De ani de zile îmi îngrijesc dinții la un stomatolog originar din Franța, pe nume Michel Rothé – soția lui mi-a fost colegă la servici. Ultima dată când am fost la el, trebuia să așteptăm câteva minute și am făcut o remarcă banală despre tablourile de pe pereții cabinetului. Dintre ele, unul singur îmi părea cu adevărat cunoscut: Porumbelul păcii, o schiță de Pablo Picasso, de bună seamă o reproducere.
– Nu! Este o schiță autentică, semnată de marele artist. Și cum probabil există numeroase asemenea schițe, prețul nu a fost exorbitant.
– Dar se vede mâna marelui artist!
– Zău? Ei bine, desenul acesta are o poveste destul de ciudată.
În primii ani ai carierei mele la Ierusalim, povestește Dr. Rothé, într-o zi am fost întrebat dacă aș fi dispus să tratez un pacient internat într-un spital psihiatric. Era, desigur, un risc, dar era și o provocare și cum mie îmi plac provocările, am acceptat. Câteva zile mai târziu, pacientul s-a prezentat în cabinetul meu, însoțit de asistenta socială a instituției unde era internat. Era un domn în vârstă care avea nevoie de o proteză dentară.
Din primul moment, privirea pacientului s-a îndreptat spre desenul de pe perete.
– De unde îl aveți?
– L-am cumpărat mai demult la Paris, într-o galerie de artă. E un Picasso destul de cunoscut.
– Picasso? Ce Picasso? Nici vorbă! Eu l-am făcut!
– ???
O asemenea afirmație și încă făcută de o persoană internată la psihiatrie părea cam dubioasă, dar mai târziu, asistenta socială a întărit spusele bătrânului. Într-adevăr, domnul era pictor. Se numea Shalom Reiser și de ani de zile era internat în spitalul psihiatric din cartierul Talbiye.
Shalom Reiser s-a născut în 1920 în Polonia. Curând după aceea familia s-a mutat în Austria și în 1939 s-a stabilit la Ierusalim. El a studiat la Academia de Artă Bezalel.
Încă din anii 1940 s-a făcut cunoscut ca ilustrator de cărți. După război a plecat întâi la Florența și apoi la Paris, unde povestea că i-a cunoscut personal pe Chagall și pe Picasso. Și cum era lefter, s-a angajat „ucenic” la Picasso, care era deja demult un artist consacrat. Picasso tocmai crease celebrul tablou reprezentând un porumbel alb, ca simbol al păcii (și siglă a Congresului Mondial pentru Pace de la Paris, organizat de comuniști în mai 1949).
Acesta a devenit un succes instantaneu și mai târziu Picasso a făcut diferite schițe și desene, variații pe această temă, și chiar mai multe tablouri. Și iată că nu pe toate le-a făcut singur! Shalom Reiser a povestit că i s-a cerut să facă un vraf de desene de porumbei pe care maestrul nu a făcut decât să le semneze!
După mai bine de un deceniu petrecut la Paris, femeia iubită l-a părăsit și el a fost atât de devastat, încât și-a pierdut mințile – sau cel puțin așa se spune. În orice caz, el s-a întors la Ierusalim, prada unei depresii crunte, și restul vieții și l-a petrecut în diverse instituții psihiatrice.
Asta însă nu înseamnă și-a încheiat cariera artistică, din contră. A continuat să picteze chiar și în spital (la fel ca Van Gogh). A avut și numeroase expoziții. Cunoscătorii spun că stilul său era într-adevăr influențat de Chagall și de Picasso. În zilele noastre câteva dintre tablourile lui se află în colecția Muzeului Israel. https://museum.imj.org.il/artcenter/newsite/en/gallery/?artist=Reiser,%20Shalom&list=R Artistul a murit la Ierusalim în 2001.
Înainte de a scrie articolul, am povestit cele auzite prietenei mele Hanna https://baabel.ro/2021/09/hanna/ și, ce să vezi, ea își amintește de Shalom Reiser. Mama ei lucra ca terapeut prin artă la unul din spitalele psihiatrice din Ierusalim și adesea povestea despre el, Hanna l-a cunoscut chiar personal. Ea mi-a confirmat că Shalom Reiser fusese în tinerețe angajat în atelierul lui Picasso și este chiar foarte probabil să fi lucrat la porumbelul cu pricina.
Cât despre „vraful de desene pe care maestrul nu a făcut decât să le semneze”, acest amănunt este probabil fals. Desenul, intitulat Porumbelul albastru, a fost făcut de Picasso ca siglă a Congresului Național pentru Pace de la Issy-les-Moulineaux din martie 1962.
Desenul original al lui Picasso a fost multiplicat prin litografie (deci o imagine tipărită), produsă într-o ediție limitată, după care mai târziu s-au făcut copii. Și cum realizarea unei litografii este un proces destul de complicat și de migălos (pe care Shalom Reiser îl studiase la Florența), este foarte probabil ca el să fi fost implicat în realizarea tehnică. Tabloul din cabinetul stomatologului meu este identic cu originalul, ceea ce dovedește că nu a fost desenat de mână, ci tipărit.
Hava Oren
Bibliografie
https://www.jpost.com/israel/whose-dove-of-peace
https://en.wikipedia.org/wiki/Dove_%28Picasso%29
Sursa ilustrațiilor:
1. Photo credit Hava Oren
2.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:%D7%91%D7%99%D7%AA_%D7%94%D7%90%D7%95%D7%9E%D7%A0%D7%99%D7%9D_-_%D7%99%D7%A8%D7%95%D7%A9%D7%9C%D7%99%D7%9D_1.jpg , CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
3.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:1981_picasso_nonumber_pogasheno_ng.jpg Post of Soviet Union, Public domain, via Wikimedia Commons
18 Comments
Omul cât trăiește învață.
Am facut specializarea in psichiatrie la spitalul Talbieh unde era internate persoane celebre, printre care si Shalom, din pacate internat de ani de zile, lovit greu de boala. Se plimba in departament cu costum de Napoleon si desena sute de porumbei,intr-o forma stereotipa… Trist. Astazi nu mai vezi bolnavi in starea asta. Astazi sint retele de reabilitare, medicamente si alte metode, internari scurte care evita daunele spitalizarii îndelungate.
Foarte trist! Dar mă bucur să mai aud de la încă cineva care l-a cunoscut.
Si in zilele noastre se continua fenomenul de a continua sa creezi internat fiind intr-un spital psihiatric.
Ma refer la pictorita japoneza de renume international Yayoi Kusama, care se bucura de un succes enorm si are expozitii in intreaga lume.
Poate că nu aș fi auzit despre ea, nu e genul meu, dar și despre ea s-a scris în Baabel https://baabel.ro/2022/02/expozitia-yayoi-kusama-tel-aviv-2022/ Se pare că revista este și mai bună decât credeam!
Asa e! Pe langa articolul comprehensiv pe care il mentionezi,Yayoi Kusama a fost mentionata recent si de Anca Laslo in articolul pe care l-a publicat in Baabel in 20 martie, 2025: “Lumea cristaleloe 2.”
Dincolo de povestea interesantă a desenului cu Porumbelul Păcii, cred că acest articol ne face să reflectăm asupra modului în care percepem o lucrare de artă după ce aflăm dacă e originală sau multiplicată.
Modul în care percepem o lucrare de artă…
Recent am văzut un film pe YouTube: la un mare muzeu englez au fost expuse zece tablouri, din care unul fals și cine identifică falsul primește un premiu. Filmul a urmărit reacțiile publicului și practic nimeni nu a identificat falsul, doar vreo 12% dintre vizitatori l-au ales mai mult sau mai puțin la întâmplare…
Legat de falsuri, desi privite din alt unghi. Iata un falsificator care a fost foarte stimat in tara lui: Pictorul olandez Han van Meegeren, care a vandut cu mare succes falsuri ale lui Vermeer… pana cand a fost arestat fiindca vanduse un Vermeer unui ofiter nazist. La judecata, el a reprodus cu exactitate pictura dovedind astfel ca tabloul vandut era un fals.
Drept urmare, a devenit celebru si falsurile liu s-au vandut la preturi piperate!
Mie îmi spui? Doar am scris despre el, vezi https://baabel.ro/2023/08/fals/
Stiam ca am citit despre el, dar uitasem unde!
Cred că am văzut un film despre plagiatorul olandez celebru. În Germania există un plagiator,genial, care a făcut-o zeci de ani imitând diferite stiluri. și artiști, până și ramele tablourilor le crea în stil și din epocă… Se cheamă Wolfgang Beltracchi . Cazul lui a alarmat muzeele. S-a dovedit că s-au aciziționat multă artă falsificată. Articolul mi-a plăcut prin tonul nepretențios și povestea autentică.
Da, am auzit de Beltracchi.
Dar aici nu e vorba de un fals! E pur și simplu un desen reprodus printr-un proces asemănător tiparului și care există în nenumărate exemplare, poate fi cumpărat și astăzi pe internet. După cum comentează și Agnes, care l-a cunoscut, ideea de „fals” se bazează numai pe afirmația unui nebun și nu are nimic comun cu realitatea.
Superb!
Multumesc
GbM
Interesantă și tristă poveste.
Citești o poveste și recitești o alta.
???
Am recitit Hanna. Mi-au plăcut & interesat ambele povestiri.