Eva Galambos: MIT şi REALITATE despre “Al 13-lea TRIB”

Cu foarte mulți ani în urmă, la Biblioteca Britanică din București, mi-a căzut în mână cartea lui Arthur Koestler ”Cel de-al 13-lea trib”. Deși știam despre khazari ca însoțitori ai triburilor maghiare la descălecare  De fapt, nu știam mai nimic despre ei. Am citit cu mare interes cartea și, recunosc, am fost absolut entuziasmată, pe undeva mi s-a părut chiar plauzibilă teoria lui legată de originea evreilor din Europa centrală și de est. Fascinația cărții a ținut un timp, până când cineva mi-a explicat că această teorie nu convine israelienilor, în schimb convine palestinienilor

 

Cu foarte mulți ani în urmă mi-a căzut în mână, la Biblioteca Britanică din București, cartea lui Arthur Koestler ”Cel de-al 13-lea trib”. Deși știam despre khazari ca însoțitori ai triburilor maghiare la descălecare (citisem încă în copilărie istoria romanțată în două volume a lui Jớkai Mớr ”Istoria națiunii maghiare” [”A magyar nemzet tὃrtẻnete”]) până atunci nu întâlnisem povestea convertirii la iudaism a acestui popor. De fapt, nu știam mai nimic despre ei. Am citit cu mare interes cartea și, recunosc, am fost absolut entuziasmată, pe undeva mi s-a părut chiar plauzibilă teoria lui legată de originea evreilor din Europa centrală și de est. (Pentru cei care nu cunosc conținutul cărții, Arthur Koestler, scriitor englez – evreu de origine maghiară – susţine că triburile khazare, de fapt mai întâi liderii lor, s-au convertit la iudaism în secolul VIII. Când imperiul khazar s-a prăbușit, în jurul anilor 850-900,  khazarii au fost siliți să migreze către Europa centrală și de est. O parte s-a alăturat triburilor maghiare, stabilindu-se în aceste regiuni, iar actualii evrei din această parte a Europei ar fi descendenții lor. În concluzie nu ar fi semiți și Hitler i-ar fi nimicit pe degeaba deoarece erau …arieni).

Fascinația cărții a ținut un timp, până când cineva mi-a explicat că această teorie nu convine israelienilor, în schimb convine palestinienilor deoarece pot reproșa actualilor locuitori ai Israelului, majoritatea din Europa centrală și de est, supraviețuitori ai Holocaustului, că dacă strămoșii lor nu provin de-aici, nu au ce căuta, nu au nici un fel de drept istoric asupra teritoriului vechii Palestine.

După 1990, cartea a fost tradusă în românește, a apărut la o editură al cărei proprietar, Iosif Constantin Drăgan, nu era o persoană chiar „cașer”, nefiind exclus să fi cunoscut poziția palestiniană, tocmai aceasta fiind o raţiune a publicării ei. De curând am văzut-o reeditată de o altă editură.  Mi-a revenit fascinația din urmă cu 25 de ani și am cumpărat-o. Am citit-o și mi s-a părut la fel de interesantă, dar, cunoscând mult mai multe lucruri, cartea mi-a ridicat mai multe semne de Întrebare.

Problema așa ziselor triburi pierdute ale evreilor se menține în actualitate, mai ales în Israel, numai că nu este vorba de popoare convertite (deși falaşii, evreii etiopieni, se includ în această categorie și știu că au existat și triburi berbere în Africa de nord care ar fi îmbrățișat religia mozaică), ci de rămășițele evreilor răspândiți în diferite colțuri ale lumii. Evreii chinezi din Kaifeng, câți or mai fi, se trag din comercianții evrei care au ajuns, pe ”drumul mătăsii”, până la curtea împăraților chinezi. În sutele de ani în care au trăit acolo s-au amestecat cu populația chineză, de aceea, evreii chinezi care au plecat în Israel,  au ochii oblici și tenul mai închis, într-un cuvânt arată ca…chinezii. Se presupune că evreii indieni ar fi rămășițele unei populații evreiești din Asia Mică, zonă locuită de numeroşi evrei, chiar înainte de dărâmarea Celui de al Doilea Templului din Ierusalim. Probabil că și ei s-au amestecat cu localnici, în plus li s-au alăturat coloniști europeni, printre care erau și evrei. ”Evreii de munte”, cei din Caucaz dar și din Azerbaidjan provin probabil din triburile pierdute, respectiv tot din evreii care au trăit în Imperiul roman sau cel persan și care, din cauza războaielor, s-au retras către munți.

Dar să nu uităm, în antichitatea târzie, a existat un val serios de convertiri la iudaism în rândul populațiilor păgâne, dovadă enciclicele papale care sancționau chiar cu moartea un astfel de demers. Ținând cont de toate acestea, nu mi se pare imposibilă convertirea la iudaism a unui grup mai mare, chiar a unui popor precum khazarii, care se învecinau cu evreii din Asia Mică. Mai ales că, după cum se scrie, mai întâi a trecut la iudaism suprastructura conducătoare, urmată de oamenii de rând, așa cum se obișnuia pe atunci. Iar clasa conducătoare a ales iudaismul din motive politice.

Chestiunea mai problematică, mai puțin reală, este dacă  într-adevăr noi, est-europenii, am fi urmașii evreilor khazari. Dacă schimburile de scrisori între un rege khazar și evreii din sudul Spaniei aflat sub ocupație arabă și câteva însemnări ale istoricilor arabi atestă că acolo trăia o populație care ar fi îmbrățișat religia mozaică, pentru ce s-a întâmplat după aceea, nu mai există documente, urme istorice. Nu ar fi exclus ca unii dintre ei să-și fi păstrat credința care era departe de ceea ce este mozaismul, dar tot atât de posibil ar fi să se fi asimilat cu triburile vecine cu care au migrat în Europa și au preluat credința lor, mai târziu devenind creștini. Este adevărat, urmele stabilirii evreilor în Ungaria sunt mai vechi decât pe teritoriul românesc, cam din perioada în care se vorbește și de khazarii care s-au așezat acolo, dar aceasta putea fi o coincidență. În acest domeniu, demonstrația lui Koestler pe cât de interesantă și fascinantă este, nu are nici un fel de bază materială, ci doar speculațiile născute din fantezia unui scriitor. Oricum, se știe că teoria ”rasei pure” este greșită din punct de vedere științific; așa cum nu există o rasă ariană pură, cred că nu putem vorbi nici de evrei în exclusivitate semiți, toți suntem rezultatul amestecului de populații de a lungul istoriei.

Teoria lui Koestler a servit ca bază pentru multe controverse politice. Unii istorici israelieni o resping în totalitate, considerând că este o invenție, fără baze istorice,  neexistând nici un fel de documente doveditoare. Despre poziția palestinienilor am vorbit, iar antisemiții – pornind  de la khazarii iudaizați – au vorbit despre ”evrei și jidani”. După cum spuneau evreii, puțini la număr, sunt sefarzii care au provenit într-adevăr din Palestina. Restul sunt ”jidani”, așekanzi, cuvânt care după părerea lor provine din denumirea de khazar. Ei nu au dreptul să se considere evrei, au fost înrudiți cu triburile cele mai ”barbare” ca hunii, turcii sau maghiarii, au fost cuceritori, agresivi și nemiloși, au căutat să-i distrugă pe sefarzi ca să dețină puterea. Bineînțeles, concluzia lor finală este că aceștia nu pot avea nici un fel de drepturi asupra teritoriului israelian.

Probabil că Arthur Koestler și-a dat seama de capcanele teoriei sale privitoare la originea așkenazimilor. De aceea, în ultimul capitol al ”Celui de-al 13-lea trib” a scris: ”Deși cartea de față se ocupă de istoria îndepărtată, în mod inevitabil ea cuprinde și unele implicații despre prezent și viitor. În primul rând, sunt conștient de primejdia ca lucrarea mea să fie interpretată greșit și răuvoitor ca o negare a dreptului la existență a statului Israel. Dar acest drept nu se bazează pe originile ipotetice ale poporului evreu și nici pe legământul mitologic al lui Abraham cu Dumnezeu; el se întemeiază pe dreptul internațional, adică pe hotărârea luată de Națiunile Unite în 1947 să împartă Palestina…într-un stat arab și un stat evreiesc.. Oricare ar fi originile rasiale ale cetățenilor Israelului și oricare ar fi iluziile nutrite de ei în această privință, statul lor există de jure și de facto și nu poate fi eliminat decât prin genocid…Dacă cromozomii populației sale conțin gene de origine khazară ori semită, romană sau spaniolă, e un lucru irelevant  și nu poate afecta dreptul Israelului la existență – și nici obligația morală a oricărei persoane civilizate, evreu sau neevreu, de a apăra acest drept…Problema infuziei khazare acum o mie de ani, oricât de fascinantă ar fi, este irelevantă pentru Israelul modern”.

În dezbaterea despre existența și rolul khazarilor în context evreiesc cred că de aici trebuie să pornim. Fără nici o conotație cu prezentul, să le considerăm ca o ipoteză posibilă, ca una dintre multiplele surse care a îmbogățit genetic evreimea. Este vorba de un trecut multimilenar care și-a epuizat prezența, dar care poate servi și ca un instrument de combatere a antisemitismului și rasismului. Dacă am considera teoria adevărată, crima lui Hitler împotriva evreilor ar fi și mai cumplită deoarece, de fapt, i-a omorât pe cei de o rasă cu el.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

3 Comments

  • Virgil Duncan commented on October 2, 2020 Reply

    De acord Boris – Hazarii nu au creat o alta cultura – exista teorii ca evreii Askenaz initial erau evrei babilonieni care au plecat din Irakul de azi si s-au stabilit in Germania pe valea Rinului.Ei au fost primii care au produs vinurile germane. Hazarii au fost un imperiu cu o populatie foarte mare pe vremea aceea. Exista o ipoteza in care numai clasa “nobililor” si regele au trecut la Judaism in timp ce ceilalti au ramas pagani si mai tirziu au trecut la crestinism – dupa desfiintarea imperiului hazar toti au migrat spre vest – hazarii evrei s-au asimilat cu evreii ashkenaz, ceilati s-au asimilat cu slavii si cu europenii nordici. Palestinienii spun tot timpul ca evreii askenaz nu sunt evrei care este o prostie.Toti sunt de religie iudaica – exista o deosebire intre cultura sefardica si cea askenaz pe care ei nu o inteleg. Aceasta deosebire este aceeasi deosebire dintre cultura Europei vestice si cultura orientala din Irak si Africa de nord. In concluzie din punct de vedere fizic evreii askenaz au asimilat o parte din hazari in jur de 1200. Altfel nu se poate explica de ce multi din evreii askenaz au par rosu si blond si ochi verzi, in timp ce evreii sefardici arata ca orice popor semit mediteranean. In Palestina/Israel cei mai multi din arabi au venit din tarile vecine. Intotdeauna au fost si alte natii in Israel/Iudeea, greci, fenicieni, etc. Aceste natii au devenit musulmane in timp. Crestinii provin sau din evrei convertiti sau din arabi care nu s-au convertit la islam. Interesant e sa vezi in Israel evrei (askenaz) care se nasc cu parul rosu sau blonziu care din cauza climei se inchide la culoare dupa citiva ani, in timp ce in Europa sau America raman cu parul rosu sau blond.
    Daca sunteti curiosi faceti-va testul de ADN. Multi o sa fiti socati de rezultate.

    • BORIS MEHR commented on October 2, 2020 Reply

      MULȚUMESC, CUNOȘTEAM PARȚIAL

  • BORIS MEHR commented on October 1, 2020 Reply

    STATUL ISRAEL este o replică la vechiul antisemitism, la multiplele teorii rasiale, inclusiv mitul hazar, ca și la HOLOCAUST. EVREII au existat înaintea hazarilor pe care îi revendică și cazacii, după alte teorii. Koestler nu era un om de știință. el s-a aventurat într-un domeniu pentru care nu era pregătit.Desigur este posibilă asimilarea hazarilor, ca și a altor etnii de către evrei, dar tradiția, religia, cultura a avut o evoluție pornind din antichitate. HAZARII NU AU CREAT O ALTĂ CULTURĂ. Mai degrabă se pune întrebarea ce cultură au creat arabii din PALESTINA de unde și de când..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *