Motto: Un om trăieşte după moarte atâta timp cât urmaşii îşi amintesc de el (dicton latin).

Timp de mai bine de 40 de ani, profesorul Izsak urca în fiecare dimineaţă pe strada Pasteur, la Catedra de Istorie a Medicinei și Farmaciei. Acolo, la etajul IV, îşi avea biroul de istoric şi de dascăl. Istoria medicinii şi farmaciei erau raţiunea sa de a trăi.

Născut acum 100 de ani, într-o familie de funcţionari cu dragoste de cultură, şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Târgu Mureş, Oradea şi mai târziu la Timişoara.

Familia numeroasă, cu mulţi fraţi şi surori, nu era religioasă, dar conştiinţa de evreu exista în fiecare.

Două lucruri interesante şi mai puţin cunoscute despre familia Izsák: un văr a fost unul din cei 7 copii care s-au născut în lagărul de la Auschwitz. Fratele mai mare a lui Samuel a fost publicistul şi scriitorul László Bálint Izsák, colaborator în perioada interbelică la revista Korunk din Cluj, iar peste ani, unul din directorii Teatrului Maghiar din Timişoara.

Tânărul Samuel a învăţat la Liceul Evreiesc din Oradea şi la cel Timișoara, a fost activ în organizaţia sionistă de stânga HaŞomer HaŢair, iar la sfârşitul studiilor liceale a hotărât să devină medic.

Cum în România acelor ani exista numerus clausus pentru tinerii evrei, tatăl lui l-a trimis la studii în Italia, la Bolgna, la una din cele mai vechi şcoli medicale din lume. Acolo a rămas numai doi ani, până în 1938; norii războiului se apropiau, iar familia dorea ca toţi să fie împreună. Şi-a continuat studiile la Facultatea de Medicină din Cluj, dar după Dictatul de la Viena s-a întors la Timișoara.

În 1941, când legile antievreieşti au fost aplicate şi la Timişoara, tânărul Samuel a fost luat la muncă obligatorie, întâi pe valea Oltului, apoi la Focşani. Aici, ca sanitar, a tratat deţinuţi, folosind cunoştinţele dobândite în primii ani de medicină şi din cărţile pe care le avea la îndemână.

După august 1944 s-a reînscris la Facultatea de Medicină din Cluj, care încă funcţiona în refugiu, la Sibiu.

O cotitură în viaţa lui Samuel Izsák a fost întâlnirea cu profesorul Valeriu Bologa, personalitate enciclopedică, umanist, istoric al medicinii de renume mondial. Bologa făcea parte din “generaţia de aur” a profesorilor clujeni de medicină .

Ca elev la Cluj, l-am cunoscut personal pe prof. V. Bologa, o personalitate pe care nu o uiţi cu uşurinţă; se adresa fiecăruia în limba maternă, milita pentru buna înţelegere între naţionalităţi, era un filosemit cu o imensă cultură umanistă.

Profesorul Bologa l-a iniţiat pe tânărul Izsák în tainele istoriei medicinii. Când i-a propus să lucreze la Catedra de Istoria Medicinii de la Cluj, Samuel, i-a spus marelui profesor: “Vă mulţumesc, dar ar fi o problemă: eu sunt evreu. Poate fi asta o piedică pentru viitor?”

Profesorul Bologa i-a răspuns: “Tinere, pe mine nu mă interesează ce naţionalitate ai, important e să fii pasionat de ceea ce faci, sa fii corect și cinstit”

Din 1945, de la revenirea Facultății de Medicină din refugiul de la Sibiu şi până în momentul decesului său, în 2007, prof. Izsák, a rămas legat de Catedra de Istoria Medicinii şi Farmaciei.

Prof. Izsák a fost un prolific cercetător al istoriei medicinii şi al farmaciei şi un dascăl iubit de studenți. A publicat peste 250 de lucrări în domeniu, ocupându-se de iluminismul medical, de istoria tratamentelor în holeră, de colaborarea medicală româno-maghiară, de personalităţile medicale importante în România sec. XIX și XX. Lucrările ştiinţifice le-a publicat atât în reviste de specialitate din România, cât şi din Ungaria, Franţa şi Marea Britanie.

În anii 60 şi apoi 80 a ţinut prelegeri de istoria medicinii şi farmaciei la Radio Cluj, pentru publicul larg.

O contribuţie ieşită din comun a avut-o prof. Izsák în muzeografia medicală şi mai ales în cea farmaceutică. În 1951 a organizat colecţia de Istoria Farmaciei la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Dar marea mândrie a profesorului Izsák a fost înfiinţarea Muzeului de istorie a Farmaciei din Cluj, situat azi pe str. Ferdinánd nr. 1. Baza muzeului a constituit-o colecţia de istorie a farmaciei Iuliu Orient, păstrată ani de zile la Muzeul de istorie din Cluj. În acest scop Samuel Izsák a ales un local cât se poate de adecvat pentru acest muzeu, şi anume fosta farmacie Hintz, fondată în 1573. Dând dovadă de o deosebită dexteritate muzeografică, el a refăcut farmacia aşa cum era în sec. al XVI-lea şi mai târziu.

Obiectele din muzeu proveneau din farmaciile Sfântul Gheorghe (1573) şi Unicorn (1685) din Cluj, precum şi din farmaciile din sec. al XVIII-lea de la Oradea, Turda și Baia Mare.

Sunt expuse şi cărţi farmaceutice din sec. XVII-XVIII.

Expunerea unor medicamente ieşite demult din uz, ca Pulvis mumiae verae sau Hyraceum sunt deosebit de interesante. Vizitatorul poate admira Oficina unde se trata cu clienţii, iar în subsol s-a reconstituit un laborator farmaceutic din sec. al XVIII-lea.

Prin organizarea acestui muzeu, profesorul Izsák a contribuit la îmbogăţirea vieţii culturale, muzeografice şi ştiinţifice a Clujului.

Muzeul Farmaciei

În sfârşit o notă personală: Profesorul Izsák a fost îndrumătorul care m-a făcut să iubesc până azi istoria medicinii.

În lucrarea Istoria anesteziei în stomatologie, pe care am redactat-o sub îndrumarea profesorului Izsák, am învăţat ce înseamnă precizia istorică, studiul bibliografic şi importanţa istoriei medicinii pentru medicina actuală.

M-a impresionat stilul direct, accentul pe adevăr şi, mai ales, faptul că profesorul era un om direct care spunea întotdeauna, fără ocolişuri, ceea ce credea despre persoane şi despre fapte.

Acest savant şi profesor deosebit s-a născut 20 decembrie 1915, acum un secol şi a trăit 91 de ani.

Yohanan Vass