A publicat la rubricile: Orizonturi spirituale, Memoria, Spirala istoriei

Mă cheamă Lucian-Zeev Herșcovici. Spre mirarea unor cunoscuți israelieni, nu accept niciodată să semnez ”Zeev-Lucian”, ci totdeauna ”Lucian-Zeev”. Atunci când ei mă întreabă din ce motiv îmi pun numele românesc înaintea celui ebraic, răspund că… din motive de inițiale: în limba ebraică ”z.l.” înseamnă ”zihrono livraha” (=fie-i amintirea binecuvântată”), iar eu… prefer să mai trăiesc și să mai scriu (inclusiv la ”Baabel”). Mai ales că, dacă scriu în limba română (fiindcă patria unui scriitor este limba în care scrie), prefer să-mi pun numele românesc înainte. Deși scriu și în ebraică și în alte limbi, dar semnez tot la fel.

A publicat la rubricile: Orizonturi spirituale, Memoria, Spirala istoriei

Pe scurt, m-am născut (mi s-a spus că era anul 1947, dar eu nu-mi aduc aminte de acel an) la Galați (deși nu-mi amintesc orașul meu natal decât din anii următori). Acolo am  urmat școala ”elementară” și liceul, pe care l-am absolvit demult, acum 50 de ani. Apoi am urmat facultatea de istorie, la Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași, am lucrat ca arheolog la București, apoi am plecat în Israel. De ce? Înainte de plecare expuneam mai multe motive și mi se răspundea că dacă am mai multe motive, înseamnă că nu am nici un motiv… Dar totuși am plecat. Sunt în Israel din 1972. Aici am învățat biblioteconomia și lucrez la Biblioteca Națională a Israelului de circa 40 de ani. Între timp am terminat doctoratul, la Universitatea ”Paul Valery” din Montpellier, Franța, în istorie. Am revenit în România după 1990, pentru perioade scurte sau chiar mai lungi, la simpozioane sau ca să predau câte un curs.

Am început să scriu pe când eram un tinerel, student în România. Atât istorie și arheologie, cât și publicistică. În Israel am tăcut mult timp. Apoi am reînceput să scriu, în domeniul cercetării istorice (în special istorie evreiască, axându-mă pe istoria evreilor din România), cât și publicistică, pe teme iudaice și pe alte teme. Am și predat la universitate limba ebraică, cultura idiș, istoria evreiască.

La ”Baabel” scriu, fiindcă vreau să fiu citit și în România, ca și în afara ei, nu numai în Israel. Ca în Turnul lui Babel.

Ce va urma? Nimeni nu știe. Nu sunt futurolog, cu atât mai puțin profet… Să dea Dumnezeu să fie bine, să sperăm în bine și… va fi bine! De la Vladimir Zeev Jabotinski am învățat că trebuie să învățăm să râdem, iar de la Șalom Alechem am învățat că râsul este sănătos. De la Ion Luca Caragiale am învățat că dacă cineva vrea să fie serios, trebuie să râdă de orice ; trebuie să facem haz de necaz. Și chiar dacă nu mai pot râde ca înainte, totuși spun tuturor : Hai sa râdem!