- Pace contra teritorii. Cheia păcii impuse de comunitatea internațională. Israel da. Kosovo da. Armenia da. Ucraina nu. Etalonul păcii e diferit pentru țările lumii.
- Mitul grelei moșteniri. O constantă a istoriei. Scuza de bază a oricărei guvernări. Vinovații sunt mereu în altă parte. Noi, cei de la putere, suntem mireni neprihăniți. Culpa este presată mereu spre trecut, spre regimul anterior, spre străini sau spre condițiile și contextul vitreg, potrivnic.
- Societatea civilă s-a evaporat rapid precum alcoolul pus pe rana deschisă a societăților postcomuniste aflate în tranziție.
- Avem de-a face cu o societate de încremeniți: unii în rutină, alții în tabieturi, puțini în proiect și mulți în statutul social sau în funcții. Ultimele două categorii sunt inamovibile pe căi pașnice.
- Nu înțeleg de ce așteptați de la noii politicieni naționali sau transnaționali să rezolve problemele complexe ale actualității, când mulți dintre ei nu sunt în stare să facă deosebirea dintre o femeie și un bărbat.
- Din modesta mea experiență, sunt două feluri de femei: unele știu totul, altele știu totul mai bine. Majoritatea însă au ambele calități simultan: știu totul mai bine. Acceptați fără crâcnire supremația epistemologică a femeilor.
- Nimbul poporului ales a pălit demult. Ca membru al acestuia, mereu strivit de obligațiile și înaltele cerințe ce decurg din această calitate, aștept momentul de grație când voi face parte din poporul reales.
- Mai nou, democrația a devenit un joc virtual unde cetățenii se prefac că votează, iar aleșii se prefac că ne conduc. În realitate avem două dimensiuni paralele, unde cetățenii se izolează sau fentează, iar aleșii fură și exploatează.
- Liderii autoritari sunt eliminați foarte greu, fie prin boicotare, fie prin alungare sau, în caz extrem, prin împușcare. Aviz amatorilor democrați de totalitarism.
- Pentru un scriitor, nescrierea este păcatul capital.
- Nu mai fiți așa nemulțumiți. România este țara tuturor posibilităților. Azi-mâine vom avea mai mulți doctori (titrați cu doctorat) decât muncitori, mai mulți generali decât soldați.
- Multora dintre noi ne place să pozăm în pesimiști iremediabili. Dacă am fi autentici, disperați din convingere profundă, de mult ne-am fi spânzurat.
- Ce lume previzibilă! Proștii fac pe deștepții, iar deștepții se prostesc ca să intre în rând cu lumea. Doar mediocrii se simt ca peștele-n apă și rămân egali cu ei înșiși.
- Mă cuprinde o scârbă profundă, suverană, când văd frenezia encomiastică tâmpă, tămâierea reciprocă caracteristică lumii literare și artistice românești. O energie de doi bani irosită pe altarul grandomaniei artistice, al vedetismului trecător, al monumentalității de carton.
- Pretutindeni, materia primă a politicii este însăși memoria colectivă deosebit de scurtă.
- Îi admir pe scriitorii și artiștii care nu au intrat niciodată într-o bibliotecă, dar operele lor au ajuns la loc de cinste în marile biblioteci ale lumii. Măreția titanilor plămădiți natural, prin grația providenței.
- Mă oripilează gândul că societatea în ansamblu nu este resetabilă, ci doar indivizii sunt resetabili. Dispar valorile personale și totul devine valoare de consum, în primul rând însuși omul. Omul se transformă într-un consumator robotizat, familia într-o asociație productivă, sexul într-o realitate androgină nedefinită, națiunea într-o masă amorfă consumatoare de bunuri și divertisment ieftin, religia într-o narațiune publică opțională.
- După ce Andy Warhol a constatat că fiecare dintre noi are șansa să fie celebru preț de cinci minute, majoritatea autointitulaților artiști sau scriitori trăiesc cu această iluzie a tehnologiei digitale.
- Numărul de like-uri a înlocuit definitiv valoarea operei. Triumful cantității asupra calității.
- Noi aici, în Occident, trăim într-o bulă. Bulă ne reprezintă perfect.
George Vigdor
5 Comments
UAU!! Nici nu știu ce să aleg. Doar savurez.
Numărul șase m-a pufnit râsul… atât de adevărat !!!
Cu ultimul aforism sunt perfect de acord: Bulă ne reprezintă perfect!
Nr 8 imi aduce aminte de fraza pe care o auzeam în urmă cu mai bine de o jumătate de secol în România: noi ne făcuram că munceam și ei se făcură că ne plăteau!
GbM
Iată un panseu cu care mă pot identifica (14). Și eu detest „tămâierea reciprocă” a literaților și a artiștilor. Cum se poate ca cineva despre care nu am auzit niciodată să fie ridicat în slăvi de parcă ar fi unul din marii clasici ai culturii române? Din păcate, asta nu e o raritate și ca rezultat cuvintele se tocesc, își pierd valoarea.