Genealogie IV. Despre Siegfried și Malvine

Număr vizualizări 19 ori

Scriind recentul articol despre Jakob Rosenfeld care a fost medic la Viena, a emigrat la Shanghai, ajungând apoi general în armata Chinei comuniste https://baabel.ro/2026/01/dr-jakob-rosenfeld-general-in-armata-lui-mao/, mă tot gândeam la unchiul mamei mele, Siegfried Schaffel.  Cei doi aveau multe în comun: Siegfried a fost și el medic la Viena, a emigrat la Shanghai…  Într-o doară am dat o căutare pe Google și, spre mirarea mea, am descoperit că internetul îl cunoaște.  El apare, desigur, în articolul meu https://baabel.ro/2018/08/evreii-din-shanghai/ unde povesteam cum am descoperit casa din Shanghai unde își avea cabinetul.  Apare și în amintirile mamei mele, Erika Shaffer https://baabel.ro/2016/06/file-din-romanul-vietii-mele-iii/.  Acelaşi text, tradus în engleză, este postat şi pe un site dedicat evreilor din Cernăuți https://czernowitz.ehpes.com/stories/zw2c.pdf (pag. 7-8)  Asta era cam tot ce știam despre Siegfried și soția sa, Malvine, sora mai tânără a bunicii mele.  Dar am mai găsit multe…

De pe site-ul cimitirului Montefiore din Queens, New York City am aflat data decesului, 29.12.1957 și „adresa” mormântului.  La cerere se poate obține și o fotografie.  De fapt, fotografie aveam, dar de calitate îndoielnică și știam doar că este undeva la New York.

A urmat însă o surpriză mult mai mare.  După război, aproape întreaga arhivă a comunității evreiești din Viena a fost transferată la Ierusalim, la Arhivele Centrale pentru Istoria Poporului Evreu.  Unele documente au fost scanate și puse la dispoziția publicului.  Printre ele am găsit câteva referitoare la Siegfried și Malvine.  Ele se află aici: https://www.nli.org.il/he/archives/NNL_CAHJP990048938500205171/NLI#$FL83403704

La 1 decembrie 1938, Siegfried a predat următorul formular la Centrala de asistență a Comunității evreiești din Viena, Secția de emigrări, înregistrat cu numărul 45693. (documentele nr. 1 și 2 de pe site):

Dr. Schaffel Siegfried, Viena sector 9, Hebragasse nr. 1, ap. 3

Născut 27.7.1898 la Cernăuți, România.  Căsătorit.

Cetățenie germană.  Domiciliat la Viena din 1919.  Domiciliu precedent: Cernăuți.

Profesiune: medic.  Studii universitare.  Ultimul loc de muncă: cabinet.

Altă profesiune, reprofilare?  Nu.

Limbi: engleză, franceză, italiană.

Stare materială și venit lunar: șomer.

Puteți să vă procurați toate actele necesare emigrării?  Le am deja.

Unde vreți să emigrați?  Shanghai.

Ce planuri aveți pentru noul domiciliu?  Să lucrez ca medic.

Ce mijloace aveți la dispoziție pentru emigrare?  RM 240.

Aveți acolo rude sau prieteni?  Nu.

Referințe: Organizația sionistă ???????

Aveți pașaport valabil?  Da. Emis de Poliția Viena, valabil până în 1939.

Membri de familie:

Soție.  Malvine Schaffel, născută la Seletin, 10,12.1905. Casnică.

Intenționați să plecați împreună?  Nu, întâi eu, apoi soția.

Viena 1.12.1938  Semnat Dr. S. Schaffel

Pentru prima dată am aflat adresa lor la Viena, am găsit și casa pe Google Maps.  Casa pare să dateze din perioada interbelică, probabil că a rămas neschimbată.  Este în stilul arhitectului Adolf Loos (1870 – 1933), cu fațada simplă, utilitară, fără niciun ornament. („Ornamentația este o crimă”, susținea Loos.)  Mie nu-mi place, dar pentru ei va fi fost o locuință modernă și confortabilă.

Casa Loos din Viena.

Care era rostul acestui formular?  În 10 aprilie 1938, Austria a fost anexată Germaniei (Anschluss).  Una din primele măsuri antievreiești a fost desființarea comunității.  Soluția propusă pentru „problema evreiască” era emigrarea forțată.  În acest scop s-a înființat la Viena Agenția centrală pentru emigrarea evreilor, condusă de Adolf Eichmann, singurul for care elibera permisele de emigrare.  Birocrația legată de aceste emigrări puteau să o facă evreii înșiși, așa încât birourile comunității a fost redeschise.  (În 1941 emigrarea a fost sistată și comunitatea s-a ocupat de birocrația legată de deportări.)

Sediul agenției centrale pentru emigrarea evreilor – fostul palat Albert Rothschild

Într-adevăr, din povestirile mamei știam că Siegfried a plecat la Shanghai.  După război a trăit în Canada, apoi la New York, cu timpul și-a dat examenele, diploma i-a fost recunoscută, dar curând după aceea a murit de un atac de inimă.  Iar soția lui, mătușa Malvine, a plecat în Anglia, a lucrat ca menajeră, apoi casieriță.  În anii 1950 nu și-au putut permite călătorii transatlantice, astfel că nu s-au mai revăzut niciodată.  Mătușa a trăit singură la Londra până în 1982.  Arhiva ei a rămas la mama, iar acum am moștenit-o eu.

Fiind șomer, e logic ca Siegfried să fi avut dificultăți financiare, dar avea numai 240 de mărci?  Pare puțin… dar nu este.  O marcă valora cam €50 de azi, adică el avea cca €12.000.  (După o evaluare a averii făcută în 27.12.1938, verigheta de aur a Malvinei valora 11 mărci.  Dacă în zilele noastre o verighetă de aur valorează cca $500, ajungem cam la același rezultat.)  Oricum, era clar că nu-i ajungeau banii de bilet.  Și atunci?  Doar naziștii nu se grăbeau să subvenționeze emigrarea evreilor!  Înainte de plecare, fiecare evreu era obligat să plătească o „taxă de emigrare” în funcție de starea sa materială, excesul fiind folosit pentru a sprijini pe cei care nu puteau plăti, dar comunitatea a apelat și la ajutorul unor organizații străine, cum ar fi Joint.  Aceste fonduri erau administrate de comunitate și repartizate după nevoi – și după posibilități.  Așadar, în aceeași zi Siegfried a adresat o cerere către Comunitatea evreilor din Viena, secția de emigrări, grupa expediere (documentul nr. 5).

Dr. med. Siegfried Schaffel, Sector 9, Hebragasse 1, ap.3

Cerere pentru o sumă care să acopere biletul de călătorie. 

Intenționez să plec în data de 25.1.39 la Shanghai.  Am pașaport valabil și viză pentru Shanghai.  Posed RM 240.

Formularul meu de emigrație a fost înregistrat cu numărul 45693.

Viena, 1.12.1938    Semnat  Dr. S. Schaffel.  

Cererea se va înainta numai dacă persoana are deja pașaport și viză.

O cerere asemănătoare a fost înaintată de Malvine, cu două săptămâni mai târziu (documentul nr. 6).

Malvine Schaffel, Sector 9, Hebragasse 1, ap. 3.

Cerere pentru o sumă care să acopere biletul de călătorie. 

Intenționez să plec în data de….. spre Hereford, Anglia.  Am pașaport valabil, viză pentru Anglia și viză de tranzit pentru Belgia.

Formularul meu de emigrație a fost înregistrat la comunitate cu numărul 45693.

Viena, 13.12.1938    Semnat Malvine Schaffel.

Pașaportul Malvinei, cu zvastică și însemnat J = Jude

Documentul nr. 3 e scris de mână și nedatat.  L-am descifrat cu ajutorul lui Peter Rosenthal și a fiicei sale Paula – mulțumiri!  Este aprobarea cererii de ajutor pentru finanțarea biletului de drum al lui Siegfried Schaffel. Ștampila: Centrul de consultanță financiară a biroului Palestina, Viena I, Seitenstettengasse 4.  (Aceasta este până astăzi adresa comunității evreiești din Viena.  Clădirea îmi amintește de centrul comunitar din Arad, tot cu sinagoga în curte.)

Clădirea comunității din Viena, pe Seitenstettengasse

Din ce am reușit să descifrez din documentele nr. 7 și 8, în 4.1.1939 lui Siegfried i s-a aprobat un ajutor de 60 de mărci, dar îi mai lipseau 225, pentru care se pare că a vândut obiectele de valoare ale familiei (mobilă, argintărie, ceas de aur, palton de blană…)  Până la urmă a primit un bilet pe vaporul „Conte Biancamano” al companiei Lloyd Triestino care pleca în 25.1.1939 din portul Genova spre Shanghai.  Era emigrantul cu numărul 38642.

Malvine a păstrat un instantaneu făcut la plecarea soțului.  Pe verso a scris: Plecarea lui Siegfried, la Gara de Vest, Viena, în 24 ianuarie 1939, noaptea pe la orele 11, spre Genova, spre pachebotul care merge la Shanghai, China

Vaporul „Conte Biancamano” a fost numit în amintirea lui Umberto I „cel cu mâinile albe”, întemeietorul dinastiei de Savoia.  A fost construit în 1925 în Scoția, cu o capacitate de 3450 de pasageri (din care 2650 la clasa a III-a).  A făcut curse lungi pe diverse rute.  În 1941 a fost confiscat de forțele americane, fiind folosit pentru transportul de trupe spre Europa și după război a fost returnat Italiei.  Vaporul a fost în uz până în 1960. 

Călătoria pe care a fost unchiul Siegfried este și ea documentată.  În 28.1.1939, ziarul China Mail din Hong Kong a publicat următoarea știre: One thousand Jews, mostly from Germany, sailed on board the Lloyd Triestino “Conte Biancamano” for Shanghai yesterday. They will make their new home in China.  (O mie de evrei, majoritatea din Germania, au plecat ieri spre Shanghai cu vaporul…  Ei vor rămâne să trăiască în China.)

Vaporul „Conte Biancamano” în anii 1950

Despre emigrarea Malvinei se cunosc mai puține amănunte, iar cele existente sunt greu de descifrat.  În orice caz, a primit și ea permis de emigrare, fiind menționată ca Emigrant nr. 38643, 10.10.38/39, viză engleză 57388, v. belg. 122, doamna Schaffel (documentul nr. 8).

Orice s-ar spune, unchiul și mătușa mamei mele au avut parte de un destin tragic.  Și totuși, ei au fost printre puținii „norocoși”, supraviețuitori ai Holocaustului.

Hava Oren

Bibliografie:

https://montefiorecemetery.org/interment/?id=5467740

https://www.nli.org.il/he/archives/NNL_CAHJP990048938500205171/NLI#$FL83403704

https://en.wikipedia.org/wiki/Central_Agency_for_Jewish_Emigration_in_Vienna

https://en.wikipedia.org/wiki/SS_Conte_Biancamano

https://gwulo.com/media/14948

Sursa ilustrațiilor:

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Looshaus_Michaelerplatz.JPG  Thomas Ledl, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons

4.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Palais_Albert_Rothschild_perspective_view_entrance_front_-_Kortz_1906_p397_(adjusted).jpg Hippolyte Destailleur, Public domain, via Wikimedia Commons

6.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Stadttempel_Vienna_September_2006_013.jpg Gryffindor, CC BY-SA 3.0 <http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/>, via Wikimedia Commons

8. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:ConteBiancamano_reconstructed.jpg  Unknown author, Public domain, via Wikimedia Commons

1, 2, 5, 7 – Din arhiva mătușii Malvine

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *