Pe masa mea de lucru este un pahar de bachelită vechi, de sorginte rusească. Iniţial a stat zeci de ani pe biroul masiv al tatii. Îl adusese în 1961, când a revenit de la Moscova – unde îşi susţinuse doctoratul – , şi îl utiliza drept recipient pentru ustensilele de scris: creioane Koh-i-Noor bine ascuţite, cu mine de toate tipurile, creioane automate şi pixuri de calitate. Îmi amintesc de momentele când îşi alegea cu grijă instrumentul adecvat şi apoi se apuca să-şi aştearnă notele de curs sau să schiţeze un desen tehnic pe colile veline, aranjate în top în biblioteca din spatele biroului.

După plecarea tatii din această lume, am adus acasă la mine paharul de bachelită şi l-am umplut cu creioane automate, pixuri, linere şi carioci de mult uscate, pe care le ţin numai ca să-mi amintească de tata. Ce să fac cu atâtea instrumente de scris? Nici nu am loc să scriu pe o coală A4, masa mea de lucru fiind cotropită de computer. Dacă totuşi scriu de mână, o fac doar ca să-mi notez câteva idei, să-mi întocmesc o listă de obiective pe termen scurt sau de cumpărături. Acestea le notez pe bilețele, pe care apoi le pun, în funcţie de destinaţie, în buzunar, în geantă sau le prind într-un dispozitiv cu clemă ca să le am mereu în faţa ochilor. (De pildă, pe un astfel de bileţel scrie: articol pentru Baabel.)

Dar parcă nici pixul nu-mi mai stă prea bine în mână şi adesea nu am răbdare să termin cuvintele. Trebuie să recunosc, însă, că atunci când scriu de mână, nu inversez literele ca atunci când scriu pe tastatură. Poate că scrisul corect de mână s-a înrădăcinat în mintea mea de pe vremea când era dificil să corectezi o greșeală scrisă cu cerneală: o rădeai fin cu lama (dar de câte ori nu se găurea foaia de caiet!) şi apoi operai corectura pe acelaşi loc, cu băgare de seamă, pentru că…”sugativa”. Apropo, cred că a dispărut şi hârtia sugativă, pentru că nimeni nu mai scrie cu tocul şi peniţa, cerneala de azi e mult mai bună decât cerneala Pionier de pe vremea anilor mei de şcoală şi nici stilourile nu mai curg, precum stiloul Pionier (de 19 lei?).

Am şi câteva stilouri scumpe, primite în dar de la fiul meu, colecţionar de stilouri, dar au rămas în cutiile lor elegante pentru că nu scriu de mână.

Sunt una dintre persoanele cărora nu le vine inspiraţia decât cu „condeiul în mână”; numai atunci mi se încheagă ideile şi prinde contur subiectul. Ani de zile stiloul funcţiona ca un receptor de inspiraţie şi când am început să scriu direct pe computer, îmi era teamă că îmi va seca şi inspiraţia. „Ciorna” nu mai era foaia de hârtie pe care îmi alcătuiam prima variantă de text, urmând „s-o scriu pe curat”, ci fişierul deschis pe care aveam să fac toate corecturile (foarte comod, de altfel). Dar – spre uimirea mea – tranziţia a funcţionat şi curând am abandonat scrisul de mână. Chiar şi scrisorile le scot pe imprimantă atunci când, foarte, foarte rar, le pun în plic şi le expediez prin poştă, deşi sunt încredinţată că scrisul de mână transmite vibraţii, ele sunt captate de foaia de hârtie şi destinatarul poate recepta fizic o fărâmă din trăirile expeditorului.

Oricum, nici scrisorile nu mai sunt la fel cu cele păstrate în casetele de odinioară unde odihnesc precum Frumoasa Adormită, în aşteptarea momentelor de graţie când destinatarul (sau poate urmaşii lui) le va trezi, le va citi sau reciti, descifrând cu evlavie cuvintele aşternute pe hârtia probabil îngălbenită.

De altfel, am observat că mai nou descifrez mai greu cuvintele scrise de mână. Nu mai am exerciţiul corectării teancurilor de lucrări scrise (de control sau de admitere). Mă întreb dacă mai există grafologi şi cât de ocupaţi or fi, pentru că cine mai scrie de mână în ziua de azi?!

Cred că scrisul de mână este cantonat – aproape integral – în spaţiul şcolar. Elevii scriu de mână începând din clasa pregătitoare şi până la bacalaureat. Dar nu se mai pretinde să scrii frumos. Caligrafia a fost scoasă din programa şcolară în anii 1990, spre – cred eu – uşurarea majorităţii covârşitoare a elevilor. Ţin minte cât mă chinuiam să scriu frumos, cu toc şi peniţă, mereu sub ameninţarea petelor de cerneală care poposeau – potrivit unui derivat al legilor lui Murphy – exact pe ultimul rând al foii de hârtie. Sper că se pretinde să se scrie citeţ – dar nu pun mâna în foc…

Totuşi, cine mai scrie de mână? Oficianţii poştali atunci când trimit avize (ilizibile), poliţiştii când întocmesc procese verbale de amendă (cu greşeli de ortografie), unii medici când scriu reţete şi… oamenii în vârstă. Unchiul meu, de pildă, deşi are computer, îşi scrie de mână textele discursurilor. Şi ce scris frumos, îngrijit şi citeţ are şi acum, la 96 de ani!

Există, totuşi, raţiuni pentru care scrisul de mână nu ar trebui abandonat şi, chiar dacă nu este utilizat în mod curent, măcar să fie exersat din când în când. Potrivit specialiştilor, are efecte benefice: întăreşte memoria, îmbunătăţeşte abilităţile motorii şi coordonarea, calmează nervii, reduce anxietatea şi stimulează creativitatea pentru că, nu-i aşa, aici nu merge cu „copy-paste”…

În realitate, însă, scriem de mână tot mai rar, unii dintre noi doar atunci când trebuie să ne punem semnătura pe un document. În aceste condiţii, scrisul de mână devine tot mai valoros. Preţuim cărţile cu dedicaţie şi autografele, pentru că au o încărcătură emoţională şi tactilă specială, care ni se adresează numai nouă.

Dar, oricât de optimistă aş fi, nu pot să nu mă gândesc că scrisul pe tastatură va dispărea și el, odată ce avansează tehnologia care transformă mesajul vocal în text scris – ca să nu mai vorbesc de semnătură, dat fiind că amprenta („pune degetul, dacă nu ştii să scrii!”) se dovedeşte un identificator mai sigur decât semnătura care poate fi falsificată.

Treptat ne vom aliena tot mai mult şi vom comunica doar prin intermediul dispozitivelor care, la un moment dat, s-ar putea să ajungă să comunice între ele, fără noi. Sper, totuşi, să nu fim NOI aceia.

Andrea Ghiţă

Referinţe

7 beneficii ale scrisului de mână

https://simplisio.ro/blogs/jurnal/beneficiile-scrisului-de-mana-in-era-digitala?srsltid=AfmBOooJUKqIvOw0YbxoPGTRYaKBJcq0XnoMg4jQILTovTADcb5cCZLA

https://stirileprotv.ro/educatie/scoaterea-caligrafiei-din-scoala-favorizeaza-analfabetismul-ce-spun-specialistii.html

Foto: Andrea Ghiţă