Rusofobia tradițională și cea actuală nu ne-a adus nimic bun de-a lungul istoriei. Sub spectrul ei ideologizat și propagandistic, dictatorul fascist Antonescu nu a trecut numai Prutul, ceea ce era absolut legitim, ci și Nistrul, unde nu mai aveam ce căuta. Această ofensivă stupidă ne-a costat cca 200.000 de vieți numai la cotul Donului și apoi ocuparea întregii Românii de „trupele sovietice eliberatoare”. Mai târziu, alt dictator, de data asta comunist, Ceaușescu, după momentul de vârf al popularității sale din 1968, când s-a opus public invadării Cehoslovaciei de către trupele sovietice, a folosit tacit sperietoarea, marota amenințării URSS de a invada România Socialistă pentru a-și consolida dictatura şi cultul personalității. La ora actuală rusofobia și spectrul propagandistic al amenințării Rusiei agresive și a președintelui ei diabolic Vladimir Putin a revenit sub altă formă. Sub pulpana protectoare a actualei narative dominante, potrivit căreia dacă Ucraina va fi înfrântă, Putin va invada cel puțin Europa Centrală și de Est, se consolidează noua dictatură globalist-progresistă, agrementată cu inovații woke, cancel culture și populație mixtă. Realitatea de pe teren a conflictului ruso-ucrainean demonstrează univoc că Rusia nu e în stare să ocupe nici măcar întreg Donbasul sau Odessa.Read more…

Atmosfera de linșaj antievreiască și anti-israeliană din marile universități americane, violența fizică îndreptată împotriva studenților și profesorilor evrei seamănă aproape perfect cu contextul și realitatea Germaniei naziste din anii 1930. Agresivitatea din campusuri este augmentată cu manifestațiile brutale ale extremei progresiste pro Palestina, cu celebrele incantații „From the river to the sea, Palestine will be free” care în traducere liberă înseamnă ștergerea de pe hartă a Israelului și aruncarea evreilor de acolo în mare. Practic avem de-a face cu un coșmar al decadenței, al stupizeniei și al manipulării care implicit va duce la conflicte inter-rasiale, interetnice și interconfesionale aproape imposibil de stăvilit. Noul război civil american bate la ușă și sunt pe cale să apară echivalentele comandourilor SA și SS. Evenimentele triste și grave din ultima vreme din campusurile americane ar trebui să stârnească oprobriul și opoziția vehementă a conducerii universităților înseși, ceea ce nu s-a întâmplat. Doar la Harvard a fost debarcată cu mare greutate rectora, o făptură „diversă” conform procentajelor recent impuse din zonele rarefiate ale puterii de stat și guvernamentale americane, sub presiunea extremei stângi și a progresiștilor din Partidul Democrat din SUA și lobby-ului său deosebit de puternic. Ele arată exact ca pe vremea dictaturilor fasciste și comuniste privitoare la componența rasială, etnică, socială, sexuală etc. a studenților și a profesorilor. Intelectualitatea mondială doarme în papuci, într-un dolce farniente penibil și iresponsabil, căci dacă victimele sunt evreii sau Israelul, nu e nimic nou sub soare, Iuda trebuie să sufere, pentru că e păcătos de când a pornit istoria.Read more…

Israelul va fi obligat să ia taurul de coarne și după demantelarea militară a Hamas, va trebui să treacă la distrugerea măcar parțială a redutabilului arsenal balistic al Hezbollah. Din nefericire, cleștele terorist în care este strâns Statul Evreu trebuie distrus, altfel însăși existența acestuia este pusă în pericol pe termen mediu. Unul din învățămintele de bază ale bestiarului din 7 octombrie îl constituie faptul că Israelul nu-și poate permite luxul de a economisi conflicte militare prin tot felul de tertipuri diplomatice, înțelegeri tacite cu adversarii de moarte sau mituirea temporară a celor care vor să-l lichideze. Strategia lui Netanyahu de a „domestici” Hamas-ul prin acceptarea uriașelor transferuri de bani din Qatar către Hamas, respectiv posibilitatea ca mii de muncitori, printre care sute de agenți sub acoperire din Gaza să lucreze în Israel nu a dus nicăieri, dimpotrivă, a întărit organizația teroristă. Sunt convins că isteria colectivă de dinaintea tragicului eveniment din 7 octombrie, obsesia răsturnării cu orice preț a guvernului ales în mod democratic al lui Netanyahu, atmosfera de război civil, orchestrată de deep state-ul globalist și întreținută cu entuziasm de presa mondială și de progresiștii locali, a încurajat toate organizațiile teroriste proxy, Iranul și toți ceilalți adversari declarați sau nedeclarați ai Israelului să treacă direct la acțiune împotriva acestuia. Read more…

Potrivit estimărilor serviciului de informații al armatei israeliene, în Rafah, ultimul oraș important din Gaza încă necucerit, aflat la limita sudică a Fâșiei, la granița cu Egiptul, se mai află 8 batalioane complete ale Hamas. Se presupune că în tunelurile de sub oraș se ascunde conducerea militară a organizației teroriste, respectiv comandantul acesteia, temutul ucigaș în masă Yahya Sinwar. Capturarea lui și a statului major al Hamas, ar fi o lovitură extraordinară pentru Israel, atât militară cât și mediatică, dar șansele sunt foarte scăzute, deoarece din rețeaua de tuneluri și buncăre din Gaza au fost descoperite și distruse doar circa 25%. Mai mult, surse neconfirmate din Mossad apreciază că Sinwar și camarila sa apropiată se află deja în tunelurile de sub Egipt, acelea prin care de vreo 15 ani Hamas se aprovizionează cu muniție și arme de contrabandă din Iran, Qatar, Algeria și chiar Turcia. Eventuala ofensivă terestră împotriva orașului Rafah ar presupune din nou sute de victime palestiniene nevinovate, mai ales că acolo se află deja circa 1,2 milioane de refugiați izgoniți din teatrele de operațiuni precedente, din zonele de nord și centru ale Gazei. Cred că o eventuală operațiune militară de anvergură în această citadelă ticsită a subumanității ar fi picătura de cianură care ar umple paharul deja plin de condamnare și oprobriu internațional împotriva Israelului. Ofensiva contra orașului Rafah incumbă un pericol de deteriorare a relațiilor deja încordate cu Egiptul, deoarece există posibilitatea ca sute de mii de refugiați să se reverse cu forța pe teritoriul egiptean în căutarea unui loc ferit de război și violență. Read more…

1. Agresiunile flagrante, violențele extreme și dreptatea ultimă este apanajul exclusiv al marilor puteri. Restul statelor au dreptul să mormăie pe la colțuri, să latre în pustie ori să-și plângă de milă. Națiunile mici au doar șansa vasalității înțelepte, a supraviețuirii sub cizma hegemonilor, cel mult a unei prosperități limitate în caz de supunere perfectă. 2. Există momente astrale ale istoriei, când forța brută a maselor dezlănțuite nimicește puterea oricărui aparat represiv, fie el supradotat și foarte instruit. Represiunea, oricât de bine organizată și pregătită din timp, va fi umilită și călcată în picioare de către o mulțime aparent haotică în câteva ore. Nu există forță umană sau tehnologică care să se opună cu succes majorității unui popor revoltat cu adevărat. 3. Creșterea taxelor și impozitelor impuse cetățenilor reprezintă măsura exactă a incompetenței, incapacității și proastei administrări a statului. Inflația constituie în mare măsură cuantumul pierderilor înregistrate de cetățeni și de avuția națională datorat proastei guvernări.Read more…