Clişee despre evrei

Mă preocupă subiectul « clişeelor » despre evrei. Ce este un clişeu? După Dex, înţelesul la figurat este de « formulă stilistică, expresie banalizată din cauza repetării excesive; șablon » şi vine din limba franceză, de la « cliché ». De unde provin clişeele? De ce atâta perenitate? Să fie oare toate clişeele negative şi chiar antisemite? Există şi oarece conotaţii care să nu fie negative? Am pornit de la amintiri mai vechi şi mai noi asupra temei, amintirile mele, ale familiei sau cele colective. Am căutat să văd ce s-a scris pe această temă şi aşa cum mi s-a mai întâmplat şi cu alte ocazii, nimic nu este nou sub soare! Unele dintre ideile noastre au fost şi ale altora înaintea noastră, altele ţin de mentalul colectiv. Atunci ce este original?! Original este „filtrul” prin care noi ne raportăm la acel ceva. Am privit dintr-o perspectivă mai largă propriile experienţe şi amintiri despre clişee cu subiect evreii.

Am citit în „Imaginea evreului în cultura română” (studiu de imagologie în context est-central european), scrisă de domnul Andrei Oişteanu şi apărută în 2001 la Editura Humanitas, că: „….scopul principal al acestei cercetări este de a stabili originea, evoluţia în timp, răspîndirea în spaţiu şi supravieţuirea (sau, dimpotrivă, declinul şi dispariţia) clişeelor care compun portretul fizic, moral şi spiritual al “evreului imaginar”. Cu alte cuvinte, urmăresc modul în care s-a născut şi evoluat antisemitismul popular în spaţiul cultural românesc”.

Serena imaginea_evreului_in_cultura_romana

Citind cu câtă obiectivitate şi claritate este prezentat subiectul şi cât de fundamentată este analiza realizată de autor, am avut un moment de ezitare dacă să scriu sau nu pe această temă. Am ajuns la concluzia că este o temă complexă, iar eu vreau răspunsuri personalizate. Este o temă care mă preocupă din adolescenţă, mi-a urmărit parcursul in viaţă şi caut încă răspuns la întrebarea dacă clişeele despre evrei sunt doar negative sau nu. Poate ca unele sunt pur şi simplu preluate mecanic, în timp ce altele au pe lângă o notă de ironie şi puţină simpatie. Spun „poate”, pentru că în raport cu mine am simţit şi admiraţie pentru evrei şi aş vrea să îmi amintesc şi câteva asemenea exemple.

Lumea care mă înconjoară provine din multe şi diverse medii, iar subiectul clişeelor despre evrei este în general evitat în prezenţa mea. Totuşi, există ocazii în care cunoaştem persoane noi şi atunci devine interesant. Mi s-a întâmplat de curând să aud din nou că „lumea este condusă de evrei (?!)” şi m-am întrebat pe loc, ce altceva este această teorie dacă nu periodica reactivare a sloganului lui Hitler din Mein Kampf, „consipiraţie evreiască mondială”. El este cel care, sub ochii unei lumi întregi, care părea să nu-l ia în seamă la timp, a creat cea mai mare conflagraţie mondială şi a făcut Holocaustul, ruşinea secolului trecut. Vorbind cu această persoană care m-a informat cum stăm noi în raport cu cei care ne conduc (!?) şi auzind sloganul, i-am zis poate cam abrupt că eu sunt evreică. Aşa se cern oamenii! Este posibil să fi fost sau nu vorba despre eternul antisemitism, dar cred că nu am fost curioasă să aflu mai mult, pentru că deja am constatat că parcursul în asemenea cazuri este de la un patriotism normal, la xenofobie, intoleranţă şi apoi spre antisemitism mai este doar un pas, mai ales dacă avem subiecţi manipulaţi de ideologi de ocazie şi întâmplător cu acces la media. La o anumită vârstă, nu prea mai ai ce explica unui asemenea om, pentru că se laudă cu « şcoala vieţii » şi pe deasupra are prea puţină (spre zero!) capacitate de a asculta şi părerea interlocutorului. Cunoaşteţi genul? Atunci ştiţi că nu se prea poate comunica şi dialoga cu asemenea oameni.

O altă întâmplare este de acum vreo 10-12 ani. La acel moment, managerul nostru fusese într-o delegaţie în Israel şi la întoarcere ne-a adunat pe toţi şi ne-a spus cât de impresionată a fost să vadă cât de frumoşi, înalţi, mândri şi curajoşi sunt tinerii din Israel! A continuat spunând că « şi-a schimbat părerea despre evrei »! Spunea despre « idei preconcepute » spulberate şi mi-a plăcut formula. Vorbim de această dată despre o persoană cu un anumit nivel şi statură profesională. Aici nu a fost vorba despre antisemitism, ci despre nişte idei preconcepute spulberate de contactul direct cu evreii şi viaţa reală. Relaţiile frumoase pe care le crease cu colegii mi-au permis să întreb ce părere avea înainte despre evrei. Răspunsul mi-a confirmat că există clişee de mai multe feluri : fizice, morale, spirituale, comportamentale şi toate sunt raportate la acel « evreu imaginar » pe care l-am găsit explicitat în cartea domnului Oişteanu. De exemplu, clişee ca: evreii ar fi trebuit să vorbească tărăgănat, cu un anumit accent. De unde chestiunea cu accentul!? Doar atâtea generaţii au învăţat limba română de la marele Alexandru Graur, atâţia evrei români au contribuţii însemnate şi valoroase în literatura română şi atunci de ce accent ?! Am întâlnit de curând o familie de evrei plecaţi de 40 de ani din România şi care vorbesc impecabil româneşte! Orice om născut în România, indiferent pe ce meleaguri trăieşte, trebuie să vorbească perfect româneşte, pentru că a fost limba în care a învăţat primele cuvinte. Apreciez mult acele familii cu copiii născuţi pe alte meleaguri şi care vorbesc cu ei şi româneşte, pentru că peste ani, aceşti copii îşi vor căuta rădăcinile aici! Vreau să rămân obiectivă şi să spun că apreciez şi preţuiesc în continuare persoana care face subiectul acestei mici secvenţe de amintire. Ca foarte mulţi dintre prietenii mei români, ea este deasupra unor porniri antisemite, este un om fără prejudecaţi şi aş vrea să ştiu că este sănătoasă şi se bucură de nepoţi.

Mă întorc la „Imaginea evreului în cultura română”, iar pentru cei care nu aţi citit cartea, aş vrea să spicuiesc câteva idei despre „analiza portretului profesional al evreului, aşa cum îl fixează literatura populară şi cultă, e pomenit clişeul despre evreul negustor, meseriaş, cămătar şi cârciumar. Aceste clişee mentale echivalate, adesea, de chipul evreului real au creat o întreagă colportare invectivantă. Fireşte că evreul negustor este şi un înşelător prin profesiune, deşi inteligent… dar ar trebui recunoscut faptul că, prin comerţ, evreii din România au contribuit enorm la integrarea ţării în circuitul economic european. Iar meseriaşul evreu a contribuit, de asemenea, la progresul ţării în etapa sa preindustrială.” Cred că vă este cunoscut acest clişeu al evreului negustor şi v-aţi întâlnit în viaţa de zi cu zi. Mie mi s-a întâmplat de nenumărate ori să aud: „lasă că voi evreii sunteţi buni negustori”. Aşa să fie?! Poate că printre cei buni, pentru că ţările care au avut corăbierii recunoscuţi ar fi chiar înaintea evreilor şi în fond orice popor are şi negustori buni. Unii dintre cei care spun asta au aflat-o pe cale orală, alţii poate chiar sunt antisemiţi.

Serena evreul cu gasca

Aş mai aminti un clişeu din lunga listă, unul cu conotaţie politică. „Evreii sunt de stânga!„ sau „Evreii au adus comunismul la noi!” Mă întreb de ce doar evreii de la noi sunt de stânga?! Cei din alte părţi ale regiunii sau din lume au voie să fie de centru, de dreapta sau de ce parte or mai fi ei!? Menită să stârnească iritare este şi ideea că pretutindeni unde ceva este rău trebuie să existe un evreu, iar dacă nu există se inventează si uite aşa au devenit unii cu rădăcini evreieşti inexistente!

Multe alte clişee sunt demult depăşite, totuşi ele străbat etape istorice şi suferă modificări, ducând la noi variante. Mă refer la clişeele care spun că evreii sunt bogaţi şi zgârciţi, eventual cămătari. De ce acest clişeu!? Evreii erau în majoritatea lor săraci, trăind în micile orăşele (stetl), pentru ca mai târziu istoria să-i ţină în ghetouri şi apoi a urmat Holocaustul în care au murit peste 6 milioane de evrei. Faptul că dintre evrei s-au desprins şi bancheri, este o urmare a perioadei istorice în care evreii nu aveau drepturi ca ceilalţi cetăţeni, eram discriminaţi şi atunci trebuiau să facă anumite meserii, dar acest fapt este cunoscut, eu doar îl reamintesc pentru că a dus la păstrarea unor clişee. Dar de ce nu au apărut clişee despre evreii filantropi, despre doamnele evreice care făceau acte de caritate şi care în timpul războiului au fost active pe câmpurile de luptă, acolo unde şi mulţi evrei au murit? Da, interesant şi complex subiect!

Monumentul evreilor căzuti in primul razboi mondial

Părăsind puţin conotaţia negativă şi mutând puţin istoria pe alte meleaguri, ajung la o altă amintire, a unei piese de teatru, foarte bună la vremea când eram în primii ani de facultate şi la Bucureşti, la Teatrul Bulandra (cel de acum 40 de ani, de lângă Grădina Icoanei), acolo juca cu casa de bilete închisă piesa „Elisabeta I”, în care rolul cămătarului evreu era jucat magistral de Toma Caragiu! În această piesă el era prieten cu Elisabeta I, interpretată de Claudie Bertola. O piesă cu distribuţie de primă clasă şi cu replici spumoase! Îmi amintesc tirada în versuri cântată de Toma Caragiu (era aromân şi nu evreu!). Acum ajung la alt clişeu, cel care spune că oricine are prieteni evrei este la rândul lui evreu! Dacă vorbesc despre un prieten care a fost invitat la un eveniment, aproape imediat vine de undeva întrebarea: „…dar este şi el/ea evreu”!?

Am ajuns în cele din urmă la clişee pozitive, cele ce se referă la cultura şi înţelepciunea evreilor! Evreii au fost şi rămân poporul ataşat de Carte, de studiu, mulţi dintre cei care iau premiul Nobel sunt evrei, evreii sunt activi în mai toate domeniile vieţii sociale şi culturale. Am lăsat la sfârşit un clişeu simpatic, care circulă pentru soţii evrei! Ei sunt buni, iubind şi respectând soţiile, neînşelându-le, neîmbătându-se şi nebătându-le! Aşa vorbesc prietenele mele cu soţi evrei!

Acum, în timp ce mă pregătesc să pun punct şi virgulă acestei deschideri de subiect, buletinele de ştiri dau una dintre primele noutăţi ale anului 2016. Cererea pentru republicarea cărţii lui Hitler Mein Kampf. Cererea este cu mult mai mare decât tirajul (deci s-a republicat în Germania), cerându-se cu insistenţă şi traducerea în alte limbi. Ce teorie lansa această carte? Vă reamintesc că relansa vechea supapă a istoriei « conspiraţia evreiască mondială ».

Să ne dorim înţelepciune şi un an 2016 plin de armonie !

Serena Adler

ianuarie 2016

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Rita Seffer commented on January 14, 2017 Reply

    Cand aveam 13 ani mama s-a recasatorit cu un evreu. Care pana la urma m-a si infiat. Nu ca tatal meu natural ar fi fost tata rau. Dumnezeu sa-p odihneasca, a fost un om minunat! Dar, la vremea acea in plin cosmar ceausist s-a pus problema plecarii in Israel.
    Traind de la 13 ani printre evrei a fost pentru mine o sansa deschisa spre cultura, cunoastere. Bineinteles, la 13 ani am pasit cu timiditate in acest nou mediu. Auzisem si eu „chestii“ despre evrei desi la noi, in familia mamei, erau rari antisemitii. Azi am 60 de ani si in tot acest rastimp mi-am dezvoltat relatiile cu evreii, care dupa 90 s-au extins si in Israel, unde parintii mei au emigrat intr-un tarziu. Eu nu! Dar o spun cu mana pe inima ca asa cum m-au ajutat prietenii mei din Israel nu au facut-o cei din Romania. Trup si suflet. Compasivi si iubitori. La fel si pentru mama mea. Povestind noi doua odata despre evrei am ajuns la concluzia ca marea lor simpatie pentru noi se trage, poate, si de la faptul ca au stiut intr-n fel ca nu suntem antisemite. Concluzionand, as putea spune ca de la 13 ani am invatat intai sa-i descopar, apoi sa-i iubesc si intr-un final, la maturitate, am ajuns sa-i savurez. Da, evreii sunt un popor savuros!
    Astazi, pe lista prietenilor mei evrrei figureaza,la loc cald in inima mea, si Serena Adler.

  • rebeca haller commented on January 21, 2016 Reply

    As fi vrut sa comentez caci subiectul ese acut in zilele noastre.Dar e mult de comentat.In timp de aproape 70 de ani de existenta Israelului,sa “format”un nou tip de “evreu”-israelian.Sunt f.multe polemici in legatura.Imi place mult felul tau de aanaliza Sa auzim numai de bine.R.

    • Serena Adler commented on January 21, 2016 Reply

      Dragă Rebeca, mulţumesc că te-ai oprit să citeşti gândurile mele despre acest subiect, cu multele lui aspecte şi nuanţe. Ştiu la ce te referi şi sunt perfect de acord, dar în cele ce am scris am vrut să pun accentul pe ideea de clişee în general, ca o viziune largă asupra subiectului. Totuşi, nu am putut trece fără să ating subiectul generaţiilor care s-au format în Israel, acele generaţii care stârnesc admiraţia! Evreii de aici sunt însă supuşi unor clişee pe care cei din Israel le-au uitat demult în evoluţia generaţiilor născute acolo, clişeele de aici funcţionează încă şi sunt supapa antisemită care se deschide când ceva trebuie trecut în plan secund. Este o cinste pentru mine că am prieteni care apreciază ce scriu!

  • Corina Feldinger commented on January 18, 2016 Reply

    Mulțumesc mult! Interesant articolul, de L-ar înțelege toți ce-l citesc.
    Articolele tale pentru mine sunt o încântare si informații utile?
    Respect, prețuire, admirație, respect

    • Serena Adler commented on January 21, 2016 Reply

      Mulţumesc dragă Corina! Preţuirea, admiraţia şi respectul sunt reciproce şi eu urmăresc cu drag gândurile tale frumoase! Pentru mine eşti o dovadă a faptului că relaţiile frumoase dintre oameni nu trebuie să aştepte scurgerea deceniilor ca să se manifeste frumos şi armonios! Cu multă apreciere!

  • Herzlinger Oscar commented on January 16, 2016 Reply

    “Orice om născut în România, indiferent pe ce meleaguri trăieşte, trebuie să vorbească perfect româneşte, pentru că a fost limba în care a învăţat primele cuvinte.”
    O mica corectura vreau sa fac:sunt .evrei nascuti in Romania dupa anul 1918 cari au limba materna idis ( majoritatea din Maramures) sau maghiara din partile lArdealului,Banatului etc. ca subsemnatul.Oscar

    • Serena Adler commented on January 16, 2016 Reply

      Stimate domnule Herzlinger Oscar, vă mulţumesc pentru că aţi citit gândurile mele! Vă admir acurateţea cu care folosiţi limba română şi sunt fericită să aud că aţi vorbit idiş în primii ani! Bunicii mei vorbeau în casă idiş şi eu înţeleg câte ceva, dar nu vorbesc. Eu m-au referit la limba pe care un copil o vorbeşte acasă, în primii ani de viaţă. Poate fi oricare limbă, pentru că eu cred că nu se uită- Vă doresc toate gândurile bune!

  • Serena Adler commented on January 15, 2016 Reply

    Cred că nu am împărtăşit informaţii, ci am amintit unele prejudecăţi despre evrei. Ele există şi circulă demult. Unele au rămas “anchilozate”, în timp ce altele s-au transformat şi circulă în variante mai actuale. Comentariile primite pe marginea acestui subiect sunt de natură să mă bucure, pentru că am privilegiul să cunosc oameni deosebiţi, total lipsiţi de prejudecăţi de acest fel! Vă mărturisesc că şi eu închei mesajele cu “toate cele bune”, aşa încât vă rog să primiţi gânduri bune şi de la mine!

  • Gabi Pacurariu commented on January 15, 2016 Reply

    Esential este sa incepem sa intelegem ca aceste clisee sunt tiparele emotioanle pe care le purtam dupa noi in viata noastra. Aceste tipare emotionale care se afla in mintea sub-constienta ne influenteaza relatiile reciproce, cu alti oameni, influenteaza fiecarea aspect al fiintei noastre.

    • Serena Adler commented on January 15, 2016 Reply

      Multumesc pentru comentariu!

  • Oliver commented on January 14, 2016 Reply

    Foarte interesant si captivant articolul. Va multumim ca ati impartasit si cu altii aceste informatii, insa cu regrete ma gandesc ca unele dintre aceste clisee circula des, eu le aud mai mereu cand vine vorba de evrei, aceasta e societatea in care traim. Toate cele bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *