Moartea celor trei adolescenți a fost un sacrificiu gratuit chiar dacă îl privim prin prisma palestinienilor. Răpirile de cetățeni israelieni de până acum au avut drept scop dobândirea unei monede de schimb pentru a obține eliberarea unor teroriști palestinieni, majoritatea asasini, aflați în detenție israeliană. Răpirea celor trei adolescenți și executarea lor a fost un demers inutil, expresia unui sentiment profund de ură. De aceea, este posibilă explicația mișcării Hamas de neimplicare în această acțiune. Aceasta nu scuză cu nimic ideologia mișcării, propagatoare de ură față de Israel, de respingere a existenței statului evreu pe acest teritoriu. Cei doi suspecți palestinieni din Cisiordania, se pare că nu făceau parte din Hamas…
Israelul și lumea civilizată sunt în doliu după moartea inutilă a unor adolescenți nevinovați. Au fost omorâți din ură, ură acumulată de-a lungul anilor, prin educația primită în școlile palestiniene din Cisiordania și Gaza. Manualele din școlile palestiniene, editate cu bani de la organizații ale ONU sau din ajutoarele primite din Uniunea Europeană sau din statele arabe bogate din Golf, în loc să îndemne la coexistență pașnică între două popoare pe care istoria le-a condamnat să trăiască în aceeași zonă, îndeamnă la ură, la răzbunare. Dușmanii, potrivit celor care au redactat aceste manuale sau cei care se pretind învățători și predică prin moschee, nu sunt numai militarii, oamenii politici israelieni care, așa cum simt palestinienii, le-au luat țara, pământurile, casele lor (istoria va decide cine a avut dreptate sau cine sunt vinovați), ci și copiii inocenți. Sângele lor, susțin mulți dintre ei, trebuie să-i răzbune pe copiii palestinieni care, din nefericire, și-au pierdut viața în bombardamentele israeliene. Dar aceste acțiuni au fost reacții la atacurile organizațiilor teroriste islamice din Gaza împotriva unei populații pașnice. Este o spirală a confruntărilor care nu are sfârșit.
Așa că nu este de mirare că sentimente omenești de compasiune lipsesc din relația celor două popoare, deoarece trebuie să recunoaștem că nici educația israeliană nu îndeamnă la prea mare prietenie reciprocă. Trist este că de aici și până la punerea în practică sub forma cea mai violentă a urii nu este decât un pas. Moartea celor trei adolescenți a fost un sacrificiu gratuit chiar dacă îl privim prin prisma palestinienilor. Răpirile de cetățeni israelieni de până acum au avut drept scop dobândirea unei monede de schimb pentru a obține eliberarea unor teroriști palestinieni, majoritatea asasini, aflați în detenție israeliană. Deci, se urmărea ceva. Răpirea celor trei adolescenți și executarea lor a fost un demers inutil, expresia unui sentiment profund de ură. De aceea, este posibilă explicația mișcării Hamas de neimplicare în această acțiune. Într-adevăr, Hamas l-a ținut pe militarul Gilad Shalit în viață timp de cinci ani pentru a obține ceea ce a vrut. Aceasta nu scuză cu nimic ideologia mișcării, propagatoare de ură față de Israel, de respingere a existenței statului evreu pe acest teritoriu. Cei doi suspecți palestinieni din Cisiordania, se pare că nu făceau parte din Hamas , unul dintre ei chiar îl respingea, dar au preluat modul de acțiune și ideologia acestuia.
La ora actuală, dialogul între cele două părți – israeliană și palestiniană – este întrerupt, fiecare acuzând-o pe cealaltă de lipsa comunicării. La orice gest al uneia, cealaltă reacționează dur. Cuvântul compromis a dispărut din vocabularul negocierilor. Acest articol nu și-a propus să analizeze cauzele acestei situații ci consecințele oribilului asasinat, pierderea a trei vieți tinere. Pe drept cuvânt, guvernul israelian este îndreptățit să ceară pedepsirea aspră a vinovaților și cu aceasta trebuie să fie de acord și partea palestiniană. În fond, este vorba de o crimă. Problema este că pedeapsa trebuie pusă în aplicare de organele care au dreptul și datoria să o facă – justiția. Și dacă, de partea cealaltă s-au auzit de multe ori urlete pentru răzbunarea morții unuia sau altuia dintre liderii organizațiilor teroriste executate de Israel, acest spirit nu trebuie preluat de israelienii furioși pentru ceea ce s-a întâmplat.. Și mai ales, nu trebuie răzbunați nevinovații numai fiindcă sunt, la rândul lor, de aceeași naționalitate cu asasinii, așa cum s-a întâmplat după înmormântarea celor trei tineri.
Premierul Benjamin Netanyahu a promis, la rândul lui, răzbunare drastică împotriva Hamas. Și aici trebuie multă precauție. Fără discuție, așa cum am mai arătat, vinovații trebuie să fie pedepsiți, dar fără dovezi irefutabile nu se pot lua măsuri drastice, dure împotriva unei organizații a cărei ideologie susține într-adevăr desființarea statului Israel. Durerea nu trebuie să devină stimulent pentru intensificarea spiralei confruntărilor, deoarece o răzbunare va fi urmată de alta și va lăsa în urmă noi victime, înveninând atmosfera și mai puternic decât până acum.
A vorbi de rațiune în acest context nu este trădare iar cei care încearcă să se situeze pe această poziție nu trebuie să fie considerați dușmani, dimpotrivă. După trecerea doliului provocat de sacrificiul celor trei tineri, această voce trebuie să primeze, oricât de dureroasă ar fi renunțarea la răzbunare.
