Acest articol este adresat tuturor mamelor potențiale, precum și părinților, bunicilor și soților acestora.
Până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, toate nașterile aveau loc la domiciliu, cu ajutorul altei femei. În engleza veche, termenul midwife (moașă) însemna femeie care o însoțește pe viitoarea mamă. Cuvântul se folosește până astăzi. Moașa avea și un rol social: ea anunța evenimentul și se ocupa de toate aspectele legate de naștere.(1)
Mortalitatea maternă era mare, mai ales din cauza infecțiilor. Importanța igienei nu era cunoscută. Și mortalitatea infantilă era mare, mai ales la nașterile grele, unde ar fi fost nevoie de o intervenție medicală, de exemplu o operație cezariană.
Și în zilele noastre unele femei preferă să nască la domiciliu. Acest lucru își are rădăcinile în tradiții, educație și influența familiei și a prietenilor. Dorința de a naște acasă a existat dintotdeauna – femeile indigene din Australia, SUA și Noua Zeelandă preferă să nască acolo unde s-au născut și au crescut strămoșii lor.(2)
Recent am văzut un film psihologic bazat pe o problemă controversată: nașterea la domiciliu. Filmul produs în 2020, Pieces of a woman (Bucăți dintr-o femeie) l-a avut coproducător pe cunoscutul regizor Martin Scorsese. Interpreta rolului principal (Martha), actrița Vanessa Kirby, a fost nominalizată la premiul Oscar pentru acest rol. Începutul filmului descrie nașterea complicată la domiciliu a primului ei copil, însoțită de o moașă. Nașterea se termină cu moartea tragică a noului născut. În continuare, Martha suferă enorm, se închistează în lumea ei și rupe legătura cu toți cei dragi. Cazul ajunge la tribunal. Iată trailerul oficial al filmului:
Filmul mi-a amintit de un caz asemănător care s-a întâmplat în Israel și a ajuns tot în instanţă. Bineînțeles, asemenea cazuri sunt analizate și de Ministerul Sănătății, care cercetează cazul din punct de vedere al unui posibil malpraxis. Dar întrebarea cea mai relevantă în asemenea cazuri este dacă nașterea la domiciliu nu periclitează mama și fătul / nou-născutul, mai mult decât nașterea la spital. Când mă gândesc în ce condiții mizerabile de igienă l-a născut soția mea pe primul nostru fiu la spital, pe vremea ceaușistă, atunci înclin spre nașterea la domiciliu. Dar în principiu sunt convins că nașterea la spital este mai sigură pentru mamă și pentru copil.
Vorbind despre condițiile din spital, cel puțin în Israel, acestea nu diferă de cele de la domiciliu, adesea sunt chiar superioare. Fiecare femeie are cameră separată cu baie, televizor, o moașă și soțul are acces nelimitat. În plus, femeia și fătul au monitorizare maximă.
Dacă femeia dorește, i se face și analgezie peridurală continuă de către un medic anestezist, ca să nu sufere de durerile nașterii. Iar în cazul când intervine o complicație, ca de exemplu o sângerare la mamă sau suferința fătului, se poate trece urgent la naștere prin cezariană, în săli operatorii aflate alături. Imediat după naștere, nou-născutul este examinat de un medic pediatru. Toate gravidele din Israel au acces la aceste condiții. Sunt convins că și în România situația s-a îmbunătățit radical față de ce era în epoca ceaușistă.
Și la spital se pot întâmpla uneori catastrofe, cum ar fi embolia cu fluid amniotic, ruptura de uter sau suferință gravă a fătului sau a noului născut. Dar la nevoie echipamentul și personalul specializat se află la îndemână. După naștere, multe spitale publice din Israel oferă lăuzei și noului născut posibilitatea de a petrece 2-3 zile împreună cu tatăl copilului, într-un hotel de lângă spital, unde au asistență medicală. Bineînțeles, acest lux costă.
O a treia posibilitate de a naște sunt centrele de maternitate independente. În Israelul contemporan, aceste centre de naștere “naturală” se află pe teritoriul spitalului, dar separate de sălile de naștere standarde. Aici femeilor li se creează condiții speciale, “ca acasă”, contra cost. Aceste centre sunt supuse regulamentelor și standardelor Ministerului Sănătății, ca orice altă instituție medicală.(3)
Nașterea la domiciliu
Ea poate se poate face fără niciun ajutor, la cererea femeii sau în caz de forță majoră, când femeia naște înainte de a ajunge la spital. Când femeia preferă să nască acasă, ea poate fi ajutată de rude sau prieteni, de o dulă, o moașă sau un ginecolog. Nașterea fără ajutor comportă riscuri mari atât pentru mamă, cât și pentru făt. Procentajul de nașteri la domiciliu în Statele Unite a fost 1.51% în 2021.(4) În 2016 el a fost 0,3% în Australia, 2% în Marea Britanie și doar 0,003% în Israel(3), și se află în creștere, majoritatea având loc în cercurile ultra-religioase. Odată cu creșterea acestui procentaj, se înmulțesc și comenzile urgente de ambulanțe pentru a transfera gravidele la spital în caz de complicații.
Pentru România nu există statistici, deoarece legislația nu permite prezența unui cadru medical sau al unei dule în cazul unei nașteri la domiciliu, deci femeile pot naște acasă numai în caz de forță majoră și fără ajutor specializat.(5) În mod normal, după nașterea la domiciliu, femeile și nou-născuții sunt internați în spital.
Dula
Cuvântul dulă provine din limba greacă: doulos = sclav. Dula modernă este o persoană (de obicei femeie) “instruită și experimentată în a oferi femeii și partenerului acesteia sprijin emoțional continuu, confort fizic și asistență în obținerea informațiilor în timpul sarcinii, al nașterii și în primele săptămâni de după naștere”.(6)
Dula este un cuvânt internațional, folosit în multe limbi europene și în ebraică. Dula nu are competențe medicale. Ea urmărește contracțiile uterine la domiciliu și la nevoie face legătura cu personalul medical spitalicesc. La internare în spital, dula continuă s-o însoțească pe gravidă și s-o sprijine moral. Dula nu poate asista singură la o naștere la domiciliu. Prezența ei este benefică femeii la naștere, fiind demonstrată scăderea necesității de operații cezariene și scăderea durerii, ceea ce produce o experiență mai plăcută a nașterii. Ea poate avea și alte funcții, de exemplu de a ridica moralul unei persoane aflate în doliu sau de a ajuta persoanele muribunde. Deși nu au nevoie de certificare, dulele fac cursuri de specializare. Există și numeroase organizații naționale și internaționale care instruiesc și certifică persoanele care vor să lucreze ca dulă.(7)
Preferabil este ca nașterea la domiciliu să fie asistată de o moașă calificată, sau/și de un medic obstetrician. Aceștia trebuie să respecte anumite standarde naționale și să aibă o adresă exactă (spital) la care să apeleze în caz de nevoie.
Moașe există încă în epoca paleolitică, în urmă cu peste 40.000 de ani.(8) Funcțiile îndeplinite de moașe variază de la o țară la alta, depinzând de permisul acordat de ministerul sănătății. În Statele Unite depinde și dacă moașa are sau nu și diploma de asistentă medicală. Moașa poate lucra la spital sau la domiciliu și să facă examene ginecologice, să dea medicamente legate de naștere, inclusiv contra durerii, să monitorizeze fătul, să asiste la nașterea vaginală sau la nevoie să resuscite fătul. În Israel există o organizație a moașelor care asistă la nașteri la domiciliu (IMAHI).
Argumentele în favoarea nașterii la domiciliu sunt multiple, de exemplu dorința de a naște în familie, senzația de stres simțită la spital, experiență anterioară proastă cu nașterea la spital, prevenirea unor intervenții medicale care poate nu sunt necesare, frica de infecții primite la spital, precum și costul ridicat al spitalizării în unele țări. Chiar dacă studiile arată că atât pentru mamă, cât și pentru copil, mortalitatea este mai mare decât la spital, în lumea occidentală se înregistrează o continuă creștere a numărului de nașteri la domiciliu. Să fie oare legată această tendință de curentul cultural New Age care s-a răspândit societatea occidentală începând cu anii 1970?
În Israel, Ministerul Sănătății a definit reguli stricte pentru nașterile la domiciliu:
– Numai moașele și medicii obstetricieni pot asista la naștere la domiciliu. Toți trebuie să aibă certificate de cursuri de reanimare la adulți și la nou-născuți.
– Nașterea la domiciliu trebuie planificată din timp.
– Gravida trebuie să aibă peste 18 ani, să nu sufere de diabet gestațional, iar starea ei fizică și psihică să fie compatibilă cu nașterea la domiciliu.
– Sarcina trebuie să fie între săptămânile 37-42, prezentația fătului să fie cefalică și greutatea aproximativă a fătului între 2.500-4.000 grame.
– Monitorizarea și examenul fizic de-a lungul sarcinii trebuie să fie documentate.
– Condițiile locuinței trebuie să permită nașterea la domiciliu și distanța până la spital să nu depășească 30 de minute cu mașina.
– Femeia trebuie să-și dea consimțământul în scris, după o explicație detailată.
Regulamentul dă o listă a echipamentului și a medicamentelor necesare, precum și una de contraindicații sau condiții în care moașa trebuie să primească aprobarea medicului obstetrician. Se precizează și condițiile care necesită transferul imediat la spital. Chiar după o naștere normală la domiciliu, nou-născutul trebuie controlat la spital în termen de 2-7 zile.(9) Totuși, Ministerul Sănătății consideră că nașterea la spital este preferabilă.(9)
Nașterea unui copil are o semnificație deosebită pentru părinți și pentru întreaga familie și aduce fericirea în casă. Pentru aceasta mama, fătul și noul născut au nevoie de cele mai sigure condiții. După părerea mea, deocamdată, aceste condiții pot fi asigurate numai la spitale.
Tiberiu Ezri
Bibliografie:
1. https://en.wikipedia.org/wiki/Midwife
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Home_birth
3. https://m.knesset.gov.il/EN/activity/mmm/eng120318.pdf
4. https://www.cdc.gov/nchs/pressroom/nchs_press_releases/2022/20221117.htm
6. https://doula.ro/ce-este-doula/
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Doula
9. https://www.jpost.com/health-and-science/health-ministry-agrees-to-ease-rules-on-home-births
35 Comments
Nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca nasterea la domciliu ar fi fost o optiune! Mentionezi senzatia de stres de a naste la spital ca unul din factorii care ar determina o femeie sa nasca acasa. Eu m-as fi simtit stresata sa nu nasc la spital, unde as fi putut fi ajutata daca ar fi fost nevoie.
Un articol edificator,care, pe langa numeroasle informatii, te introduce la moduri alternative de a gandi despre fenomenul nasterii!
Multumesc Marina!
Articolul dvs mi- a amintit de un film văzut in copilărie, cred că mai tărziu am citit si o carte despre Louis Pasteur.
El a observat ca studentii la medicină de la morga, intrau direct in sala de nasteri, si mortalitatea femeilor si a noilor născuți era mare. Pasteur ṣi– a dat seama ca lipsa de igiena joaca un rol important in numarul mare de decese şi a introdus spalarea mâinilor si dezinfectarea stricta. Asttfel, prin mijloace simple a salvat nenumarate vieți.
Cred ca te referi la ginecologul Austriac/ungur Ignaz Semmelweis. Poate si Pasteur dorea asta dar nu tin minte.
Ma bucură că inca memorua imi este fidelă. Amintiri ale unui film din copilarie.
Am verificat acum pe Internet, Pasteur a inteodus spalarea mâinilor si dezinfectarea lor cu o anumita substanta inainte de orice act medical. In 1847.
Desigur, si doctorul austriac Ignaz Semelweiss, despre care aud , de la dvs.
Multumesc!
Vă mulțumesc doamnă Lewin pentru provocarea istorică. Cercetând toate resursele relevante de pe internet, trebuie să recunosc (cu plăcere) că eu am avut dreptate. Spălatul mâinilor la spitale și în general, pentru prevenirea infecțiilor a fost introdusă de Ignaz Semmelweis exact în 1847 la un spital din Viena. El este supranumit “tatăl spălatului mâinilor” și “salvatorul mamelor” care trebuiau să nască.
Abia după un deceniu, Pasteur a descoperit că bacteriile sunt distruse de căldură (de exemplu Pasteurizarea laptelui) și numai două decenii după Semmelweisz, Pasteur a accentuat importanța spăllatului mâinilor în transmiterea infecțiilor. Faptul că nu toți au respectat aceste indicații a fost demonstrat și de moartea de febră puerperală a bunicii mele în 1932, la o săptămână după nașterea mamei mele. De asemenea și astăzi se consideră că una dintre principalele cauze ale infecțiilor nozocomiale (spitalicești) este nespălatul mâinilor sau spălatul lor incorect. Vedeți vă rog filmul din 1989
“Ignaz Semmelweis – Arzt der Frauen” sau filmul maghiar din 1952, “Semmelweis”. Mai sunt și multe filme si clipuri documentare despre el.
Sincer, naşterea la domiciliu mi se pare un moft – în cazul în care există spitale cu personal specializat. Am impresia că moda acestei naşteri face parte din acelaşi trend cu antivaccinismul. Un fel de revenire forţată la natură tocmai în aspectele în care a avut loc un progres vizibil. Naşterea la spital e mult mai sigură, după cum vaccinul reprezintă o prevenţie ale cărei efecte benefice nu au fost contestate decenii de-a rândul. Eu m-am născut la spital şi am născut la spital, aplicând tehnica yoga a naşterii “fără dureri”. Poate că voi scrie un articol despre asta, dar poate că ar fi de preferat să-l scrie unul dintre autorii-medici din Baabel
Mi-a plăcut mult paralelismul între cei care sunt împotriva vaccinărilor și cei care se încăpățânează să nască la domiciliu..Cred că specialitatea Dr. Biro este anestezia în obstetrică și poate el ar fi nimerit să publice subiectul pe care l-ai propus.
Eu am amintit doar de un film si o carte despre Pasteur. Nu m- a interesat cine a fost primul., si nu neg cu nimic meritele si descoperirile doctorului vienez.
Pe internet , acum , eu am consultat numai surse franceze despte Pasteur, doar pentru a fi sigura ca memoria nu m- a inşelat.
Nu e competiție sportiva. Rezultatul conteaza, ca s- a făcut un bine imens femeilor si in general pacienților.
Si sa nu uitam ca in 1847 si mai târziu, nu era o comunicare stiințifica intre diferite tări chiar aşa de strânsă ca in zilele noadtre.
Va multumesc, voi incerca sa vad filmele indicate despre dr Semmelweis.
Adevărat!
Pe mine m-a deranjat faptul că medic fiind, am uitat cronologia evrnimentelor. Dar nu am uitat (deocamdată).
Semmelweis Ignác Fülöp a fost un medic evreu-ungur .Facultatea de medicină din Budapesta îi poartă numele.Unul din înaintașii antisepsiei .
Ungaria se poate mândri cu el.
Trebuie sa verifici Eva. Cred dar nu sunt sigur ca nu a fost nici evreu, nici ungur. A fost un austriac nemultumit de comportamentul medicilor vienezi si s-a adaptat mai bine la Budapesta.
Eu nu vreau să te contrazic. Sigur știi mai multe.Așa am învățat eu despre el la Tg Mureș . Dar poți găsi oriunde că s-a născut aproape de Buda . Nu poți găsi oriunde ca e dintr-o familie de evrei. Cu asta nu se laudă nimeni .Îți dau un citat care l-am scos dintr-un atar asemănător cu Google numit New Chat , unde poți pune ce întrebări vrei :La întrebarea din ce familie s-a născut Semelweiss acesta e răspunsul :
“Ignaz Semmelweis was born to a Jewish family. His parents, József Semmelweis and Teréz Müller, were of Jewish descent. However, it’s important to note that Semmelweis himself converted to Catholicism later in his life. He converted primarily to advance his medical career, as many institutions and opportunities were limited to those of non-Jewish faith at the time. Despite his conversion, his Jewish heritage was often used against him by his contemporaries and critics.” Dar apare și în unele biografii. Tatăl meu îmi vorbea mult de el cu multă recunoștiință.
Te cred Evi. Eu nu am citit nicaieri ca era convertit. Asa au fost si Landsteiner cel care a descris grupele sanguine, compozitorul Gustav Mahler, fizicianul Fritz Bauer si multi altii. Unora nu le-a ajutat covertirea si au murit in lagarele naziste.
Evi draga, iti multumesc ca m-ai corectat si apreciez foarte mult cat de multe stii!
Da de unde știu…nu știu nimic, dar de Semmelweis
toți erau încântați la Tg Mureș…și pe dreptate. Ungur ziceau !
Mai vreau să adaug , că citind acum despre viața lui, am aflat în ce mod tragic a murit .Și numai la 47 de ani.
După o serie de cercetări în internet am ajuns și eu la concluzia că este discutabilă originea etnică a familiei Semelweis .
Un exemplu din Wikipedia “Talk:Ignaz Semmelweis”:
The ethnicity of Semmelweis’ parents is a subject of scholarly dispute; Semmelweis’ forebears were baptized as Roman Catholics as far back as the 17th century, but scholars such as Richard Horton suggest that Semmelweis’ family may have been Jewish “or retained a strong Jewish cultural identity”….și urmează explicații pro și contra….
Așa că îmi cer și eu scuze. …Dar ce importanță are… a făcut ceva bun omenirii …atât contează.
Ass cum scrii important este ce a lasat posteritatii.
Nastere fara dureri?
Si chiar asa a fost? Se recomandu pe vremea mea respiratii asa fel incat ele sa fie in concordanta cu anuite contractii. Dupa mine, era total neaplicabil, dar oamenii nu sunt la fel.
Mi-e greu sa cred, dar pragul durerilor de la om la om poate fi foarte foarte divers.
S-a putut :))
Nora mea este intructoare de Endo yoga pentru tratamentul durerilor cauzate de endometrioză. Mi-ai dat o idee, poate va încerca această tehnică la durerile nașterii…
Stimată doamnă Ghiță , Antivaccinismul , țin să specific , Covid al meu și al multora apropiați mie nu e un moft . Ca un liliputan nespecialist am pus în balanță două opinii opuse , modul în care au fost prezentate și persoanele care le promovau . Desigur informat atît cît s-a putut ( dar suficient ) în N.Y. unde Media a prezentat și prezintă practic un singur punct de vedere .K.I.
Excelent articol! Atunci cand am nascut (pe cale naturala) m-am simtit cel mai aproape de moarte, paradoxal exact cand ii dadeam copilului meu viata. Ca atare, in nici un caz nu as sustine altceva decat prezenta in spital pentru siguranta cat mai mare, cu toate ca, pana la urma, nimic nu e garantat niciodata. Macar sa faci ca mama tot posibilul ca sa reduci riscurile!
Adevarat Anca!
Eu n-as avea probleme! Nu se naște decât la spital!!!
(SI eu, ca si tine Tibi) stiu de ce….
GbM
Adevarat!
Deosebit de interesant și instructiv !
Multumesc Evi!
Filmul a fost atit de zguduitor ca nu l-as recomanda la nimeni, mai ales femeilor cu dezechilibru emotional care citeodata cer sfaturi legate de nastere. Pina la urma ele hotaresc.
A fost zguduitor dar mai ales educativ.
Am aflat o serie de amanunte necunoscute pentru mine, bine de stiut pentru cei carora le este adresat articolulul.
Intr-adevar nasterea acasa poate fi o solutie in conditii deosebite, unele chiar independente de alegerea femeii ce urmeaza sa nasca, determinat de circumstante care pot fi variate. Optiunea nasterii acasa cred ca implica riscuri si in fara situatiilor extreme, sau prezenta celei care trebuie sa nasca in locuri in care spitalul nu prezinta o certitudine, medicala potrivita, nu as opta pentru o nastere la domiciliu. Expresia – moft – o aprob si eu in afara celor mentionata inainte.
Tibi, chapeau, ca de obicei, oricum gestul de a-mi da jos palaria in fata disponibilitatilor si cunostintelor pe care le dezvalui este permanent 🙂
Iti multumesc Veronica!
Când spitalul arată ca pe vremea lui Ceaușescu, sau când a merge la spital este un lux pe care unii nu și-l pot permite, pot să înțeleg că unele femei optează pentru nașterea la domiciliu. Dar când spitalul e accesibil și oferă condiții ideale, este de neînțeles ca unele femei să-și asume riscuri de prisos. Protagonista filmului este cel mai bun exemplu.
Eu cred că a opta pentru naștere la domiciliu este un moft, o reacție la o bunăstare excesivă și nu e întâmplător că mișcarea New Age a apărut în anii 1970, odată cu creșterea nivelului de trai.
Sunt perfect de acord cu tine Hava!