Cât timp am lucrat la Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea, am avut șansa să fiu trimisă prin 1956 în R.D. Germană cu ansamblul Barbu Lăutaru, dirijori Nicu Stănescu și Ionel Budișteanu, împreună cu echipa de dansuri populare a Capitalei, iar apoi în Iugoslavia, la Belgrad, cu aceeași formație, pentru a susține un program la recepția care urma să fie organizată cu ocazia primei vizite de stat a unei delegații de vârf din România în țara vecină, după ce ne-am împăcat cu ”călăul” Tito.
Germania Democrată era încă evident săracă – cei de-acolo au fost impresionați și au considerat o cinste deosebită că noi am sosit cu trei avioane.
La Berlin ruinele erau departe de a fi curățate. În centru, vizavi de Brandenburger Tor (Poarta Brandenburg, refăcută), a apărut un bulevard botezat – se putea altfel ?! Stalin Allee. Denumirea se potrivea cu felul cum arăta, alături de puținele clădiri vechi care au supraviețuit înfrângerii, o biserică în subsolul căreia se afla un muzeu al antichităților sumeriene refăcute întocmai – nici nu-mi puneam problema dacă acele comori au fost cumpărate de la vreo autoritate – apoi Opera pe frontonul căreia a fost schimbată inscripția. Noul monument închinat Armatei Sovietice se afla dincolo de Brandenburger Tor, deci în zona neutră, iar puțin mai încolo începea zona de ocupație occidentală. Am făcut o mică plimbare până acolo și m-am întors.
A urmat prezentarea noastră la autoritățile germane. Ele se aflau în fosta clădire a Ministerului hitlerist de propagandă. În față, o grămadă de ruine. Mi s-a explicat că pe-aici ar fi locul fostului buncăr unde Hitler s-a sinucis. Nu trebuie să vă descriu satisfacția pe care am simțit-o.
Autoritățile germane care s-au ocupat de noi ne-au prezentat itinerarul pe care urma să-l parcurgem. Au urmat două săptămâni de călătorii, reprezentații în localități din Bavaria și Turingia. Numai că în Turingia am avut două surprize: Weimar și Buchenwald. Orașul unde a trăit nemuritorul J.W. Goethe și pădurea unde se plimba și crea genialul scriitor și poet, care se numea Buchenwald. Acest loc minunat a fost transformat într-un imens lagăr, unde au fost duși și bărbații ardeleni (care s-au bucurat că au ajuns acolo și nu în alte lagăre și mai cumplite).
Am depus un buchet de flori la intrare unde se găsea crematoriul. Apoi mi s-a arătat copacul sub care își scria Goethe poeziile, acum fără crengi. Tocmai acest copac a devenit locul unde erau atârnați de mâini deținuții pedepsiți.
În fața mea se afla Germania, plină de amintiri sumbre privind propriul său trecut deloc strălucitor…
Azi, această țară s-a transformat. S-a confruntat cu trecutul, generațiile noi au învățat ce este democrația și în prezent Germania conduce în mod detașat ca cea mai prosperă economie din lume.
Evi Szmuk