– Vă cunosc de undeva, mi s-a adresat un om între două vârste, privindu-mă peste ochelarii groși de vedere.

Eram în vestiarul piscinei YMCA din New Bedford MA, în costum de baie și cască de înot.

– Eu nu-mi amintesc să ne fi cunoscut, dar nu are importanță. Andrei, m-am prezentat.

– Richard, s-a prezentat și proaspătul meu cunoscut.

După ce fiecare dintre noi s-a lămurit de unde este și cu ce se ocupă celălalt, ne-am dat întâlnire la un restaurant.

Am ales un restaurant portughez, New Bedford are o populație numeroasă de origine portugheză. Richard era profesor de biologie și sociologie la Massachusetts University. Era tocmai înaintea alegerilor pentru președinția Statelor Unite. Nu îndrăzneam să-l întreb pentru cine votează, dar, parcă ghicindu-mi gândurile, el mi-a spus:

– Eu votez întotdeauna pentru democrați, însă anul acesta mă tem că Harris o să piardă alegerile. Pare de necrezut, dar Trump va fi încă o dată președinte și urmarea va fi sfârșitul democrației americane.

– Nici eu nu-l simpatizez pe Donald Trump, cu toate că a făcut multe lucruri în favoarea Israelului: a mutat Ambasada Statelor Unite la Ierusalim, a fost mijlocitorul Acordului Abraham cu Emiratele Unite și Bahrein. Dar e un dictator. Prietenia lui cu prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu mă înspăimântă.

– Despre Kamala Harris ce părere ai? – m-a întrebat Richard.

– În Israel, Harris e privită cu suspiciune după criticile vehemente la adresa Israelului și pledoariile ei în favoarea embargoului de arme destinate țării mele. Nu pot să spun că îl simpatizez pe Trump, mă neliniștesc planurile lui în cea ce privește Rusia și Putin. Politica lui izolaționistă va avea repercusiuni asupra Europei și a Israelului. Victoria lui în alegeri îi va întări poziția. La noi, Netanyahu este pe cale să lichideze democrația și cei doi au personalități asemănătoare…

– Știi, eu sunt un mare admirator al Spaniei, a spus Richard. Am lucrat o vreme la Universitatea din Valencia și dacă Trump câștigă alegerile, mă întorc în Spania.

– Vezi că în Spania, mai ales la Valencia, au fost inundații care au făcut multe victime, i-am spus în glumă.

– Prefer un tsunami natural decât unul politic, mi-a răspuns interlocutorul meu. Și tu ce ai de gând să faci dacă “prietenul tău” Netanyahu câștigă încă o dată alegerile? Te întorci în țara te de baștină, România?

– Nu cred, i-am răspuns. O să rămân în patria mea veche-nouă și o să fac ce pot. Mă gândesc la demonstrațiile împotriva guvernului de dreapta. Nu sunt convins că aceste proteste sunt utile, dar sunt o alternativă la situația actuală din țară. Dacă toți oamenii nemulțumiți de situația din Israel ar pleca, am da apă la moară numeroșilor dușmani care ne înconjoară și cu care suntem într-un război prelungit.

– Cred că ai dreptate. mi-a răspuns Richard. De fapt, nici eu nu am putut să stau în Spania mai mult de două-trei luni. Sunt născut în State, fac parte din a treia generație care trăiește în America, cel mult mă las de sociologie și mă întorc la tema mea preferată: viața socială a delfinilor, obiectul celor mai reușite lucrări pe care le-am publicat. După al doilea mandat, presupun că Trump se va retrage din politică și democrații vor avea nevoie de votul meu, mi-a spus zâmbind. Viața e frumoasă dacă știi s-o trăiești!

Între timp Trump a fost ales președinte, Netanyahu mai are doi ani până la alegeri, demonstrațiile antiguvernamentale continuă, dar oricum, după cum a spus noua mea cunoștință Richard, viața e frumoasă dacă știi s-o trăiești…

Andrei Schwartz