Încep cu câteva “incidente” legate de hipnoză la care am asistat.

Un anestezist din departamentul pe care l-am condus a făcut un curs scurt de hipnoză, după care a primit aprobarea comitetului de etică medicală a spitalului ca să încerce hipnoza la gravide aflate în proces de naștere. Am asistat și eu la câteva din tentativele lui și nu pot spune că au fost reușite. Femeile au preferat să fie stăpâne pe procesul de naștere și să primească injecția epidurală pentru ameliorarea durerilor.

Celelalte două cazuri au fost comice. Acum câteva decenii, la un congres al anesteziștilor, un cunoscut profesor a încercat să demonstreze o ședință de hipnoză în public. Pacientul era pe podium, dar profesorul a trebuit să-l părăsească pentru scurt timp. După vreo zece minute, pacientul a strigat “Ce vrea nebunul ăsta cu mine” și a fugit din sală.

Un al treilea caz a fost la spitalul unde lucram. Noul șef al clinicii de hipnoză voia să ne demonstreze o hipnoză publică. A chemat pe podium vreo zece persoane. Pe mine însă m-a “diagnosticat” de la distanță și mi-a spus că eu nu sunt un subiect potrivit pentru hipnoză. Cum o fi ghicit? Poate pentru că aveam pe buze un zâmbet de neîncredere…

Hipnoza este aducerea unei persoane într-o stare subiectivă în care percepția și memoria pot fi influențate prin sugestie. (1) În timpul hipnozei, concentrația persoanei este intensificată, la fel și reacția ei la sugestie. Hipnoza începe cu o fază de inducție prin care persoana primește instrucțiuni și sugestii preliminare.(2) Persoana este relaxată fizic și mental. Ea este atentă și comunică numai cu hipnotizatorul. Ea îi răspunde în mod automat, ignorând tot ce se întâmplă în jur. Ea simte, vede, aude și miroase în funcție de sugestiile hipnotizatorului. Hipnoza afectează nu numai percepția senzorială, ci și memoria, iar efectele ei pot continua și după ce persoana “se trezește”. Sugestia hipnotică are un efect placebo (2), ceea ce poate explica cel puțin parțial influența ei pozitivă asupra anxietății și a durerii simțite de cel hipnotizat.

Hipnoza a fost demonstrată public pentru prima oară în secolul al XVIII-lea de Franz Anton Mesmer. Acesta presupunea că în jurul pacientului există un câmp magnetic care poate fi modificat prin hipnoză și astfel bolnavul se va vindeca.

Deși hipnoza este folosită de secole pentru scăderea intensității durerilor, nici până astăzi rolul ei în anestezia modernă nu este clar. Totuși, studii pe creier cu tomografie cu emisie de pozitroni au demonstrat că ea are efecte fiziologice reale, ceea ce poate explica într-o anumită măsură intensificarea sedației farmacologice în operații minore.(1) Studii experimentale din anii 1970, efectuate pe un număr redus de pacienți, arată eficiența hipnozei în percepția durerii în comparație cu aspirina și acupunctura, cu condiția ca ea să fie începută înainte de apariția durerii și să fie continuată tot timpul cât durează stimulul dureros.(1)

În diferite studii, hipnoza preoperatorie, combinată cu anestezia generală, a rezultat în scăderea anxietății postoperatorii și a dozelor de narcotice administrate contra durerii după operație. Alte studii, la care hipnoza a fost aplicată în timpul unor operații minore executate sub anestezie locală, au demonstrat scăderea anxietății pacientului. În unele cazuri s-a folosit și auto-hipnoza sau autosugestia. Aceasta se poate face, de exemplu, prin concentrarea totală asupra unor formule de autosugestie, cum ar fi “zilnic prin orice mijloace mă voi simți tot mai bine”.(3)

Aplicarea hipnozei în medicina modernă în diferite proceduri dureroase

Femeile educate în autohipnoză înainte de naștere au raportat un proces de naștere mai puțin dureros și a fost nevoie de mai puține operații cezariene.(4)

Atât la adulți, cât și la copii, hipnoza a ameliorat și frica și durerea produsă de tratamente stomatologice.

La pacienții care sufereau de dureri cronice, hipnoza singură nu a ajutat, dar ea ar putea fi un adjuvant la tratamentele farmacologice primite de bolnavi.

Hipnoza preoperativă poate contribui la ameliorarea suferințelor pacientului, dar cca 20% dintre pacienți nu reacționează la hipnoză și acest lucru trebuie testat înainte de aplicarea hipnozei.(5)

Un articol publicat într-o revistă de anestezie (6) conchide că anesteziștii ar trebuie să profite mai mult de avantajele acestei tehnici și dacă hipnoza ar fi fost un medicament, ea ar fi intrat demult în tratamentul standard al bolnavilor anesteziați.

După cum apreciez eu, majoritatea studiilor de hipnoză în domeniul anesteziei și chirurgiei suferă de probleme multiple: nu sunt randomizate, cuprind prea puține cazuri și tehnicile de hipnoză și / sau autosugestie sunt diferite și greu de comparat. Sensibilitatea la durere și gradul de anxietate diferă și ele de la pacient la pacient. Rezultatul depinde și de capacitățile mintale ale pacientului și de cunoștințele sale despre durere și tratamentul ei. (7)

Și faptul că cca 20% dintre pacienți nu reacționează deloc la hipnoză este o problemă. Nu cunosc niciun medicament anestezic care să nu acționeze la 20% din populație. Deci, logica ne spune că cel puțin deocamdată, hipnoza nu poate înlocui anestezia, dar poate folosi ca un adjuvant important.

Hipnoza nu ar trebui limitată numai la studii științifice, ci ar trebui să devină un tratament medical de rutină. Ea ar trebui adoptată ca o ramură medicală, cu specializare recunoscută și examene de specialitate. Astfel s-ar putea ajunge la standardizarea tehnicilor de hipnoză și s-ar întări colaborarea cu anestezia, chirurgia, oncologia, obstetrica și alte discipline în care hipnoza poate ajuta bolnavului.

În încheiere vizionați un videoclip care demonstrează posibilitățile folosirii hipnozei și a acupuncturii în loc de anestezie. Vă rog să notați că pacientul-medic simte dureri “suportabile”, efect care nu poate fi generalizat la toți pacienții.

Bibliografie:

1. Wobst AHK. Hypnosis and Surgery: Past, Present, and Future. Anesth Analg 2007;104:1199–208.

2. https://en.wikipedia.org/wiki/Hypnosis

3. https://en.wikipedia.org/wiki/Self-hypnosis

4. Werner A, Uldbjerg N, Zachariae R, et al. Antenatal hypnosis training and childbirth experience: a randomized controlled trial. Birth 2013;40:272-80.

5. Moss D, Willmarth E. Ann Palliat Med 2019;8(4):498-503. Hypnosis, anesthesia, pain management, and preparation for medical procedures.

6. Slater P, Van-Manen A, Cyna AM. Clinical hypnosis and the anaesthetist: a practical approach. BJA Education 2024; 24(4):121-128.

7. Bérubé M, et al. Educational needs and preferences of adult patients with acute pain: a mixed-methods systematic review. Pain 2024;165:e162-e183.

Sursa imaginii

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Une_le%C3%A7on_clinique_%C3%A0_la_Salp%C3%AAtri%C3%A8re.jpg André Brouillet, Public domain, via Wikimedia Commons