Este o întrebare care frământă toată lumea, indiferent de confesiune, deoarece poziția unui Suveran Pontif depășește granița catolicismului, îndrumările lui sunt ascultate, se conturează o cale, o atitudine în speranța unor schimbări în bine.
Pentru noi, laicii care am urmărit desfășurarea conclavului cardinalilor, surprinzătoare a fost alegerea unui cardinal american, respectiv din Statele Unite. În primele etape ale conciliului nimeni nu se aștepta ca el să fie ales, nici cardinalii nu l-au luat în considerare, nu figura ca învingător nici la casele de pariuri. Împotriva candidaturii lui stătea tocmai originea americană, argumentul fiind că America este în sine atât de puternică, încât nu mai are nevoie de un papă. Se vede că ipoteza nu a contat, mai ales după ce s-a aflat că Robert Francis Prevost a criticat politica anti emigrare a lui Donald Trump. Mulți cardinali nici nu știau cine este, el a fost chemat la Vatican și făcut cardinal de Papa Francisc abia de doi ani, dar a ocupat funcții importante, supervizând alegerea și activitatea episcopilor. Mulți dintre aceștia îl cunoșteau și au dat referințe cardinalilor când Prevost a intrat în elita celor cu șanse de a fi ales. A tras foarte mult în cântar faptul că decenii de-a rândul a acționat în America Latină, în Peru, și la fel ca Papa Francisc, a fost și el un episcop al săracilor, i-a ajutat, a sprijinit emigranții și minoritățile.
Înainte de alegerea noului papă se vorbea despre tendința ultimelor decenii de a alege candidați dinafara Vaticanului, a Europei, și se miza pe cardinali din Filipine sau din Africa. Cu alegerea unui cardinal american, firesc, mai ales în SUA s-au făcut cercetări legate de originile familiei sale și, surprinzător, s-a constatat că Leon al XIV-lea are rădăcini multiculturale. Astfel, tatăl, Louis Marius Prevost, era de origine franceză și italiană, iar mama, Mildred Agnes Martinez, provenea dintr-o familie creolă din Louisiana, cu strămoși dominicani, francezi, africani și spanioli. Această moștenire diversă, scria un comentariu din New York Times, i-a oferit papei o perspectivă globală și capacitatea de a se conecta cu diferite culturi. Și, am completa noi, având emigranți în familiile ambilor părinți, este explicabilă toleranța lui Leon față de aceștia.
De menționat că în afara studiilor teologice, finalizate cu un masterat în Divinitate și un doctorat în Legea Canonică, Leon al XIV-lea are o diplomă în Științe Matematice de la Universitatea din Villanova. În plus, vorbește fluent șapte limbi, printre care quechua, cea mai răspândită limbă nativă din America de Sud, vorbită și în Peru.
Papa Leon al XIV-lea a fost deosebit de apreciat de Papa Francisc, un atu care a contribuit decisiv la alegerea lui. Îi este apropiat ca gândire și concepție, spre bucuria milioanelor de credincioși care speră că printr-o abordare moderată, nedogmatică, va readuce în rândurile cultului mii de credincioși care, nemulțumiți de prestațiile părinților lor spirituali, de scandalurile care au cuprins biserica catolică, s-au îndepărtat de credința lor. Leon s-a născut și s-a pregătit pentru misiunea lui la Chicago, unde 30 la sută din populație este catolică și unde au avut loc procese de pedofilie ai căror acuzați au fost preoți catolici. Una dintre criticile aduse lui Leon a fost că nu ar fi luat o atitudine fermă în aceste cazuri.
Am avut prilejul să cunoaștem poziția lui în cele mai sensibile și importante probleme globale, ascultând mesajul său imediat după alegerea lui și din omilia Urbis et orbis din prima duminică a pontificatului său. Ca și la Papa Francisc, cuvântul cel mai des folosit de Leon a fost „pacea”. Nu a fost o abordare abstractă a semnificației cuvântului, ci una concretă, cu referiri la conflictele sângeroase care se desfășoară în Ucraina și Gaza, unde papa a deplâns soarta populației civile și a cerut încetarea conflictelor.
Spiritul tolerant a fost și el prezente în mesajele papale, la fel ca apelul la capacitatea oamenilor de a sesiza diferențele, faptul că nu toți suntem la fel și trebuie să ne acceptăm semenii așa cum sunt.
Desigur, în ”programul” Suveranului Pontif mai sunt și alte priorități. Ele se vor dezvălui pe parcursul pontificatului lui, le vom cunoaște prin mesajele și gesturile sale, de interes deosebit urmând să fie și relația cu alte culte, creștine și necreștine.
Deocamdată, primele semne sunt de bun augur, un lucru excepțional în lumea noastră plină de convulsii. Să sperăm că direcția aleasă va fi menținută, dezvoltată și îmbogățită, inclusiv cu o vizită în România. Îl așteptăm cu bucurie.
Surse imagini
Ricardo Perna (AIIC), Public domain, via Wikimedia Commons
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a2/Pope_Leo_XIV_on_the_loggia.jpg
Edgar Beltrán / The Pillar, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons
