Care este legătura între Decalog (=Cele Zece Porunci), cartea biblică Rut, regele David? O privire atentă asupra izvoarelor ebraice privitoare la sărbătoarea de Șavuot ne ajută să înțelegem această legătură între Dumnezeu, poporul lui Israel, Tora și universalitate.
Sărbătoarea de Șavuot are câteva denumiri și câteva aspecte. Una dintre denumiri, Hag Matan Tora, indică unul dintre aceste aspecte: Ziua Predării Torei. Pentru neamul lui Israel, ea a însemnat eliberarea spirituală. Predarea Torei a avut loc pe Muntele Sinai. Tora spune că poporul au văzut glasurile. Faptul este povestit atât în cartea biblică Șemot (=Exodul, sau Ieșirea), cât și în cartea biblică Devarim (=Deuteronomul). Poporul a văzut (și a auzit) cele zece comandamente, care sunt citite de Șavuot în sinagogă. Tora în întregul ei a fost transmisă de Dumnezeu lui Moșe (=Moise). Actul în sine este numit Maamad Har Sinai . Acest termen este utilizat de învățații Torei. Termenul bazat pe denumirea latină, este Revelația Sinaitică, iar termenul bazat pe denumirea greacă este Teofania. Acești termeni – grec și latin, in traducere – au fost preluați de religiile creștine. Aceasta deoarece Decalogul a fost acceptat de popoarele lumii datorită valorilor lui religioase și morale. Tora a fost dată de Dumnezeu poporului lui Israel, acesta având obligația de a respecta cele 613 porunci ale ei cu strictețe. Dar o parte a Decalogului a fost adresată tuturor popoarelor lumii, tuturor oamenilor. Este vorba de cele șapte porunci de natură morală și religioasă, care stau la baza legislației statelor civilizate, influențate de religiile monoteiste, pentru Bney Noah, noahiștii. Poporul lui Israel a primit misiunea de a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu în rândul popoarelor. De la Dumnezeu lui Israel, de la Israel tuturor, universalitatea.
Sărbătoarea de Șavuot, cu caracter agricol, este menționată în Tora, dar fără a se indica data. Este menționată obligația numărătorii de Omer (=banița), respectiv 49 de zile (șapte săptămâni) începând din cea de a două seară de Pesah. Sărbătoarea de Șavuot urmează după această numărătoare, în ziua următoare, când erau aduse primele roade la Templul de la Ierusalim, sub forma a două pâini. Ea durează o singură zi (în afara Ereț-Israelului este celebrată două zile).
De Șavuot este citită cartea biblică Rut. Ea arată genealogia regelui David (c. 1010-970 înaintea erei noastre). Lectura cărții Rut este de Șavuot, deoarece este ziua comemorării regelui David. El este nu numai un personaj istoric, ci și un simbol. Elementul interesant este că regele David, care provenea din tribul Yehuda, era urmașul moabitei Rut, deci o femeie de alt neam care s-a alăturat neamului lui Israel. Onoarea deosebită care i-a fost făcută lui Rut de a fi strămoașa regelui David și a regilor lui Israel din familia domnitoare a regelui David se datorește atașamentului ei profund față de soacra sa, Naomi, care rămăsese singură după ce își pierduse soțul și fiii într-o țară străină. Rut alege să vină împreună cu soacra ei în Ereț Israel, care pentru ea, moabita, era o țară străină, părăsindu-și propria ei familie și țară. Observăm astfel elementul moral și, alături de el, universalitatea.
În privința celor zece comandamente, anexez o traducere versificată a lor, fără a fi poet.
CELE ZECE COMANDAMENTE
Traducere versificată de: Lucian-Zeev Herșcovici
Și Dumnezeu a vorbit și le-a spus,
Poruncile Lui li le-a adus.
I
Eu sunt al tău Domn Dumnezeu,
Numai Eu,
Care te-am scos din țara Egiptului, din robia omenească,
Pentru ca ființa ta în libertate să trăiască.
II
Alți zei să nu ai, să te închini numai Mie,
Să nu-ți faci idoli asemănători ție,
Să nu-ți cauți idoli pe pământ,
Sub cer, în apă, sau sub apă să nu-ți cauți un fals sfânt,
Fiindcă Eu sunt Dumnezeu răzbunător
Și nu te voi lăsa să te-nchini lor
Și pedepsit vei fi până-n a treia și a patra spiță,
Copiii și nepoții tăi o vor simți, chiar dacă sunt de viță,
Pe cei ce Mă urâsc nu-i voi ierta,
Dar pe cei care Mă iubesc
Și poruncile Mele le păzesc,
Totdeauna îi voi binecuvânta.
III
Numele Meu în deșert să nu-L iei,
Să nu-L pronunți fără rost, oricând vrei,
Fiindcă Dumnezeu te va pedepsi,
Dacă Numele Lui în gol pronunțat de tine va fi.
IV
Domnul ți-a dat o zi,
Ce drept odihnă-ți va sluji,
Zi pe care s-o sfințești,
După ce șase zile muncești.
Ziua a șaptea e sâmbăta, ziua Șabatului,
Ziua sfântă a rugii, cântului, învățatului,
Pe care s-o dedici lui Dumnezeu
Toată viața, mereu.
Să te odihnești și tu și fiul tău
Și fiica ta și roaba ta și robul tău
Și vitele tale din staul, de lângă casă
Și străinul din cetatea ta, pe care să-l poftești la masă.
Fiindcă Dumnezeu a creat cerul, pământul și marea în zile șase
Și tot ce a creat a hotărât ție să-ți lase.
Și de aceea trebuie să ști:
În ziua a șaptea El se va odihni
Și tu de asemenea te vei odihni,
Această zi I-o vei sfinți.
V
Pe tatăl tău și pe mama ta să-i cinstești,
Să-i respecți, să-i iubești,
De vrei ca zilele vieții tale pe pământul pe care El ți l-a dat să se prelungească,
Iar trupul și sufletul tău să trăiască.
VI
Să nu ucizi pe nimeni, niciun om, de-ar fi el orișicine,
Fiindcă e creat de Domnul, ca și tine.
VII
Nevasta să-ți respecți, să nu cazi în desfrâu,
Fiindcă acesta e un mare rău.
VIII
Să nu furi nimănui nimic, să fi cinstit,
Fiindcă în onestitate trebuie să fi trăit.
IX
Să nu fi martor mincinos nicicând,
Să nu nenorocești un om, nici chiar în gând.
Minciuna – scurte-s ale ei picioare
Și pân-la urmă pedepsit vei fi la o-ndreptare.
X
Să nu râvnești la ceea ce nu-i al tău,
La ceea ce are semenul tău, prietenul tău,
Să nu îl pizmuiești pentru-a sa casă,
Pentru a sa nevastă, pentru-a sa mireasă,
Să nu râvnești la ele niciodată,
Nici la averea lui vreodată.
Fiindcă dacă vrei ca să tot crești,
Atunci să te tot strădui și să tot muncești,
Dar ce-i al altuia, al lui să fie,
Fiindcă Domnul lui I-a dat, nu ție.
Și dacă vei fi Om, Domnul ți-o ajuta
Și alte lucruri bune îți va da.
Poporul tot, glasurile vede
Și înțelege, ascultă, crede,
Vede făcliile luminând și glasul trâmbiței cântând,
Vede muntele fumegând.
Ei, poporul, erau la poalele muntelui șezând.
Lucian-Zeev Herşcovici
