Motto: Ceea ce păstrezi pentru tine vei pierde,

iar ceea ce dăruieşti, al tău va rămâne pe vecie.

Dr. Axel Munthe

Drumurile ducându-mă în această vară la Neapole, am făcut o vizită mai de durată la Capri, la casa Doctorului Axel Munthe. Voiam să aflu mai multe despre această personalitate a secolului XX: scriitor, medic, filozof, iubitor de animale.

Vaporul Caremar, plin de turişti şi localnici, te duce de la Neapole la Capri într-o oră şi ceva. Vântul adie blând şi te lasă să admiri peisajul: pe stânga – Vezuviul, al cărui crater s-a dezlănţui în secolul I, distrugând înfloritorul Pompei.

La coborârea de pe vapor, un microbuz te duce pe un drum strâmt unde nu încap două maşini simultan. Destinaţia Anacapri, spre deosebire de turisticul Capri, e o aşezare mai liniștită, cu un peisaj deosebit. Coborâm lângă teleferic şi o luăm pe un drum cu flori pe dreapta şi cu magazine de lux pe stânga. Pe partea dreaptă e Institutul de Studii Axel Munthe, iar la câţiva paşi, casa doctorului, azi proprietatea statului suedez, căci dr. Munthe s-a născut şi a murit suedez. Cocoţată pe o stâncă, deasupra băilor romane ale împăratului Tiberius, vila este una dintre cele mai spectaculoase clădiri concepute de un medic şi nu de un arhitect.

La 18 ani, ca tânăr student medicinist, Axel Munthe vizita insula Capri pentru întâia oară. Băiatul nordic a fost atras de peisaj, dar mai ales de soarele mediteranean care-i lipsea în ţara natală, Suedia.

Şi-a propus drept unul dintre scopurile vieţii să-şi construiască o casă pe cel mai înalt punct al insulei, pe locul vilei împăratului Tiberius.

Vila este împodobită cu multe relicve antice, unele găsite în timpul construcției.

Concepţia clădirii îi aparţine doctorului, iar construcţia în sine a realizat-o cu ajutorul unei familii de țărani din regiune.

Trecem prin modesta bucătărie, prin camera de lucru şi dormitor. Ieşim apoi într-o imensă grădină împodobită de antichităţi şi busturi ale împăraţilor romani. La capătul drumului se află statuia Sfinxului etrusc care parcă păzeşte locul.

De aici poţi admira una dintre cele mai fascinante privelişti ale golfului.

Urci câteva trepte şi ajungi la capela vilei, unde se ţineau concertele de muzică de cameră.

O curte interioară (atrium) are în centru o frumoasă fântână împodobită cu marmură albă.

Dr. Axel Munthe a fost o personalitate complexă. Născut în Suedia în 1857, şi-a făcut studiile medicale la Uppsala şi la Paris, după care şi-a dat doctoratul în medicină, devenind la 23 de ani cel mai tânăr doctor în medicină din Europa acelor ani. Avându-l ca mentor pe vestitul psihiatru francez I.M. Charcot, dr. Munthe s-a îndreptat spre domeniul psihiatriei. După terminarea studiilor a fost un timp medicul protipendadei pariziene. Într-o notă scria: “Nu poți să tratezi snobi dacă tu însuţi nu eşti puţin snob.”

Adept al voluntarismului, a participat în 1883 la eradicarea epidemiei de holeră de la Neapole. Apoi s-a stabilit la Anacapri, în vila concepută şi construită de el. În 1892 a devenit medicul personal al reginei Victoria a Suediei, pe care a îngrijit-o până la moartea ei. Regina suferea de o afecţiune pulmonară şi a petrecut mult timp la Capri, în compania medicului şi prietenului ei.

Cartea care l-a facut celebru, Cartea de la San Michele, scrisă în engleză şi tradusă în 45 de limbi. (Ediţia românească aparţine lui Felix Aderca şi apoi Teodorei Sadoveanu, fiica marelui romancier.) Cartea are multe însemnări autobiografice, relatând experienţa de viaţă a autorului, cu comentarii inedite şi aşa cum îi stă bine unui psihiatru, cu referiri la ciudăţeniile oamenilor.

Dr. Munthe suferea de o boală oftalmologică şi nemaiputând suporta lumina puternică a soarelui de la Capri, s-a întors în Suedia. Dorul de peisajul mediteranean l-a readus însă la San Michele. În 1942, spre sfârşitul vieţii, s-a întors definitiv în Suedia ca oaspete oficial al casei regale.

Dr. Munthe a fost un medic deosebit pentru timpurile lui: a evitat pe cât posibil să prescrie medicamente psihiatrice, crezând mai mult în tratamentele alternative: hipnoza, muzica, exerciţiile fizice. A avut o oarecare contribuție la cercetările doctorului Louis Pasteur, în pregătirea vaccinului împotriva turbării. A fost un adept al eutanasiei în cazurile în care bolnavii sufereau şi nu mai aveau nicio speranță. Dr. Munthe a fost un mare prieten al animalelor – a avut în îngrijire mai mulţi câini, o maimuţă şi o bufniţă. Pe un teren de lângă vila sa a creat o zona de protecţie a păsărilor, interzicând folosirea capcanelor.

Doctorul Axel Munthe s-a stins din viaţă în Suedia, în 1949, la 91 de ani. Aş încheia printr-o frază care îi caracterizează personalitatea: “Casa mea trebuie să fie deschisă soarelui, vântului si sunetelor mării, ca un templu grec, şi lumină, lumină, lumină peste tot”.

Dr. Yohanan Vass