În zilele noastre nici cei mai îndărătnici oponenți ai încălzirii globale nu mai pot nega că nivelul oceanelor crește vertiginos.
Între 1993 – 2023, nivelul mediu al oceanelor a crescut cu peste un metru, un nou record! Viteza de creștere anuală a nivelului oceanelor mai mult decât s-a dublat între anii 2006 – 2015 (de la o medie de 1,4 mm pe an în secolul XX la 3,6 mm pe an). Nu pare mult, dar frecvența inundațiilor produse de maree înalte a crescut de 3 – 9 ori în ultimii 50 de ani. Iar de-a lungul coastelor Statelor Unite, nivelul mării ar putea crește cu 2,2 metri până în 2100 și 3,9 metri până în 2150. (1)
Sunt “șanse” ca nepoții și strănepoții noștri să apuce acele vremuri groaznice, dacă până atunci nu va izbucni un război mondial atomic, sau mai optimist vorbind, statele lumii nu vor face tot posibilul să încetinească ritmul încălzirii globale.
În zilele noastre, măsurarea nivelului apei se face cu ajutorul sateliților: se trimite un semnal radar sau laser și suprafața oceanului îl reflectă. Măsurând foarte exact timpul trecut până la întoarcerea semnalului, se poate calcula distanța. Dar aceste date au fost necesare omenirii cu mult înainte de existența sateliților. Metoda clasică este de a măsura nivelul apei cu ajutorul unui stâlp gradat. Rezultatele sunt mai exacte dacă măsurătoarea se face într-un loc fără valuri. Această metodă se practica în Egipt încă din perioada faraonică pentru a urmări revărsările Nilului.
![](https://baabel.ro/wp-content/uploads/2025/02/Ezri-Nivelul-oceanelor-Nilometru.jpg)
Mozaic din perioada romană găsit la Beit Șean. Muzeul Israel.
Există diferențe regionale în creșterea nivelului oceanelor din cauza variabilității vântului și a curenților oceanici care influențează cantitatea de căldură stocată în oceane. De exemplu în Alaska și în unele locuri din nord-vestul Oceanului Pacific, nivelul apei scade, dar și acolo va începe să crească, dacă efectul nefast al emiterii gazelor de seră continuă. (1)
Mecanismul încălzirii globale
Efectul de seră a primit această denumire pentru că ceea ce se întâmplă la nivel global amintește de modul de funcționare al unei sere. Razele soarelui pătrund nestingherite prin acoperișul de sticlă sau de plastic și încălzesc interiorul. Căldura absorbită în timpul zilei este eliberată noaptea sub formă de raze infraroșii. Dar cum sticla și plasticul opresc parțial trecerea razelor infraroșii, interiorul serei rămâne mai cald ca mediul înconjurător.
La nivel global, rolul „sticlei” este jucat de gazele de seră: bioxid de carbon, metan, protoxid de azot și vapori de apă. Ele permit trecerea nestingherită a razelor soarelui care încălzesc pământul, dar opresc parțial trecerea razelor infraroșii, pământul nu poate pierde în timpul nopții toată căldura acumulată peste zi și se încălzește treptat. (2) În principiu, acest lucru nu ar fi rău: fără efectul de seră, pământul ar fi fost mult prea rece, practic de nelocuit. Dar cum concentrația gazelor de seră este în continuă creștere, efectul se intensifică și planeta se încălzește într-un ritm tot mai rapid. Cea mai mare parte a căldurii este stocată în apa oceanelor (care acoperă peste două treimi din suprafața globului). În plus, bioxidul de carbon dizolvat în apă o acidifică, cu urmări nefaste pentru flora și fauna marină.
Gaze de seră au existat de când lumea: bioxidul de carbon expirat de animale sau eliberat în procesele de ardere, metanul produs în mlaștini, în aparatul digestiv al rumegătoarelor sau prin descompunerea unor resturi organice, vaporii de apă produși la suprafața oceanelor. Cu acestea, sistemul se afla în echilibru și totul era în regulă. Dar odată cu revoluția industrială, oamenii au început să producă cantități mult mai mari de gaze de seră, în primul rând prin arderea de combustibili fosili, dar și metan eliberat în atmosferă în timpul procesului de extracție, creșterea vitelor pe scară industrială etc.
Încălzirea globală este principala cauză a ridicării nivelului oceanelor. Pe de o parte, apa se încălzește, se dilată și ocupă un volum mai mare. Dar un factor mult mai important este topirea ghețarilor. O încălzire globală de 1.5oC va urca nivelul oceanelor cu 1,4 metri numai prin topirea ghețarilor.(3) Principala contribuție o are Antarctica (cu 91% din gheața globală), dar nici Groenlanda (cu 8%) nu trebuie subestimată. Între 1992-2001 Antarctica a pierdut anual 51 de miliarde de tone de gheață, pe când 2012-2016, pierderile anuale au ajuns la 199 de miliarde de tone! (1)
În călătoriile noastre am fost în mai multe locuri unde am văzut munți de gheață care cădeau în apa mării: ghețarul Hubbard din Alaska, Perito Moreno și Upsala din Argentina și Briksdal din Norvegia. Apa ghețarului Hubbard ajunge prin Golful Alaska în Pacificul de Nord. Iată o fotografie făcută la ghețarul Briksdal în 1995, când încă puteam urca pe ghețar.
A doua fotografie am făcut-o în același loc, în 2014. Se poate observa până unde ajungea ghețarul în urmă cu un secol și cu cât s-a retras de atunci.
Importanța nivelului apelor din oceane
Creșterea nivelului apei oceanelor va avea efecte nefaste asupra întregii lumi. Inundațiile vor devasta terenuri întinse, unele insule chiar vor dispărea. Temperatura mai ridicată a apei oceanelor înseamnă un surplus de energie care va face uraganele mai frecvente și mai puternice, valurile înalte vor produce eroziunea țărmurilor. Problema este intensificată de faptul că țărmurile au fost dintotdeauna locuri atractive pentru întemeierea unor mari orașe, comerțul maritim fiind un important motor de dezvoltare. Astfel, printre orașele cele mai populate de pe glob, opt din zece se află pe coastele oceanelor și consecințele inundării lor sunt clare. E suficient să ne gândim la Tokyo sau New York City. (1, 4)
Creșterea nivelului oceanelor este produsă de topirea ghețarilor, rezultat al încălzirii globale care, la rândul ei, depinde de creșterea concentrației gazelor de seră în atmosferă. Deocamdată aceste lucruri sunt greu de prezis cu exactitate, dar până la urmă încălzirea globală depinde de noi înșine. Putem reduce simțitor gazele de seră folosind energii alternative (soare, vânt, maree etc.) și reducând consumul de carne de vită.
Tiberiu Ezri
Bibliografie:
- https://www.climate.gov/news-features/understanding-climate/climate-change-global-sea-level
- .https://www.eia.gov/tools/faqs/faq.php?id=81&t=11#:~:text=Greenhouse%20gases%20are%20transparent%20to,and%20warms%20the%20planet’s%20surface
- https://en.wikipedia.org/wiki/Greenland_ice_sheet
- https://www.oceansatlas.org/subtopic/en/c/114/
Sursele imaginilor
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99terea_nivelului_m%C4%83rii#/media/Fi%C8%99ier:Recent_Sea_Level_Rise_ro.png
- Photo credit: Hava Oren
- https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Cambios_en_la_capa_de_hielo_de_Groenlandia.jpg
- Photo credit Tiberiu Ezri
- Photo credit Tiberiu Ezri
3 Comments
Da, o să devenim nişte oameni-amfibii…
Olandezii au dovedit că se poate trăi și sub nivelul mării, dar nu cred că toate marile orașe de pe coastă dispun de tehnica și de mijloacele necesare. Sunt sceptică și spun… „După mine, potopul!”
La fel si eu.