Există un sport solitar și în care moartea e tot timpul prezentă. De ce nebunia asta se numeste Sport nu înțeleg fiindcă e un joc periculos cu moartea, așa cum spuneam.E vorba de scufundarea liberă, în apnee.Sunt puțini practicanți în lume.Pentru a înțelege ce înseamnă asta cronometrați cât timp va puteți ține respirația. Apoi mai faceți o experiență: umpleți cada băii cu apă și întindeți-vă cu fața în jos. Cât credeți ca puteți sta așa, fară să respirați?
Cel mult trei minute .Și vă veți ridica cu o dezagreabilă senzație de sufocare Când eram adolescent, în perioada anilor 50-60, făceam înot de performanță și am fost doi ani campion de juniori la brass. Pe vremea aceea apăruse la stilul brass ideea de a parcurge primii zeci de metri sub apă. Într-adevăr, sub suprafața apei se putea înainta mult mai repede. Eu nu puteam face mai mult de 3-4 mișcari și ieșeam la suprafață. Mă pomeneam singur ,pe culoarul meu și în rest nimeni nu se vedea în bazin. Majoritatea concurenților erau cu cățiva metri înaintea mea, unii parcurgând chiar 50 de metri si întorcând tot așa, sub apă, după care mai făceau cca 15 m. Deodată bazinul se anima de brasiști care nici nu mă vedeau in spatele lor. Eu îmi continuam cursa în ritmul meu si la final treceam pe lânga ei .Fiindcă erau epuizați de înotul subacvatic, aveau buzele și obrajii vineți ,de la bioxidul de carbon adunat în plămâni, la sosire erau cianurați la față. Știu foarte bine ce înseamnă să înoți sub apă.
Coborărea în apnee liberă înseamnă o scufundare de câțiva zeci de metri și revenirea la suprafață ,recordul fiind de peste 100 de metri adâncime. Ești singur într-o tăcere absolută,nu e nimeni să te ajute dacă ai nevoie,orice greșeală e fatală.Dacă îți vine să tușești,de pildă te îneci, la propriu. Scufundătorul în apnee nu e legat de suprafață cu un cablu cu care să fie tras sus, la nevoie.Nici nu poate da disperat din mâini ca să iasă fiindcă dacă iese brusc de la 100 m ozonul care s-a format în arterele sale explodează.
În 1988 regizorul francez Jean Luc Besson a făcut un film superb despre un scufundător în apnee, „Le Grand Bleu”, care a rulat și la noi. Acum a răzbătut un nou nume de scufundător în apnee, o rusoaică,Natalia Molcianova, deținătoarea a 41 de recorduri mondiale. Cum știm până unde a coborât La Grande Dame Bleu.?. Ea coboară de-alungul unei frânghi gradate ce are la capăt o greutate metalică,ce poate glisa pe această frânghie.Când scufundătorul a ajuns,acolo jos, în punctul de la care decide să se întoarcă, împinge greutatea până la acel punct și pleacă spre suprafață.Natalia Molcianova coboară îmbrăcată într-un costum dintr-o țesătură fină, brevetată de ea,groasă de numai 1,5 mm, adică mai subțire decât pielea peștilor. De la brâu în jos corpul ei e învelit într-un costum ca de sirenă, cu o coadă ca de pește, așa cum au sirenele în imaginația noastră.În timpul coborării nu poate mișca mâinile, asta ar frâna-o,ea înainteaza prin mișcările laterale ale cozii ei de pește.Orizontal Natalia poate înota sub apă 237 de metri fără să respire, mai mult de patru bazine olimpice. După ce a împlinit 50 de ani Natalia își doboară recordurile în fiecare an de ziua ei pentru a demonstra femeilor ce pot face în ciuda vârstei.
De altfel, ea însăși s-a apucat de acest sport la 40 de ani, când avea doi copii și era divorțată, după ce a citit un articol într-o revistă/ cine știe ce inspirație poate oferi acest articol din Baabel ?). Ea își face scufundările în apele clare și limpezi de la țărmul Greciei sau în cele din Caraibe. Natalia este acum conferențiar pentru sporturi extreme la Universitatea Lomonosov, autor de manuale de scufundare liberă, manager al unei companii de echipamente pentru acest sport periculos. Scufundarea liberă nu este simplă,nu e deajuns să te arunci în apă cu capul înainte, sunt necesare exerciții de control al respirației,de concentrare psihică.Natalia a introdus în antrenamentele ei tehnici yoga si unele luate din pregătirea samurailor
La 100 m adâncime plămânii ei sunt comprimaţi la un sfert din volumul lor normal. E aproape întuneric, ești singur, liniștea e totală și trebuie să îți păstrezi calmul. În 2004 Natalia a străbătut Tunelul albastru de la Dahab în Egipt. E un tunel subacvatic de 26 m lungime, aflat la 56 m adâncime, în Marea Roșie. Chiar si cei dotați cu aparate cu oxigen se tem de el din motive psihice. Fiindcă în tunel nu te poti întoarce dacă te- ai râzgândit , dacă te- ai speriat- ești obligat să mergi până la capăt unde nu gâsești aerul , ai doar 50 de metri de apă deasupra ta.
Andrei Banc
