S-a născut dintr-o familie săracă de funcţionari care avea 7 copii. Familia s-a mutat la Braşov când Miklós era copil mic. Aici a copilărit şi aici şi-a terminat studiile liceale. Încă din liceu s-a remarcat prin strălucita lui inteligenţă, prin interesul pentru ştiinţă şi sufletul uman. A început prin a-şi medita colegii de şcoală, ca să se susţină material – de această perioadă îşi aducea aminte cu plăcere, căci a învăţa pe alţii a fost întotdeauna pasiunea vieţii lui.
În timpul Primului Război Mondial, student fiind la Facultatea de Medicină din Budapesta, s-a angrenat în lupta revoluţionară sub conducerea lui Béla Kun.
dr. Miklós Elekes
Şi-a continuat studiile la Viena, dar le-a desăvârşit la Cluj, unde a devenit medic în 1921 şi imediat după aceea, asistentul şi colaboratorul apropiat al Prof. Urechia – întemeietorul neuro-psihiatriei la Facultatea de Medicină din Cluj, după 1918.
În această perioadă s-a ocupat de neuro-histopatologie, căci încă din timpul studenţiei de la Viena şi a specializării la Berlin şi-a manifestat interesul faţă de histopatologie şi mai ales faţă de patologia sifilisului, arteriosclerozei, epilepsiei și tifosului. În aceste două oraşe europene şi-a însuşit şi tehica psihanalizei, pe care a folosit-o la Cluj ca pionier în domeniu, fiind printre primii psihanalişti de aici, apropiat de şcoala freudiană, dar nu numai, interesandu-se și de teoriile neurologice ale lui Pavlov.
Până în 1928 a fost asistent la Clinica de Neuropsihiatrie, iar imediat după înfiinţarea Spitalului Evreiesc a preluat conducerea secţiei de neuropsihiatrie. Aici a tratat pacienţi evrei şi neevrei care erau vrăjiţi de personalitatea şi bunătatea lui, căci aşa cum scria un coleg, „bolnavii ieșeau după prima întâlnire cu Dr. Elekes, chiar dacă nu vindecaţi, cel puţin încrezători în vindecare”.
Acelaşi coleg scrie că banii nu l-au interesat niciodată pe Dr. Elekes; ceea ce l-a interesat a fost ştiinţa, vindecarea bolnavilor şi pedagogia medicală.
În domeniul social a fost unul dintre întemeietorii Asociaţiei transilvano-evreiască de ajutorare materială a studenţilor.
Al Doilea Război Mondial şi Dictatul de la Viena l-au adus pe Dr. Elekes pe aceleaşi drumuri tragice pe care le-au parcurs evreii clujeni: întâi la munca obligatorie în zona Donului, iar apoi în lagărele morţii.
Semnătura doctorului Elekes
După eliberare a lucrat ca şef de lucrări şi medic primar la Spitalul Universitar de Neuropsihiatrie din Cluj, luând în acelaşi timp parte activă în procesele de acuzare a celor care au participat la deportarea şi asasinarea evreilor clujeni (a luat cuvântul la întrunirea din mai 1946, când a cerut pedepsirea celor vinovaţi).
Activitatea de autor medical a cuprins peste 40 de lucrări ştiinţifice publicate în reviste din România, Ungaria, Franţa şi Germania.
Fragment din articolul despre Freuid şi Adler, publicat de doctorul Elekes în revista Korunk,în 1927
Atras de marxism şi pavlovism, a fost printre primii neuropsihiatri din România care a arătat importanţa biologică şi neurologică a reflexului condiţionat al lui Pavlov.
