremediabil, buticuri al căror interior te transporta în podul fabulos al străbunicilor, cu o selecţie de piese vintage făcută cu delicateţe, minuţiozitate, atenţie, dar găsisem pe harta oraşului şi spaţii mari, în care hainele respirau, mizanscena era teatrală, iar preţurile pe măsură.
Întoarsă la Bucuresti, am pierdut gustul temporar pentru “explorare” , dar am rămas cu nostalgia pentru vintage. Poate acesta este şi motivul pentru care deseori îmi consiliez clientele ca, dacă îşi doresc piese deosebite, unicat, dacă vor ca stilul lor să capete o notă individuala fără un buget exagerat, să aleagă varianta vintage. Le spun că în viaţa unei femei nu există doar H&M.
Să abandonezi “noul” în favoarea vechiului, fie în ţinutele zilnice, fie doar când ai dispoziţia pentru aşa ceva, este o opţiune stilistică. înseamnă sa te în depărtezi de masa celor care cumpără de la un mare retailer şi îşi asortează identic ţinutele. Înseamnă să alegi cu grijă o haină, să o studiezi, să o modifici, să te interesezi de trecutul ei (sau măcar de perioada în care a fost creată), iar apoi să o porţi cu plăcere nemăsurată. Înseamnă să nu te intereseze tendinţele, să nu porţi “uniforme” uşor de recunoscut, poate chiar să faci notă discordantă. În mod cert, cu cât îţi place mai mult moda vintage, cu atât stilul tău va fi inconfundabil. Într-un fel, devii propriul tău designer şi propria ta stilistă.
Stilul clasic-vintage este perfect purtabil, oricând. Sigur, nu aş recomanda nimănui să recreeze ţinutele anilor ’40, ci mai curând să se gândească la o variantă de mix&match: o piesă vintage cu una modernă. Altfel, rişti să arăţi ca şi cum te-ai fi îmbrăcat pentru un bal mascat sau o petrecere tematică. Pe de alta parte, când te îmbraci în stil vintage sau retro şi respecţi perioada, nu există “greşit” sau “corect”. Există doar plăcerea secretă a purtarii unei ţinute originale, sentimentul de a te fi jucat cu propria creativitate. Iar dacă ai avut curiozitatea să studiezi puţin fenomenul vintage, să identifici elementele stilistice ale fiecărei perioade – lungimi, imprimeuri, şi luete -, satisfacţia este cu atât mai mare.
Într-o zi poate voi scrie despre experienţele pe care le-am avut cu vintage-ul românesc: unele extrem de plăcute, câteva dezagreabile. Cert e un lucru: de fiecare dată când aflu de un salon vintage organizat la Bucureşti – cum este cel organizat sambata urmatoare, 25 mai, la vila Casara – sau de un nou site, trăiesc acel sentiment de explorator. Cine ştie ce comori voi descoperi? Oare ce lucruri îşi vor povesti istoria? Ce particică din viaţa unei femei necunoscute va ocupa un loc în a mea?
(preluare de pe blogul autoarei http://www.stylediary.ro)
