În adolescență am citit destul de multă literatură din secolul al XIX-lea și îmi amintesc de două cazuri în care m-am confruntat cu exemple crase de antisemitism. Primul a fost în romanul Hector Servadac al lui Jules Verne. Acolo apare un evreu pe nume Isaac Hakhabut, dar autorul nu îi face un portret, ci o caricatură: este o figură demnă de dispreț, ridicolă, un zgârcit al cărui singur scop în viață este de a se îmbogăți. Evident că nu mi-a făcut plăcere, dar romanul era palpitant și cum Hakhabut avea un rol secundar în desfășurarea acțiunii, am făcut abstracție de el și am trecut mai departe.
Abia acum mi-am pus întrebarea de ce oare Jules Verne l-a inclus în roman. Să fi avut vreo legătură cu procesul Dreyfus? Nu, romanul a fost scris cu vreo două decenii mai înainte. Și atunci? Se pare că în perioada în care Jules Verne scria romanul, a apărut în presă o știre cum că el s-ar fi numit în realitate Julius Olschewitz și că ar fi fost evreu polonez. Știrea l-a enervat la culme și a dezmințit-o vehement, declarând că e francez get-beget și catolic din tată în fiu. O altă ipoteză ar fi că Jules Verne a făcut-o din răzbunare, după ce s-a simțit escrocat în ce privește drepturile de autor de doi evrei. (Numai unul din cele două cazuri a putut fi dovedit). Dacă asta este o scuză? Oricum, eu eram abia prin clasa a VI-a și asemenea amănunte nu mă interesau.
Dar romanul Oliver Twist al lui Charles Dickens l-am citit în liceu și nu am mai trecut cu atâta ușurință peste aspectele neplăcute. De fapt, cel mai puternic mi s-a întipărit în memorie personajul Fagin – și este o figură cât se poate de antipatică: un pungaș, organizatorul unei bande de hoți de buzunare. El aduna copiii străzii, orfani și alți năpăstuiți, sub pretextul că le oferă hrană și un adăpost (de mizerie), îi învăța să fure și îi trimitea să „lucreze” pe străzile Londrei, iar el se îngrijea să vândă obiectele furate în așa fel încât să nu fie prins.
Fagin e greu de suportat, mai ales dacă ne gândim că multe din personajele lui Dickens sunt „tipice”. Așa îl vedea el pe evreul „tipic”, un hoț și un pungaș? Totul apare și mai ciudat când ne gândim că Dickens însuși a suferit mult în copilărie (unele scene apar în David Copperfield, când tatăl acestuia este închis în temnița datornicilor) și de aceea, în scrierile sale, Dickens își exprimă adesea compătimirea pentru cei săraci și năpăstuiți de soartă.
E adevărat, în epoca victoriană s-au stabilit în Anglia numeroși evrei emigrați din Europa Răsăriteană, mai ales din Rusia și nu toți aveau o meserie ca să-și câștige în mod cinstit existența, unii chiar au ajuns în lumea interlopă. Dickens și-a bazat personajul pe un caz pe care și-l amintea din tinerețe: un anume Ikey Solomon, un evreu care a fost prins cu bunuri furate și a fost condamnat la exil în colonii. Procesul lui a stârnit senzație în 1830.
Dar în Anglia victoriană exista și o pătură de evrei sefarzi, care trăiau acolo de generații, mulți dintre ei bucurându-se de o stare materială excelentă și de poziții influente în societate. E suficient să-i amintim pe prim-ministrul Benjamin Disraeli, pe cunoscutul filantrop Sir Moses Montefiore, sau pe bancherul James Phineas Davis – în 1860, când Dickens s-a mutat la țară și și-a vândut casa din Londra, acesta din urmă i-a cumpărat-o.
Și iată că soția bancherului, Eliza Davis, foarte nemulțumită de accentele antisemite ale romanului Oliver Twist, și-a luat inima-n dinți și în 22 iunie 1863 i-a trimis scriitorului o scrisoare. Ea începe cu o cerere nevinovată pentru o donație în scop filantropic. Dar, spune ea în continuare, „…Charles Dickens cel mărinimos, care a pledat atât de elocvent în favoarea celor asupriți și a ajutat la îmbunătățirea vieții celor săraci, același Charles Dickens încurajează un prejudiciu josnic împotriva evreului disprețuit.” Este o greșeală, un păcat care trebuie răscumpărat! Eliza Davis îi cere, nici mai mult, nici mai puțin decât să rescrie romanul Oliver Twist. Asta el nu a făcut, dar totuși, în edițiile următoare autorul nu îl mai numește pe Fagin doar „evreul”, ci în cele mai multe locuri îl numește „bătrânul” sau îi spune pe nume.
În răspunsul lui către Eliza Davis, Dickens a încercat să se justifice, spunând că familia Davis au fost primii evrei pe care i-a cunoscut personal și nu poate decât să laude politețea și corectitudinea în afaceri a dlui Davis. Personajul Fagin se baza în întregime pe lucruri auzite de la alții. Și, evident, a făcut o donație modestă la proiectul filantropic respectiv.
Cu timpul cei doi au devenit buni prieteni și corespondența lor s-a prelungit până la moartea scriitorului, în 1870. Eliza Davis a păstrat întregul set de scrisori, împreună cu copiile celor trimise de ea, totul fiind publicat sub formă de carte după moartea ei.
Și corespondența a avut efectul scontat: în romanele mai târzii, atitudinea lui Dickens față de evrei s-a schimbat simțitor, de exemplu în romanul Our Mutual Friend (Prietenul nostru comun) apare un evreu pe nume Riah ca personaj pozitiv: cu toate că e cămătar, e un om cinstit și binevoitor, care își ajută semenii ajunși la ananghie. A fost ca un fel de „răscumpărare” a greșelii de a-l fi creat pe Fagin. Iar după apariția cărții, Eliza Davis i-a scris lui Dickens: „Introducerea personajului Riah în capitolul VII din Our Mutual Friend mă obligă să vă mulțumesc din adâncul inimii pentru ceea ce îndrăznesc să văd ca un mare compliment pe care mi l-ați făcut mie și poporului meu.”
Eu văd în această poveste dovada că cea mai bună armă împotriva antisemitismului, de fapt împotriva discriminării de orice fel, este educația – cu condiția, desigur, ca publicul care trebuie educat să aibă un anumit nivel intelectual și să vadă diferența dintre realitate și stereotip. Și tocmai ca un instrument educativ, în 2021, pe baza acestei povești a apărut o carte pentru copii, Dear Mr. Dickens, de Nancy Churnin.
***
P.S. A auzit cineva de o persoană reală cu numele de familie Fagin? Că eu nu. De ani de zile mă întreb de unde vine acest nume și deodată… am văzut lumina! Cunosc multe nume asemănătoare: Hankin, Malkin, Belkin, Rivkin, Dvorkin. Sufixul „-kin” în limba rusă denotă apartenența, iar Hanna, Malka, Bella, Rivka (Rebeca), Dvora (Debora) sunt nume de femei. Deci acestea sunt familii întemeiate de orfani (sau fii nelegitimi) crescuți de mamele lor, la fel cum ar fi, de exemplu, Amariei sau Airinei. Există și un nume de femeie în idiș Feige (corespunde cu Vogel în germană) adică pasăre. În ebraică pasăre e țipor, deci numele ebraic este Țipora (Sefora). Așadar Fagin nu este decât… fiul Seforei. Numele trebuie să fie autentic, imposibil ca Dickens să-l fi inventat.
Hava Oren
Bibliografie:
https://fr.wikipedia.org/wiki/Hector_Servadac
https://en.wikipedia.org/wiki/Fagin
https://jwa.org/thisweek/jun/22/1863/eliza-davis-initiates-correspondence-charles-dickens
https://dickens.ucsc.edu/resources/pickwick-club/pdfs/the-other-woman–eliza-davis.pdf
Sursa imaginilor:
1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Portrait_of_Charles_Dickens_(4671094).jpg National Library of Wales, Public domain, via Wikimedia Commons
.jpg){kind=link}
2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:%27Off_on_a_Comet%27_by_Paul_Philippoteaux_001.jpg Paul Philippoteaux, Public domain, via Wikimedia Commons
3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Clive_Revill_Fagin_Oliver_1963.jpg Harvey Sabinson-press agency, Public domain, via Wikimedia Commons
4. https://jwa.org/media/eliza-davis Public Domain
