“Nu mi-e frică de moarte, dar aş vrea să fiu plecat de acasă când ea va veni să mă ia”, declara Woody Allen cu o ocazie.

Spre deosebire de genialul comic, autorul Paul Jorion nu pare să glumească atunci când în recenta sa lucrare “Ultimul care pleacă va stinge lumina. Eseu despre extincţia omenirii”. După părerea sa, pe care criticilor le e greu să nu o ia în serios, nu au mai rămas decât două sau trei generaţii până la sosirea acelui tragic moment.

Paul Jorion

Am reuşit să citesc fragmente din cartea în care Paul Jorion, reputat antropolog şi sociolog, pe tonul unui profet al Apocalipsei, ale cărui avertismente repetate nu sunt luate în serios, înşiră o listă de fenomene care ar putea cauza, nu peste foarte mult timp, sfârşitul istoriei umanităţii. Multe din argumentele lui Jorion coincid cu cele publicate de oamenii de ştiinţă care, în decursul ultimelor câteva decenii, n-au încetat să ne prevină.

“În caz că vom continua consumul în ritmul actual, la sosirea anului 2030 vom avea nevoie de două planete pentru ca omenirea să fie capabilă de satisfacerea nevoilor sale”, conchide un studiu publicat de organizaţia Global Footprint Network, ai cărei specialişti, americani şi europeni, se ocupă în mod intensiv de calcularea resurselor epuizate şi cele care ne-au mai rămas la dispoziţie pentru a supravieţui.

În ciuda numeroaselor promisiuni pline de entuziasm ale marilor puteri, Jorion se arată deosebit de sceptic: “Ne batem joc de acorduri” scrie el. “Suntem talentaţi peste măsură în ceea ce priveşte încheierea lor, dar niciodată atunci când este vorba de punerea lor în aplicare.” În acelaşi stil oarecum ironic, Jorion ne învaţă că nu este suficient să ne încălecăm bicicletele şi să ne cultivăm grădinile de zarzavaturi: “Soluţia nu poate fi decât una colectivă şi economică. Este nevoie de investiţii masive şi de activităţi intensive la nivel mondial pentru a atinge ţelul.”

În recenta lucrare, Jorion se referă şi la fenomenul robotizării societăţii umane, criticând cu asprime acest proces. După părerea sa, bazată şi ea pe studii ştiinţifice,l e cerem prea mult roboţilor şi calculatoarelor, pretinzându-le rezolvarea problemelor pe care noi le-am creat: “Este vorba de o idee care reprezintă începutul doliului propriei noastre specii”.

Cuprins de reale îndoieli, Paul Jorion se întreabă dacă omenirea doreşte cu adevărat împiedicarea catastrofei? Răspunsul ni-l oferă tot el: “Viteza cu care ne distrugem planeta şi unii pe alţii, dovedeşte faptul că este vorba de o întrebare cât se poate de justificată.”

Fenomene ca de pildă goana după profit şi corupţia sunt fatale este de părere Jorion: “Actualul sistem financiar mondial nu permite asigurarea unui viitor cât de cât sigur. El nu face decât să-i implice pe cei mai gurmanzi şi mai bogaţi dintre noi, precum Bill Gates sau Warren Buffet.”

Pesimismul lui Jorion atunci când este vorba de ameliorarea situaţiei mediului înconjurător pare şi el suficient de justificat: “Chiar şi cei mai optimişti dintre climatologi şi alţi specialişti în domeniu estimează că şi în situaţia în care vom menţine o încălzire de numai 2 grade Celsius, aceasta va însemna o catastrofă. Or, noi părem să ne apropiem de o creştere a temperaturii cu 3 sau 4 grade. Chiar dacă ne vom respecta promisiunile, o performanţă pe care n-am reuşit-o încă niciodată, catastrofele sunt inevitabile.”

“Profeţiile” lui Jorion nu se opresc aici, din nefericire. În ochii săi omenirea se află într-o criză apropiată în mărime de cea de dinaintea Primului Război Mondial: ”Mă tem că rasa noastră nu va recurge la soluţiile clasice în cadrul eforturilor sale de a rezolva problemele. În cazul unui conflict mondial,mi se pare improbabilă abţinerea de la utilizarea armei atomice.”

Concluziile lui Paul Jorion sunt rezultatele unei bogate experienţe de viaţă, dar şi ale studiilor aprofundate în domeniul economic şi social, scopul său fiind trezirea la realitate, în ciuda prezentării situaţiei într-un stil crud,nesofisticat. Dar cum altfel ar putea fi descrise bolile de care suferă omenirea aflată la o vădită răscruce de drumuri,maladii despre care nu se ştie cu exactitate dacă sunt sau nu vindecabile?

George Farkas