Pianistul

În holul spitalului Soroka un pianist de culoare interpreta la un pian alb Sonata Lunii de Beethoven, în mijlocul unui du-te-vino, în toiului războiului cu Hamasul. Aparținători ai bolnavilor, soldați, personal medical, religioși care se rugau, voluntari care îți ofereau prăjituri, cafea și mai știu eu ce, toți se opreau pentru un moment să asculte această piesă de pian diafană și inimitabilă în frumusețea ei. Pentru un moment, muzica era mai importantă decât războiul și urletul avioanelor. L-am mai auzit și cu alte ocazii, în perioade mai liniștite ale războiului, interpretând Liszt sau Chopin.

Într-una din zile m-am oprit să privesc cum își mișca degetele pe claviatură. Nu e un amator, mi-am spus. Nu mi-am terminat bine gândul, când am auzit că mi se adresează:

– Dumneata cânți la pian? Mă studiezi ca cineva care cunoaște pianul.

– În tinerețe am cântat câțiva ani la pian și mi-a plăcut să interpretez Chopin. Dar dumneata ești profesionist? – l-am întrebat.

– Cânt într-o formație de jazz, mi-a răspuns Ionathan (așa îl chema pe pianist). Încă din copilărie mi-a plăcut muzica, un film despre Gershwin mi-a dat imboldul să studiez pianul la Conservator. N-am reușit la examenul de admitere la Școala de muzică Buchman-Mehta (institut de studii de nivel universitar din Israel). Probabil că n-am fost suficient de bun, a conchis pianistul. Dar văd că mă privești foarte curios și nu ești singurul. Probabil că n-ai văzut mulți etiopieni muzicieni, dar să știi că îi poți vedea în mai multe orchestre filarmonice din țară.

– Te-am văzut de câteva ori cântând la pian și în uniformă militară, i-am spus.

– Da, am venit să cânt și când eram în permisie din serviciul militar, mi-a răspuns Ionathan.

– Ce te face să vii în timpul tău liber și să cânți în holul unui spital? Ești plătit pentru asta?

M-am oprit stânjenit, am înțeles că fusese o întrebare neavenită.

– Da’ de unde, mi-a răspuns revoltat Jonathan. În mijlocul unei situații dificile pentru oamenii acestei țări, într-un spital unde veștile rele despre soarta aparținătorilor se amestecă cu zgomotul insuportabil al alarmelor aeriene, muzica poate să-i ajute pe oameni să se gândească și la lucruri mai senine, la faptul că toate războaiele se vor termina odată și odată!

Andrei Schwartz

13/04/2022

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • Hava Oren commented on April 17, 2025 Reply

    Și spitalul Hadassah are un pian în hol și adesea am auzit oameni care cântă, dar niciodată nu am știut nimic despre ei. Cinste lor!

  • gabriel+gurman commented on April 17, 2025 Reply

    Unii fac si una (servesc în armată) și alta (au grijă de starea spirituală a seamănului), iar alții nu fac nici una nici alta….
    Asta se numeste democrație!
    GbM

    • Delia B. Jacob commented on April 18, 2025 Reply

      Revoltător și dureros

  • klein ivan commented on April 17, 2025 Reply

    Ce bine că mai există astfel de oameni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *