Era să uit. Data la care durata luminii este egală cu cea a întunericului, adică ziua de echinocţiu a reprezentat şi în acest an  Ziua mondială a Păcii, dar şi Ziua Luptei contra bolii Alzheimer, combinaţie căreia chiar dacă îi recunosc pe deplin importanţa, îmi provoacă asocieri tragi-comice, în ciuda eforturilor de a mă abţine.

Este chiar posibil ca lumea să fi uitat ororile prin care a trecut doar cu câteva decenii în urmă? Fiindcă de la cel de al Doilea Război încoace, omenirea nu s-a aflat atât de departe de pace ca şi în aceste zile pline de violenţă,mizerie,lipsă de respect, dar şi de raţiune, rezultatul cărora este dezolare şi milioane de victime.

Eforturile de a găsi soluţii par neputincioase, de parcă haosul ar alunga spiritul de iniţiativă şi optimismul celor care mai îndrăznesc să viseze la vreo schimbare în bine.

Organizaţiile internaţionale, inclusiv ONU, creată pentru a ajuta lumea să iasă din impas în astfel de momente, şi ai cărei responsabili au creat Ziua mondială a Păcii încă în 1981, se zbat acum, parcă în agonie, chemând la încetarea focului şi reinstaurarea legilor scrise şi nescrise ale toleranţei şi dreptăţii,principii elementare ale umanismului.

Într-un articol recent postat în publicaţia Huffington Post, Shimon Peres, fostul preşedinte al Statului Israel, se situează pe aceeaşi poziţie, refuzând să renunţe la veşnicul său optimism.

Considerându-se, pe bună dreptate, un mesager al păcii, Peres afirmă că una dintre cauzele războaielor moderne şi a numeroaselor acte teroriste ar fi accesibilitatea la graniţele ,,satului global” şi progresul tehnic care uşurează răspândirea informaţiilor, cu toate avantajele şi neajunsurile pe care aceste elemente le prezintă.

„Realitatea nu este un lux” scrie Shimon Peres. „Ea reprezintă şi o responsabilitate. ,,Alegerile pe care le facem sunt importante, iar viitorul depinde de noi”.

Dar oare la care „noi” s-o fi referit acest  mare om al păcii în rândurile sale, atunci când forţele dornice de a opri progresul şi de a readuce omenirea la timpurile întunecate ale Evului Mediu par mult mai active decât cele care încearcă să li se opună?

„Prezentul ne aminteşte că guvernele nu mai posedă monopolul asupra păcii”, continuă Peres, lăsând să se strecoare un uşor ton de scepticism în discursul său tipărit.,,Această pace, sau lipsa ei ,ne afectează pe toţi, iar noi, fiecare dintre noi, afectăm la rândul nostru pacea”

În continuarea articolului, Peres spune că se consideră binecuvântat de soarta care i-a permis să fie activ în serviciul publicului timp de mai multe decenii, atât pe timp de pace, cât şi de război, având parte de succese, dar şi de înfrângeri. „O spun însă cu convingere: cea mai dificilă dintre atitudini este indiferenţa”, îşi încheie Peres şirul gândurilor.

Măsuri mai ,,concrete” în cadrul eforturilor de a face dreptate în Siria, ţara în care jumătatea locuitorilor se află pe drumuri în căutarea unui adăpost, sunt luate de Vladimir Putin, absolventul unui alt gen de ,,şcoli”. În perioada premergătoare Zilei mondiale a Păcii, Rusia a început construcţia unei baze militare pe pământ sirian, menită „să oprească extinderea Statului Islamic”. Părerea preşedintelui rus este că rezultatele pe care SUA şi aliaţii săi le obţin în lupta lor contra ISIS sunt prea modeste. (Să nu uităm că regimul lui Assad a fost puternic sprijinit de Rusia).

Tot în ziua în care durata luminii urma să fie identică cu cea a întunericului, premierul Benjamin  Netanyahu i-a făcut o vizită lui Putin, cerând lămuriri asupra noilor măsuri ,,pacifiste” ale gazdei, după care cei doi au căzut de acord în privinţa necesităţii unui plan menit să înlăture neînţelegerile provenite din delicata situaţie. Cât de paşnic vor răspunde organizaţiile teroriste la acest acord,o va spune viitorul apropiat.

Îmi amintesc de o remarcă auzită de la tatăl meu în perioada Războiului Rece:,,Va izbucni o luptă pentru pace, de nu va mai rămâne piatră pe piatră”. La fel cum am sperat atunci, mai sper şi acum că a fost doar o glumă.

George Farkas