Povestea lui Gadi

Povestea lui Gadi e povestea prăbușirii unei utopii. Nu în  România și nici măcar în Europa de Est,  ci în Israel. Mulţi evrei au crezut sincer in idealurile socialiste. Și atunci au înfiinţat kibutzurile. Kibutzul e ceea ce ar fi fost comunismul dacă ar fi crescut mare.

Gadi era un idealist de stânga. Toată familia lui a emigrat în Palestina în 1947 din Polonia .De fapt nu chiar toată  familia ci ceea ce a mai ramas din ea dupa Auschwitz. O soră de-a mamei nu s-a adaptat şi a plecat in America. Gadi a crescut în kibutz , s-a obișnuit cu mentalitatea şi cu nopțile dormite în comun, în internatul kibutzului căci libertatea e o necesitate înțeleasă – spunea Engels. Nu l-a găsit pe Dumnezeu niciodată pentru că nici nu l-a căutat . Religia e opiul popoarelor –spunea  Marx. La 18 ani s-a înrolat în armată şi a luptat în toate războaiele Israelului. La un moment dat pe la sfârşitul anilor 70  a vrut să-şi viziteze mătuşa. I s-a spus că pentru asta trebuie aprobare  de la secretariatul kibutzului. Lista de așteptare era lungă. De la fiecare dupa posibilități, fiecăruia după nevoi – scria în cărticica roșie atârnată la loc de cinste lângă sala de mese. Iar nevoile altora aveau prioritate. Într-o zi Gadi e anunțat că mătușa e bolnavă.

Primește aprobarea, dar e prea târziu. Mătușa se stinsese, mistuită de atâta așteptare. E anunțat, totuşi, prin notar că e unicul ei moștenitor. Iar moștenirea e destul de substanţială.

I se spune că kibutzul exclude noțiunea de proprietate privată. Proprietatea privată e o nouă formă de exploatare – spunea secretarul kibutzului. Gadi e descumpănit. Nu e pregătit pentru o viață nouă in afara kibuțului. Dar nici nu poate împărți cu ei  mătuşa moartă, când nu putuse sa o împartă cât a fost vie .

Părăsește kibuțul pe ușa din spate. E socotit aproape un trădător. Peste câțiva ani cade comunismul în Europa de Est. Şi kibutzul se reformează. Apare noțiunea de salariu diferenţiat. Apare şi proprietatea privată. Unii spun că Gadi a fost primul care a intuit. Dar Gadi e trist. Nu se vede un reformator. Plutește undeva suspendat între două lumi . Când toată viața ai fost obişnuit să gândeşti colectiv, e greu de odată să începi să gândeşti individual. Poți părăsi kibutzul –spune  el, dar kibutzul nu te va părăsi niciodată .

George Uri Schimmerling

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

2 Comments

  • Maria Roth commented on January 1, 2017 Reply

    Povestea pare neterminata

    • George Uri Schimmerling commented on January 2, 2017 Reply

      Este adevarat.Daca as fi terminat-o poate I-as fi strict autenticitatea.Multumesc pentru comentariu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *