Număr vizualizări 874 ori

Repopularea Eretz-Israel-ului de către evrei, după un exil de aproape două mii de ani, a dat naştere la probleme dificile, ca de pildă desţelenirea pământului lăsat în paragină timp de sute de ani, apărarea faţă de bandele de beduini care trăiau doar din furt etc. Mişcările de tineret sionist, de toate ideologiile, şi-au asumat aceste grele misiuni şi au căutat cele mai eficace căi întru realizarea lor.

Repopularea Eretz-Israel-ului de către evrei, după un exil de aproape două mii de ani, a dat naştere la probleme dificile, ca de pildă desţelenirea pământului lăsat în paragină timp de sute de ani, apărarea faţă de bandele de beduini care trăiau doar din furt, etc…Mişcările de tineret sionist, de toate ideologiile, şi-au asumat aceste grele misiuni şi au căutat cele mai eficace căi întru realizarea lor.

Pătrunşi de ideea că refacerea unui stat iudeu trebuie să fie legată de dreptate socială, aceste mişcări au căutat calea cea mai potrivită şi au ajuns la concluzia că o aşezare colectivă, ai cărei membri lucrează cu râvnă în comun, este soluţia cea mai potrivită.

Kibuţul nu s-a bazat numai pe ideea avutului comun, ci şi pe dorinţa de a crea o societate în care fiecare oferă tot ce-i stă în putere – în toate domeniile – şi fiecare individ al colectivului primeşte acoperirea tuturor necesităţilor sale. A fost o încercare idealistă, potrivită unor oameni tineri pătrunşi de idei umaniste şi patriotice.

Începând din 1923 s-au creat asemenea aşezări, grupate pe mişcări ideologice – fiecare mişcare având o centrală care unea toate kibuţurile animate de aceleaşi idealuri.

Astfel kibuţurile aderente la Haşomer haţair – o mişcare de extremă stângă – s-au grupat în Hakibutz Haartzi, cele de stânga mai moderată în Hakibutz Hameuhad, cele social-democrate în Hever  Hakvutzot, iar cele religioase în Hakibutz Hadati.

Kibuțurile au fost una din cele mai eficace căi întru realizarea statului în devenire, prin faptul că s-au aşezat în locuri care, cu timpul, au marcat graniţele, au desţelenit pământul şi în cadrul lor s-au născut forțele de autoapărare Hagana şi Palmach, oamenii lor au fost cei care au organizat imigrarea ilegală, etc…

Cu timpul s-au ivit probleme inerente oricărei societăţi umane, mai ales a uneia restrânse care trăieşte în comun. Societatea modernă şi-a adus şi ea aportul la discuţii, care nu au întrunit aprobarea tuturor. Industrializarea a dus la necesitatea creării unei pături subţiri de directori, provocând o ierarhizare a membrilor în conducători şi conduşi, la fel și dorinţa tineretului de a-şi însuşi o educaţie superioară, tendinţele unor talente de a se exprima prin artă, literatură, scenă, etc. au produs fisuri în egalitatea membrilor, ideea de bază pe care se întemeia kibuţul.

Astăzi kibuţul se află în faţa unei crize ideologice şi multe kibuţuri trec printr-o fază de particularizare ale cărei consecinţe finale sunt greu de prevăzut.

Oare ideea kibuţului este un ideal peste puterea fiinţei umane? Oare ea a fost destinată de la bun început a fi o fază intermediară, propice vremurilor de tranziţie? Iată întrebări care preocupă sociologi, psihologi şi istorici, dar numai. Cu timpul, concluziile lor se vor putea închega. Însă nu se poate tăgădui rolul pozitiv şi aportul major adus de mişcarea kibuţistă, de toate culorile, în refacerea statului evreu, în ceea ce înseamnă astăzi Israelul.

Ajuns în Israel în 1950, am fost aşteptat în portul Haifa de un membru al kibuţului Nir-Eţion (la poalele Muntelui Carmel). Am trăit viaţa de kibuţ, până când colectivul acestuia a hotărât să se transforme în moșav șitufi, adică o aşezare agricolă semi-colectivă.