Motto:
Când vorbești, de obicei spui ceea ce știi. Dacă însă asculți, ai putea învăța ceva nou.
Dalai Lama

În viață, nu toate sunt negru sau alb, nu toate sunt bune sau rele; destul de multe aspecte sunt pestrițe. De multe ori ne cramponăm de o anume idee, fiind convinși de un adevăr de netăgăduit. Și totuși, schimbând înălțimea periscopului, noua perspectivă poate cuprinde un câmp de observație mai larg: poți vedea armonia sau disonanța, s-ar putea să apară surprize plăcute sau neplăcute, minunate sau dezolante. Adevărul are multe fețe; dar nu întotdeauna e absolut. E bine să-i analizăm fiecare față.

Subiectul meu este analiza comparativă a aceluiași moment istoric redat în două surse diferite. Rămâne la latitudinea cititorului să concluzioneze care a fost „adevărul istoric”.

Sursele de informații:

– Cartea a patra a Regilor (4 Regi) și Cartea a doua a Cronicilor (2 Cronici)

– Analele regelui Senaherib înscrise pe o prismă hexagonală din argilă arsă, figura 1.

Personajele principale:

-Regele asirian Senaherib

-Ezechia, regele Iudeei

Cadrul istoric general
După moartea regelui Solomon, Regatul Unit s-a dezmembrat în două mini-regate: Regatul de Sud – Iudeea, cu capitala la Ierusalim și Regatul de Nord – Israel, având succesiv capitala la Șhem, Tirța și apoi Samaria.

Cucerirea Samariei în vara anului 722 î.Hr. de către regele asirian Sargon al II-lea, a marcat sfârșitul Regatului de Nord – Israel. Astfel, în lexiconul biblic a intrat o noțiune nouă: exodul. Populația a fost înrobită și strămutată în regiuni îndepărtate ale Imperiului Asirian. Conform cărții 4Regi 17, sfârșitul Regatului Israel s-a datorat voinței Sale, care i-a pedepsit astfel pe locuitori pentru păcatele lor: aderarea la cultul politeist al popoarelor vecine.

Campania lui Senaherib împotriva Iudeei
În anul 701 î.Hr., regele asirian Senaherib (704–681 î.Hr.), aflat în fruntea forței expediționare, a capturat cetatea provincială Lahiş și se pregătea să cucerească Ierusalimul, capitala Iudeei. Aceasta era condusă de regele Ezechia (715–686 î.Hr.), cel care a făcut fapte plăcute în ochii Domnului în toate… (4Regi 18:3).

Textul biblic consemnează că Senaherib a trimis o scrisoare lui Ezechia, cerându-i să capituleze. Ezechia a prezentat scrisoarea înaintea Domnului, rugând ocrotire: și acum, Doamne Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui. Şi vor afla toate regatele pământului că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu! (4Regi 19:18-19). Răspunsul Său a fost prompt și operativ: Eu voi păzi cetatea aceasta, ca să o izbăvesc pentru Mine și pentru David, robul Meu” (4Regi 19:34). În noaptea aceea s-a întâmplat că a ieşit îngerul Domnului şi a lovit în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii, și când s-au sculat dimineața, iată erau peste tot numai trupuri moarte (4Regi 19:35), După care Senaherib, regele Asiriei, sculându-se, a plecat și s-a întors și a locuit în Ninive (4Regi 19:36).

Ca urmare a eșecului de a cuceri Ierusalimul, regele Asiriei și-a luat tălpășița, părăsind terenul de luptă cu codița între picioare. Iată cum a procedat totuși Senaherib pentru a comunica posterității insuccesul într-o tentă trandafirie:

Revenit la Ninive, capitala Imperiului Asirian, Senaherib a prezintat pe zidurile palatului său capturarea cetății provinciale Lahiș. Un exemplu este basorelieful de pe zidul sud-vestic: după jefuirea cetății Lahiș a urmat exilarea populației, figura 4. Oare aceasta nu sugerează că încercarea de capturare a Ierusalimului a eșuat?

Apoi, în anul 690 î.Hr., el a poruncit scrierea vestitelor „Anale ale regelui Senaherib”, acea prismă hexagonală din figura 1. Printre altele, aici este descrisă campania militară împotriva Iudeei din anul 701 î.Hr. Desigur, Senaherib vorbește pe larg despre cucerirea fortăreței Lahiș. Și atunci când descrie asediul Ierusalimului, el pretinde că “pe însuși Ezechia l-am închis precum o pasăre într-o colivie, în reședința sa regală din Ierusalim”. Cam laconică descriere, mai degrabă aș zice că a trecut sub tăcere finalul campaniei sale împotriva Ierusalimului. A izbutit oare cu adevărat regele Senaherib să viziteze reședința lui Ezechia și „colivia”?

Această practică a rămas valabilă și astăzi: fiecare parte dintr-un conflict are tendința de a exploata și a exagera – uneori, chiar de a mistifica – acele aspecte care o avantajează. Recunoașteți procedura?

În încheiere m-aș întoarce la motto: Când vorbești, de obicei spui ceea ce știi. Dacă însă asculți, ai putea învăța ceva nou.

Addendum:
Textul biblic evidențiază un aspect spiritual important: Ierusalimul a fost ocrotit datorită protecției Sale, protecție acordată regelui Ezechia, înflăcărat adorator al Divinității. (4Regi 19:3). Astfel, Dumnezeul Unic își arată superioritatea asupra zeilor din panteonul politeismului asirian în frunte cu Assur, judecătorul divin și zeul războaielor.

Trebuie subliniat și aspectul material, pregătirile de război inițiate de Ezechia, în fața iminentul atac al regelui Senaherib (2Cronici 32). Luând în calcul eventualitatea unui asediu prelungit al Ierusalimului, Ezechia a inițiat două proiecte strategice importante: întărirea zidurilor orașului, precum și asigurarea alimentării cu apă, prin construcția apeductului subteran Siloam. În eventualitatea unui asediu, acest apeduct trebuia să asigure alimentarea cu apă a orașului. Aceasta a fost cea mai mare lucrare hidrotehnică din perioada preclasică.
Strul Moisa

https://en.wikipedia.org/wiki/Sennacherib%27s_Annals

https://en.wikipedia.org/wiki/Sennacherib

https://en.wikipedia.org/wiki/Sennacherib%27s_campaign_in_the_Levant

https://en.wikipedia.org/wiki/Neo-Assyrian_Empire


Sursa imaginilor:
Frontispiciu:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:%C3%85hus_kyrka-10.jpgDavid Castor Public domain, via Wikimedia Commons, adapted
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Sanherib-tr-4271.jpg Timo Roller, CC BY 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by/3.0, via Wikimedia Commons, adapted
Figura 1: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Taylor_Prism-1.jpg David Castor, Public domain, via Wikimedia Commons
Figura 2: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Assyrie_general_en.jpg, File:Near East topographic map-blank.svg: SémhurFile:Assyrie general.PNG: Zunkirderivative work: Morningstar1814, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons, adapted
Figura 3: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:DESTRUCTION_OF_SENNACHERIB%27S_HOST.jpg Gustave Dore (1832-1883), Public domain, via Wikimedia Commons
Figura 4. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Judaean_people_are_being_deported_into_exile_after_the_capture_of_Lachish.jpg Osama Shukir Muhammed Amin FRCP(Glasg), CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons

Strul Moisa

1. Colonelul britanic Robert Taylor (1790–1852) a găsit-o în 1830, în ruinele de la Ninive, fosta capitală a Imperiul Neo-Asirian. Locația actuală: British Museum. De fapt, se cunosc încă două exemplare, unul la Chicago și unul la Ierusalim. ↩︎