Autorul de bază al rubricii Bucătăria din Baabel

Născut în Cluj acum vreo 68 ani. Când aveam 4 ani familia mea s-a mutat la Bucuresti şi acolo am rămas până în 1982, când am emigrat în Israel. În România apucasem să-mi termin facultatea şi să devin inginer chimist, ba am mai urmat şi câteva cursuri şi programe post-universitare, un masterat in Chimia Cuantică la Facultatea de Chimie din Bucureşti şi un masterat de Management şi Contabilitate. În mi-am luat doctoratul, la Technion, iar din 1987 m-am stabilit în SUA. Aici, în SUA, am petrecut 14 ani în Buffalo, NY, apoi 2ani  în Pittsburgh, Pennsylvania, 3 ani în Tucson, Arizona, 6 ani în Cleveland, Ohio…

Numele meu astăzi: George Hida

Alte nume înainte de emigrare: Gheorghe, Gyuri, Morcoveaţă

Născut în Cluj (acum Cluj-Napoca) acum vreo 68 ani. Mama, z.l., deportată în iunie 1944 la Auschwitz din ghetto-ul evreilor din Cluj, a fost singura din familia ei care a supravieţuit. În acel lagăr de exterminare i-au pierit părinţii, sora cu un prunc de nici un an în braţe, matuşi, unchi veri şi verişoare, nepoţi si nepoţele. Din cele 38 rude de gradul întâi şi doi numai ea a reusit să scape din maşina morţii, după ce fiind mânată spre Germania în Marşul Morţii în Decembrie 1944, a reuşit să fugă şi să se ascundă în aşteptarea trupelor ruseşti, eliberatoare. Salvată de Armata Roşie mama s-a întremat oareşicum într-un spital militar de campanie, iar apoi într-un spital din Odesa şi a ajuns înapoi la Cluj în iunie 1945 unde spera să mai gasească supraveiţuitori, rude şi prieteni. În acelaşi an, în august, parinţii mei s-au casatorit – tata, z.l., fusese încorporat în 1943 în batalioanele de muncă obligatorie, dar a supravieţuit Holocaust-ului. Părinţii şi celalte rude ale lui fuseseră şi ei ucişi la Auschwitz după ce au fost mânaţi din acelaşi ghetto de la fabrica de cărămizi din Cluj, la abatoarele gata pregătite pentru exterminarea lor fizică şi anihilarea evreilor din Ardeal şi din toată Europa.

În iunie 1946 hop si eu. Părinţii mei fuseseră sionişti înainte de război, fiind membrii mişcării Haşomer Haţair din Cluj. După ocuparea Ardealului de către faciştii unguri, mişcările evreiesti au fost desfiinţate, iar parinţii mei s-au orientat către partidul comunist în care au şi rămas până în 1975, când au plecat în excursie în Israel şi nu s-au mai întors.  

Când aveam 4 ani familia mea s-a mutat la Bucuresti (tatăl meu fusese transferat în interes de serviciu la Bucuresti) şi acolo am rămas păna în 1982, când 8 ani după ce m-am înscris pentru emigrare – perioadă în care am vizitat destul de des biroul de paşapoarte din Nicolae Iorga, Bucureşti – baieţii cu ochi albaştri de la Securitate mi l-au eliberat. În 30 iunie 1982, împreună cu soţia şi copiii, dar fară „căţel şi purcel, casă şi masă, etc.” care au rămas în „custodia” României, am zburat la Ben Gurion, Tel Aviv, unde am devenit cetăţean israelian.

Perioada de aşteptare de 8 ani după depunerea actelor pentru emigrare, a fost într-un fel hazlie. Ba ma dădeau afară din serviciu, ba mă luau înapoi pentru că nu aveau altul mai bun, ba mă chemau să mă convingă că în Israel o să mă nenorocesc şi o să-i nenorocesc şi pe copii, ş.a.m.d. Mă prelucrau „la bani mărunţi” pe rând când securistul institutului, când şerpii şi şerpişorii (sau şerpişoarele – a dracului şerpişoare!), care veneau să mă tragă de limbă şi apoi trimiteau rapoarte celor interesaţi. Înainte de depunerea actelor, la 26 ani, mi-am dat demisia din UTC – cred că a fost o noutate pentru activişti ca cineva să demisioneze din UTC – aşa ca am fost declarat duşman al poporului şi ca atare urmărit şi hărţuit cu tot dichisul până când am reuşit să o iau din loc.

În România apucasem să-mi termin facultatea şi să devin inginer chimist, ba am mai urmat şi câteva cursuri şi programe post-universitare, un masterat in Chimia Cuantică la Facultatea de Chimie din Bucureşti şi un masterat de Management şi Contabilitate, ba chiar să „petrec” 6 luni pe ţărmul Mării Negre ca recrut cu studii universitare în Armata Română. 

În rest, am ajuns în Israel unde mi-am susţinut doctoratul, la Technion. (În România nu am fost primit la doctorat pentru că dosarul meu avea prea multe pagini care dovedeau că din punct de vedere politic nu eram apt pentru avansarea în ştiinţă).

În Israel am făcut şi armata ba am fost şi concentrat de câteva ori pe an pentru tot felul de activităţi după puterea şi pregătirea mea.

Apoi, la începutul lui 1987, universitatea statului New York din Buffalo  m-a invitat să lucrez – schimb de experienţă – la un laborator specializat în Studiul Sintezei prin Combustie în Stare Condensată, Studiul Flăcării Solide (solid flame) şi la Studiul reacţiilor de tranzitie în procesele de combustie exotermice (explozia nucleară este şi ea o reacţie în regim tranzitional continuu care se termină cu epuizarea combustibilului).

De-a lungul întregii mele vieţi productive am lucrat mai ales ca cercetător ştiinţific, fie în laboratoare şi institute de cercetare independente, făcând parte din unităţi de producţie sau afiliate Universitaţilor şi Institutelor Tehnologice.

Aici, în SUA, am petrecut 14 ani în Buffalo, NY, apoi 2ani în Pittsburgh, Pennsylvania, 3 ani în Tucson, Arizona, 6 ani în Cleveland, Ohio, iar in present în Columbia, South Carolina.

La 67 ani m-am pensionat, dar am continuat şi continui să mă delectez ca şi consultant tehnic şi să particip, după puterile mele la propovăduirea ştiinţei in Statele Unite ale Americii al cărui cetăţean sânt.

Printre hobby-urile mele: Arta alimenţatiei omului modern şi cea Culinară, ba mai nou Gastronomia Ştiinţifică; citesc când pot cum pot şi unde pot, sunt cinefil şi mă interesează în mod deosebit arta teatrală, cinematografică şi plastică. Studiez asiduu istoria omenirii, în deosebi cea antică şi modernă; mă pasionează politica, activitaţile în aer liber fie vară fie iarnă, toate acestea pentru că dorinţa mea fierbinte este să nu mor prost.