Paza bună faţă de primejdia rea: antisemitismul

În ultima vreme s-au succedat câteva evenimente care m-au îngrijorat și m-au descumpănit. Este vorba de inscripțiile antisemite şi de negare a Holocaustului, de pe zidul Templului Memorial al Deportaților din Cluj, apărute în luna iunie, în  preajma festivității de comemorare a martirilor deportați clujeni.  Textele erau corecte gramatical și păreau să fi fost scrise de o mână sigură, exersată. Au fost vandalizate cimitirele evreiești din Șoseaua Giurgiului (București) și din orașul Reghin, iar de curând a fost descoperit mesajul „Juden Raus” pe peronul Gării din Cluj, unde a stat bine mersi timp de 5 zile, în ciuda faptului că MCA – Centrul de Monitorizare a Antisemitismului din România a sesizat imediat conducerea Căilor Ferate Române şi alte autorități de stat.

În paralel asistăm la omagierea – concretizată  prin amplasare de statui, denumirea de străzi, aplicarea pe monezi, etc. –  unor  personalități cu vădite atitudini antisemite, care au participat din plin la mișcarea legionară și la aplicarea legislaţiei antisemite a Guvernului Antonescu, precum Mircea Vulcănescu, Mihai, Manoilescu, Radu Gyr şi alţii

Statuia lui Mircea Vulcănescu, la Bucureşti

Cei care și-au ridicat glasul împotriva acestor intenții au devenit automat țintele unor campanii media agresive de tăgăduire şi înfierare, iar obiecțiile lor, deși documentate, au fost ignorate de autorităţile care au dat ascultare celor care lăudau patriotismul şi meritele persoanelor contestate în baza Legii 217/2015 şi defăimau contestatarii.

http://www.manager.ro/articole/cultura-generala-69/bnr-explica-de-ce-a-emis-moneda-cu-mihail-manoilescu-85499.html

https://www.cotidianul.ro/emil-boc-a-retras-de-pe-ordinea-zi-proiectul-de-schimbare-a-numelui-strazii-radu-gyr/

https://www.cotidianul.ro/bustul-si-numele-liceului-mircea-vulcanescu-au-fost-salvate-de-furia-elie-wiesel/

În presă majoritatea articolelor cu această tematică stârnesc valuri de comentarii antisemite vehemente şi ostile din cale afară. Citindu-le am impresia că pătrund într-o bulboană a urii care colcăie în vecinătatea mea şi că, la un moment dat, poate să mă înghită…

Desigur îi ignor… E inutil şi total neproductiv să începi să intri în dialog polemic cu acești inamici anonimi cu gura spurcată, dar nu poți să nu iei la cunoștință că ei există şi proliferează.

Un alt eveniment din categoria „personalităţilor antisemite promovate cu sârg” s-a petrecut, de curând (20 octombrie 2017) la Cluj, unde a fost dezvelit – e drept în curtea bisericii reformate din cartierul Iris care nu poate fi considerată spaţiu public?! – bustul lui Miklós Bartha (1848-1905) jurist, publicist, politolog şi deputat în Parlamentul Ungariei, cunoscut mai ales ca fondator al Societăţii de Cultură Maghiară din Transilvania (1884).

Dezvelirea statuii lui Miklós Bartha, în curtea bisericii eeformate din cartierul Iris, Cluj

Un stâlp al politicii, culturii şi jurnalisticii maghiare de la finele veacului XIX – începutul secolului XX, care merita din plin o statuie în Clujul unde a fondat ziarul Ellenzék (1880). Dar acelaşi Miklós Bartha era un antisemit virulent, autor al unei cărţi de referinţă pentru literatura antisemită maghiară: Kazár földön [Pe pământ kazar] (1901), kazarii fiind „evreii răi”, veniţi din Galiţia, a căror descriere şi încondeiere colectivă în această carte cuprinde toate marotele discursului antisemit care avea să fie proferat în deceniile următoare.

Aceste informaţii  au fost relevate într-un articol amplu, publicat post factum în publicaţia online Transindex  sub titlul „Nagy gond ha az antiszemitizmus a történelmi sebek gyógyírja” [Atunci când antisemitismul devine leacul rănilor istoriei avem o problemă gravă ]. http://welemeny.transindex.ro/?cikk=26942

András Áron Ivácson, autorul articolului, face referire la discursul de inaugurare rostit de István Grezsa, demnitar al Guvernului Ungar, cel care a propus şi finanţat statuia lui Miklós Bartha, amplasată la Cluj. István Grezsa a spus, printre altele, că  „prin rostirea adevărului istoric se doreşte tămăduirea rănilor vechi şi nu provocarea unora noi”…

În cazul fiecăruia dintre exemplele anterioare s-ar putea invoca circumstanţe atenuante pentru lipsa de vigilenţă. Cum să-l depistezi pe obsedatul singuratic care mâzgăleşte mesaje antisemite, sub vălul nopţii? Profanatorii de morminte (dacă sunt prinşi) sunt adolescenţi teribilişti care s-au nimerit în cimitirul evreiesc…dar puteau foarte bine să vandalizeze oricare alt cimitir! Preotul parohiei reformate nu cunoştea trecutul antisemit al lui Miklós Bartha.

Poate că guvernanţii din Ungaria nu erau la fel de ignoranţi precum preotul, dar se pare că antisemitismul nu mai contează în faţa meritelor majore pe tărâmul vieţii culturale maghiare din Transilvania. Acest din urmă argument funcţionează şi în cazul personalităţilor culturale româneşti, tarate de un trecut fascist şi antisemit.

Nu pot conchide decât că a monitoriza, semnala, sesiza şi reclama aceste cazuri, deşi este o îndatorire a noastră, a evreilor – asumată, din fericire, de tot mai mulţi concetăţenii neevrei – nu este, neapărat,  paza (cea mai) bună împotriva primejdiei rele a antisemitismului. De fapt nu este o pază, ci constatarea comiterii unor fapte.

Nu neg că această acţiune este necesară, mai ales în cazul concret al glorificării unor personalităţi controversate,  întrucât nu putem ignora trăsăturile negative ale acestora, chiar dacă au merite demne de luat în seamă pe plan cultural sau în alte domenii. Statuile ridicate unor figuri marcante precum Vulcănescu sau Miklós Bartha sunt nocive prin faptul că transmit publicului larg mesajul că ideile şi acţiunile antisemite nu sunt incompatibile, ba chiar fac parte parte integrantă din spiritul naţional, patriotic. Tocmai din acest motiv e nevoie de prevenţie, de imunizarea tinerilor, adică de educarea lor.

Predarea istoriei Holocaustului în cât mai multe şcoli şi educarea tinerilor în spiritul cunoaşterii şi respectului reciproc, organizarea activităţilor interculturale,  a reuniunilor sau „porţilor deschise”, realizarea unor emisiuni despre istoria, tradiţia şi religia evreilor constituie, după părerea mea, calea de urmat pentru diminuarea manifestărilor antisemite.

În încheiere aş enumera doar două astfel de acţiuni relativ recente, la care am participat şi eu.

Ucrainenii din Rona de Sus (Maramureş) participând la Marşul Vieţii din Sighet

Marşul celor Vii (March of Living) organizat 10 în septembrie 2017, la Sighet, a reunit peste o mie de persoane, printre care sute de elevi români, ucraineni şi maghiari.

Comemorarea Zilei Victimelor Holocaustului din România, la Şcoala Gimnazială din comuna Cheţani, Mureş, când elevii au pregătit postere şi scenete inspirate de memoriile supravieţuitorilor şi au ascultat amintirile unui om care a copilărit lagărul de la Moghilev, Transnistria.

Andrea Ghiţă

10 Comments

  • paula craciun commented on November 15, 2017 Reply

    Va multumesc pt ca nu ati lasat sa treaca neobservat acest eveniment considerat de anumite persoane, ca fiind minor si lipsit de importanta. Nu avem voie sa fim indiferenti!

  • eva galambos commented on November 10, 2017 Reply

    Un articol foarte bun, la obiect și…trist. Uneori am impresia că acest război împotriva antisemitismului este pierdut…

    • Tiberiu Georgescu commented on November 13, 2017 Reply

      Stimata doamna Galambos,incercati sa fiti optimista asa cum sunt eu in ciuda multor ani-spre 85- pe care-i duc.
      Baabel tocmai asta face si in mod special acest numar.;de l-ar citi cati mai multi..

      Numai bine.

  • PLUGARU VALER GHEORGHE commented on November 10, 2017 Reply

    Astfel de modalitati de a repune in circulatie promotori ai ideilor antisemite si incitarea la escaladare urii intre etnii care convietuiesc trebue, asa cum face autoarea, demascate si, pe cat posibil, excluse din cotidianul pe care, din pacate, santem nevoiti sa il vedem, iar in prezent, din ce in ce mai des. Este de asemenea important de observat, iar astfel de exemple sant numeroase, cand participarea concetatenilor nostri de alta etnie la evenimente care acuza holocaustul sau manifesta un comportament interenic normal.
    Toate acestea fac ca atitudinea pe care o manifesta materialul prezentat sa fie o cale de urmat.

  • Emilia Teszler commented on November 9, 2017 Reply

    Sunt de acord in totalitate cu ceea ce concluzionati, d-na Andrea Ghita, ca ar fi calea de urmat pentru diminuarea manifestarilor antisemite. O spun asta si ca persoana privata si in numele Asociatiei Tikvah, din Oradea. Majoritatea activitatilor noastre, de sapte ani incoace, au urmat aceasta cale. Felicitari pentru articol.

    • Andrea Ghiţă commented on November 9, 2017 Reply

      Cunosc și apreciez activitatea Asociației Tikvah, din Oradea.

      • Emilia Teszler commented on November 9, 2017 Reply

        Ma bucur…multumim mult.

  • Tamara Solomon commented on November 9, 2017 Reply

    Îmi pare tare rău, draga mea Andrea, dar e o recrudescenta a antisemitismului, cum nu m-am gîndit. În Clujul multietnic, multicultural, s-au întîmplat din vară niște fapte de neacceptat. Sînt foarte pesimistă, mi-e chiar frică! Felicitări pentru articol, si pentru toată strădania ta, împreună cu ceilalți, să faceți un lucru frumos.

    • Silvian Guranda commented on November 17, 2017 Reply

      “Clujul multietnic, multicultural” – din păcate Clujul devine mult prea “multi”: multikulti, cu oameni aciuați de te miri unde, nu numai din țară, dar și de pe pe aiurea, care aduc cu ei ideologia în care au fost crescuți. Purtători de idei și ură. Cu aceste două lucruri nevăzute s-au făcut și ororile Holocaustului – asta cugetam în fața cuptoarelor de la Auschwitz. Ideea naște ură și apoi justifică violența extremă pe care ura o cere.

  • IVAN TRUTER commented on November 9, 2017 Reply

    Provocarile sunt de tot felul.Incercarile de a nega Holocaustul si suferintele evreilor reușesc tocmai din lipsa de reactie a autoritatilor (unele) de a respecta Legea, de a face cercetari concrete privind autorii acestor provocari si a lua masuri de sanctionare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *