Ce reprezintă sărbătoarea de Sucot? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne gândim la denumirile acestei sărbători, la mențiunile ei în Tora, la modul de celebrare al ei și la istoria ei.

Suntem obișnuiți să denumim această sărbătoare ”Zman simhateinu” (=vremea bucuriei noastre). Sau, datorită obligației de a ședea șapte zile în ”suca”, o numim”sărbătoarea colibelor”, ”sărbătoarea corturilor” sau ”sărbătoarea cuștilor”. Cel puțin aceste denumiri sunt traducerile cuvântului ebraic ”suca” (plural: ”sucot”), prezente în traducerile românești mai vechi ale cărții de rugăciune, Sidur tefilot. În celebrul dicționar ebraic-român de Moșe Imanuel și Șlomo Laiș, cuvântul ”suca” este tradus ”colibă acoperită cu frunziș”, iar termenul ”Hag HaSucot” (=Sărbătoarea de Sucot) este tradus cu expresia ”Sărbătoarea culesului, 15–21 Tișrei”. Acestor trei denumiri le putem adăuga pe cea de a patra, ”Hag HaȘalom” (=Sărbătoarea păcii), precum și ideea eliberării sociale a poporului lui Israel, după cum Pesach simbolizează eliberarea sa națională, iar Șavuot eliberarea sa spirituală. Deci, Sucot este una dintre cele trei sărbători menționate în Tora, care includeau obligația pelerinajului evreiesc la Templul de la Ierusalim. Faptul este atestat documentar pentru perioada celui de al doilea Templu, în epoca post-exilică. Desigur că el avea loc și în perioada primului Templu, înaintea exilului babilonian. Sărbătoarea de Sucot începe în cea de a cincisprezecea zi a lunii ebraice Tișrei și durează șapte zile. În aceste zile este obligația șederii în Suca. Atât sărbătoarea, cât și obligația șederii în Suca sunt menționate în cartea biblică Vayqra / Leviticul XXII, 34. După aceste șapte zile urmează ziua a opta, adăugată sărbătorii, dar care este o sărbătoare separată, Șeminy Ațeret, ziua a opta a marii adunări. În Israel, ea este și Simhat Tora, ziua bucuriei Torei, ziua în care se încheie un ciclu și începe alt ciclu anual al studiului Torei, pentru că studiul Torei nu încetează niciodată, este ca un cerc fără margini, ca un măr perfect sferic, iar Lumina Torei strălucește tot timpul, fără încetare. În afara Israelului, aceasta este o sărbătoare separată, o zi suplimentară. Sucot include o zi de sărbătoare, prima zi (în afara Israelului două zile), celelalte zile fiind considerate ”Hol HaMoed”, zile de semi-sărbătoare.

Faptul că sărbătoarea de Sucot începe cinci zile după Yom Kipur are o semnificație specială. După ziua expierii, a postului, cea mai profundă dintre cele zece zile înfricoșătoare, în care se pecetluiește soarta fiecărui om, precum și a fiecărei vietăți de pe pământ, urmează bucuria speranței, a salvării. Este interesantă legătura între aceste sărbători. La ieșirea din Yom Kipur, seara, după încheierea postului, evreul tradiționalist caută să justifice ruga lui de iertare a păcatelor și promisiunea corijării viitoare. Pe ce cale? Îndelinind o mițva, un comandament din Tora, iar această mițva este construirea unei suca. Deci, construirea unei suca începe la ieșirea din Yom Kipur. Bucuria sărbătorii de Sucot, menționată în Tora, crește de la o zi la alta în cursul sărbătorii. Excepția este în ultima zi de Sucot, Hoșana Raba, ziua Marii Mântuiri. În seara de ajun a acestei zile este repetat studiul cărții Devarim / Deuteronomul, ultima carte a Torei. În această zi reapare speranța pecetluirii unui an bun în Cartea Vieții, de data aceasta pentru păcătoși. Dar nimeni nu știe cine este om drept, om obișnuit, sau păcătos: de aceea toți se roagă pentru o pecetluire bună, în cadrul rugăciunii de dimineață. Este cea mai tristă și mai îngrijorătoare clipă a anului, care este urmată însă de ziua celei mai mari bucurii spirituale, Bucuria Torei. Este și bucuria speranței că fiecare a primit o pecetluire bună.

Sucot este și sărbătoarea culesului fructelor, a roadelor toamnei. Acest fapt ne amintește că sărbătoarea a apărut în cadrul unei culturi agricole. Ne putem gândi la o eventuală paralelizare cu sărbători de aceeași esență din alte culturi. Nu numai poporul lui Israel, ci toate popoarele aveau sărbători ale culesului, însoțite de serbări și de bucurie, toamna. Putem menționa serbările organizate de vechii greci, atunci când erau jucate comediile, menite să înveselească oamenii. Multe popoare organizau și continuă să organizeze serbări vesele cu ocazia culesului viilor. Deci, ca și Sucot: sărbătoarea bucuriei odată cu cea a culesului.

Sucot este importantă și ca sărbătoare a păcii. Suca este numită ”Sucat Șalom”, respectiv Cortul Păcii. Pacea este speranța poporului lui Israel. Acesta este și aspectul universal, general-uman al sărbătorii de Sucot. Pe lângă aceasta este și speranța renașterii: ”Dumnezeu ne va reface suca (=cortul) lui David (=regele David) care a căzut”. Suca este o colibă construită din crengi de copac, neacoperită decât parțial – și aceasta cu frunziș. Unele comunități (sau, în Israel, comunități de origine), o construiesc din plăci de lemn sau placaj. În prezent există schelete de ”suca” din metal, lucrate prin sudură, acoperite cu o pânză anumită, contrucția fiind astfel ușurată. În toate comunitățile există obiceiul de a se decora suca în interior, cu frunze, flori, fructe (de exemplu, citrice sau curmale), tablouri arătând vechi construcții din Ereț–Israel, precum Zidul de Apus al Templului de la Ierusalim, Mormintele Patriarhilor de la Hevron, Mormântul lui Rahel de lângă Beit-Lehem. Fiecare așteaptă șapte oaspeți în suca, pe Avraham, Ițhak, Iacov, Iosef, Moșe, David, Șlomo. Unii comentatori au vorbit chiar de șapte rânduri de către șapte vizitatori în suca, aceștia fiind evreii celebri din diferite generații, care au menținut iudaismul pe focul lui dealungul istoriei, precum și cei care l-au prezentat lumii sau au atras atenția asupra lui. Nu avea importanță dacă era vorba despre evrei religioși sau laici, naționali sau universali. Această idee a apărut și în comentariile fostului Șef-Rabin al României, doctorul Jacob Isac Niemirower. Este simbolul legăturii între popor și tradiție, între contemporani și cei din alte generații, al apartenenței tuturor la lanțul generațiilor și la tradiția iudaică. Menționăm că toate sucot sunt egale: cele mai mari sunt bazate pe aceleași dimensiuni, multiplicate. De aceea, ideea egalității între oameni: timp de șapte zile toți sunt egali din punct de vedere social. Dacă bogatul deține o vilă superbă, o casă frumoasă, iar săracul o simplă căsuță sau o simplă odaie (uneori, din păcate, nici atât) ca locuință permanentă, în suca toți dețin același lucru. Fie decorată mai mult, fie decorată mai puțin, o suca este aceeași pentru toți, o colibă sau un cort provizoriu în care toți mănâncă și dorm la fel, uneori suportând răcoarea și chiar ploaia începutului toamnei. Astfel, fiecare își amintește de casa lui permanentă, o apreciază mai mult și ulterior își va aminti de cei săraci, care nu au o locuință permanentă sau au o casă săracă și îi va ajuta, îndeplinind această poruncă divină. Unii comentatori afirmă că o suca, deci o colibă temporară, este construită și pentru a-i aminti fiecăruia că viața este la fel, o existență temporară.

De Sucot este obligația binecuvântării celor patru plante: ”etrog”, ”pry eț hadar” (=fructul arborelui frumos; identificat cu chitra), care are atât gust, cât și miros plăcut); ”lulav”, ”kapot tamarim” (=crenguțe cu perechi de curmale, preluat ca frunză tânără de palmier), care are gust, dar nu și miros; ”hadas”, ”anaf eț avot” (=rămurele de mirt), care au miros păcut, dar nu au gust; ”haarava”, ”arvey nahal” (=crenguțe de salcie plângătoare, care crește pe malurile râurilor), care nu au nici gust, nici miros. Un comentariu midrașic paralelizează pe fiecare dintre ele cu una din cele patru categorii ale poporului lui Israel: cei care învață Tora și îndeplinesc poruncile ei; cei care învață Tora, dar nu îndeplinesc poruncile ei; cei care nu învață Tora, dar îndeplinesc poruncile ei; cei care nici nu învață Tora, nici nu îndeplinesc poruncile ei. Dar toți sunt o unitate; de aceea trebuie binecuvântați laolaltă. Cele patru feluri de plante sunt binecuvântate laolaltă: este simbolul unității lui Israel și al egalității între oameni. Probabil că la început, la ieșirea din pustiul Sinai și în perioada primului Templu de la Ierusalim, binecuvântarea celor patru feluri de plante era făcută numai în prima zi de Sucot. Realitatea exactă nu este cunoscută nici pentru perioada următoare. Știm doar că învățații din Talmud au decis că această binecuvântare trebuie făcută în toate cele șapte zile ale sărbătorii, așa cum este menționat într-un tratat talmudic special, Masekhet Suca. Ne putem gândi la un eventual paralelism cu sărbătoarea de Pesah: prima zi este sărbătoarea de Pesah, iar celelalte zile sunt Sărbătoarea Azimelor, după cum cele patru plante pot fi comparate cu cei patru fii ai lui Israel. În fiecare zi de Sucot au loc ”haqafot”, înconjurul sinagogii cu cele patru plante în mână de către toți participanții la rugăciunea de dimineață. În acest cadru este recitată rugăciunea de salvare și mântuire. Ea diferă de la o zi la alta. În întregime ea este recitată în ziua de Hoșana Raba, Ziua Marii Mântuiri. Ea include îngrijorare, dar și speranță, precum și bucurie. ”Mântuiește Te rugăm, pentru Tine, Dumnezeul nostru, mântuiește, Te rugăm / Mântuiește Te rugăm, pentru Tine, Creatorul nostru, mântuiește, Te rugăm / Mântuiește Te rugăm, pentru Tine, Salvatorul nostru, Te rugăm / Mântuiește Te rugăm, pentru Tine, Binefăcătorul nostru, Te rugăm”. Observăm ruga și repetiția, însoțite de preamărirea lui Dumnezeu. Urmează lauda lui Dumnezeu, mântuirea fiind cerută de la El pentru calitățile Lui înalte, în numele lor. Totul este sub forma unei ode, a unui imn de slavă. În alte strofe urmează prezentarea lucrurilor care se cer a fi mântuite de Dumnezeu. Aici apare diferența de la o zi la alta, ruga fiind reunită cu mulțumirea. Deci, cerem mântuire lui Dumnezeu nu pentru noi, ci mântuirea și salvarea Creației Lui. Unele strofe se bazează pe ritm și aliterație, altele sunt versificate sub formă de monorimă sau repetiție a cuvântului devenit rimă.

 

În Șabatul (=sâmbăta) din timpul sărbătorii de Sucot este citită cartea biblică Kohelet / Ecleziastul. Această frumoasă carte include prezentarea a patru sisteme filosofice: filosofia platoniciană, filosofia epicureană, filosofia stoică, teologia iudaică. Ea dă de gândit fiecăruia, prezentându-i viața din fiecare punct de vedere. Apoi urmează esența cărții, versetul 13 din capitolul XII, care este repetat după versetul 14 din același capitol și încheie cartea: ”În încheiere: ascultă totul, teme-te de Dumnezeu și îndeplinește poruncile Lui, fiindcă acesta este lucrul cel mai bun pentru fiecare om”.

 

Bucuria cea mai mare este în ziua a opta, Șeminy Ațeret și Simhat Tora. Este o bucurie superioară celei din Sărbătoarea Bucuriei. Toate sulurile de Tora sunt scoase din chivotul sfânt și plimbate în sinagogă (ba chiar și în afara ei) de șapte ori, în cântec și dans, cu voie bună (”haqafot”). Ultima pericopă a Torei, ”Zot HaBrakha” (=Aceasta este binecuvântarea), este citită integral și în mod repetat, pentru ca toți cei prezenți, chiar și copiii, să fie chemați la Tora, pentru a primi ”alya leTora”, a se înălța din punct de vedere spiritual. Apoi este citit primul capitol din prima pericopă a Torei, ”Bereșit” (=La început). Este recitată rugăciunea pentru ploaie, pentru un an mănos, deosebit de importantă pentru agricultori. Este recitată și rugăciunea pentru pomenirea decedaților. Este amintirea marii adunări din ziua a opta, atunci când Ezra Scribul a citit Tora în fața întregului neam al lui Israel după revenirea din exilul babilonian.

Deci, două sărbători lipite și unite una cu cealaltă, pentru a mări bucuria tuturor.

În încheiere, adaug traducerea versificată a primei strofe a imnului mântuirii. Am încercat această traducere versificată, fără a fi poet, având însă dorința de a o prezenta onoraților cititori. După cunoștința subsemnatului, o asemenea traducere versificată în limba română încă nu există.

 

MÂNTUIEȘTE, TE RUGĂM

 

(Traducere în versuri de: Lucian-Zeev Herșcovici)

 

Mântuiește Te rugăm, pentru Tine, Dumnezeul nostru, mântuiește Te rugăm,

Mântuiește Te rugăm, pentru Tine, Creatorul nostru, mântuiește Te rugăm,

Mântuiește Te rugăm, pentru Tine, Salvatorul nostru, mântuiește Te rugăm,

Mântuiește Te rugăm, pentru Tine, Binefăcătorul nostru, mântuiește Te rugăm.

 

Mântuiește Te rugăm,

Pentru adevărul Tău cel sfânt,

Pentru al Tău Legământ,

Pentru a Ta măreție și a Ta splendoare

Care nu au asemănare,

Pentru a Ta datină, ce pe noi ne învață,

Pentru a Ta glorie măreață,

Pentru a Ta eternitate infinită,

Pentru a Ta pomenire, oricând amintită,

Pentru a Ta binefacere ce ne-ai făcut

Deși să nu ne-o faci Tu ai putut,

Pentru a Ta bunătate,

Pentru a Ta unicitate,

Pentru a Ta onoare,

Pentru a Ta învățătură mare,

Pentru a Ta domnie,

Pentru a Ta veșnicie,

Pentru al Tău secret, necunoscut tuturor,

Pentru al Tău ajutor

Pe care îl dai la întreaga fire,

Pentru a Ta podoabă, pentru a Ta împodobire,

Pentru a Ta dreptate,

Pentru a ta sfințenie, care este în toate,

Pentru a Ta milă nețărmurită,

Pentru al Tău Nimb, cu cununa Lui strălucită,

Pentru a Ta slavă, pentru lumina Ta,

Pe care oricine să o simtă alături ar vrea.

 

Lucian-Zeev Herşcovici