Nu că intenţionez să mă felicit, dar am ferma convingere că în prezent mă îmbrac mult mai bine, mai cool şi mai personal decât am făcut-o vreodată. Jeanşii prespălați ai anilor ’90, rochiile din lycra, tricourile cropped în culori fluorescente, încălțămintea cu talpa groasă zimțată – been there, done that. Rochiile-furou înflorate, puloverele grunge oversized, fustele maxi drepte, tricourile negre cu embleme ale trupelor rock de la începutul anilor 2000 – idem. Am avut parte şi de câteva freze dezastruoase: un permanent de care nu am scăpat mulți ani la rând, un breton prea scurt, o încercare ratata de a deveni roșcată apoi blondă, un sezon în care am testat – simultan – ceara de păr, spuma şi fixativ… Vorba lui Sinatra: regrets, I’ve had a few!

În orice caz, de-a lungul timpului am avut suficiente incarnări stilistice, chestie care mi-a permis să înțeleg ce mi se potrivește şi ce nu funcționează pentru mine. Îmi place să cred că vârsta, anii şi timpul îmi vor mai permite multe alte alternative, astfel încât la final să mă declar realmente eliberată de orice restricție de stil. Până atunci, sunt zilnic conștientă că stilul e o continuă evoluție, o construcție în progres, un permanent exercițiu de trial & error. Mă uit în jurul meu, uneori pe stradă, dar de cele mai multe ori online, şi observ că dintre toate femeile, cele mai faine – a se citi elegante, rafinate, colorate, excentrice, relaxate, împăcate cu stilul, corpul şi viata lor – sunt cele de peste 60 de ani. Nu mă grăbesc sa ajung la acea vârstă, dar sunt sigură că mă voi bucura din plin de ea, lăsând în urmă toata tevatura legată de posibile sau actuale dileme stilistice.

Astea fiind spuse, vreau să vă împărtășesc cinci sfaturi despre stil pe care le-am primit, descoperit sau citit în ultimii ani.

„Încrețiturile hainelor şifonate sunt irelevante, concentrează-te pe croieli şi siluetş. Şi ridurile sunt irelevante, că tot veni vorba…”

Unul dintre cele mai deștepte sfaturi le-am descoperit într-un interviual Lindei Rodin: „nu băga în seamă ridurile şi încrețiturile, tine cont doar de siluetă”. Linda pare să aplice acest principiu cu sfințenie, în mai toate fotografiile apare într-o pereche de jeanşi drepti care îi imbracă picioarele lungi şi subțiri, un top cu guler sau mâneci arhitecturale şi neapărat cu o haina ovoidală sau multicoloră sau care iți ia ochii. Alternativ, îmbracă un top simplu, cu o jachetă din denim şi pantaloni largi, însă cu fiecare ținută – studiată sau nu -, ceea ce rămâne subliniat este fizionomia exotică şi coama de păr argintiu, prins în coadă. #Stylegoals, ca sa zic așa, pentru cand voi atinge, cu aplomb, 70 de ani.

„Să arăţi natural cere un oarecare efort”

Asta a fost concluzia unei discuții cu o doamnă de vreo 80 de ani, cu care am avut vara trecută o conversație ad-hoc intr-un muzeu bucureștean. Confortul e vital, fără să înțeleg prin asta ținute neglijente sau un aspect delăsat. Uneori poate ajunge să fie demoralizant să mizezi doar pe confort, pentru că poți ușor face transferul spre lene stilistică. Cat despre mine, recunosc că, pe măsură ce au trecut anii, am început să acord mai multa atenție confortului şi suport din ce în ce mai puțin eforturile cerute de un anume stil: tocuri foarte înalte, rochii cu corset, sacouri ultra-cambrate, coliere grele. Nu mai am nici chef, nici timp pentru găteli, împopoțonări sau farafastâcuri. Acord multa atenție unei haine dintr-un material de calitate şi cu finisaje impecabile, dar am încetat de mult să mă stresez dacă şi cât se șifonează. Tot ce înseamnă înfrumusețare şi grooming sunt activități programate din timp, la oameni de încredere. Am incheiat de mult capitolul sprâncenelor asimetrice (are grijă de ele unul dintre cei mai respectați şi talentați oameni din industrie), știu exact formula culorii pentru vopseaua de păr, am cea mai meticuloasă manichiuristă şi am hotărât de mult că prefer ca toate astea să fie făcute de profesioniști. În sfârșit, în ultima vreme prefer să folosesc cele mai potrivite creme, serumuri sau loțiuni, în loc de a-mi încărca tenul cu machiaj.

„Cel mai serios faux pas este să te privești în oglindă şi să nu te recunoști”

Am uitat cine mi-a spus asta, dar mi-a devenit un soi de mantră. Sunt „pentru” naturalețe, dezinvoltură, firesc, chiar dacă sunt însoțite uneori de stinghereală, de mici greșeli, de fluturi în stomac. Mă plac infinit mai mult azi fata de acum 20 de ani, sunt mult mai sigură pe cine sunt, ce știu, ce îmi doresc şi cum vreau să se desfășoare lucrurile în viața mea. Poate şi pentru că acum mă preocupă chestii mai importante decât a purta o anumita mărime de haine, a avea coafura aranjată impecabil, a avea un anume brand de geantă, a strânge un anume numar de like-uri. Din punct de vedere stilistic, îmi e clar unde mă aflu pentru moment, sunt ca o diagrama Venn: am o zonă de cămăși albe, tricouri gri, pulovere negre, trenchuri bej şi mantouri gri purtate cu jeansi boyfriend, suprapusă cu fuste midi multicolore, cu imprimeuri atrăgătoare şi din materiale fluide, suprapuse cu teniși (albi sau gri) şi încălțăminte diversă cu toc inalt sau mediu, iar peste toate tronează cerceii spectaculoși, exotici, tulburători, proverbiali as putea spune. Asta nu înseamnă că nu am încercat diverse alte piese, ținute şi combinații, unele încă chiar există în șifonierul meu: salopete utilitare, rochii tubulare şi bluze tip ie, jachete bomber cu paiete, pantaloni ţigareta din brocart, sandale satinate flatforms cu talpa groasă de 8 cm…

„Din când în cand, bulversează-i ca Jagger şi Richards”

N-am fost niciodată genul care sa poarte full-on glamour (deși mă tentează aceasta rochie roșie Mastij!), însă rezonez cu principiul „high-low mix”, combinația de vechi şi nou, designer şi fast fashion, simplu şi opulent, practic şi fantezist. Cu toata sinceritatea, cred că este cheia (semi)secretă pentru un stil original – în masura în care, în epoca noastră, vreun stil personal mai poate fi original. Așadar, voi purta un tricou Petit Bateau sau H&M cu un sacou Stella McCartney, jeanşi Lee Cooper cu parfumul Humiecki&Graf, o rochie Zara cu ochelari de soare Céline sau o cămașă Dries van Noten cu teniși Superga şi cercei din portelan, migăliţi de Mihaela în Atelierul de Porțelan… Cât despre referința la Rolling Stones, ea a venit din partea unui bun prieten împătimit de muzică (clasică, rock and everything în between), care mi-a istorisit că Jagger a absolvit London School of Economics, iar Richards e cunoscut drept un softie care ii telefona zilnic mamei sale. Surprinzători, nu-i așa?

„Acordă atenție trendurilor, dar nu mai mult decât merita.”

Replica asta a fost servita de catre Ovidiu (Buta, who else?), într-o conversație despre cum ne-am dori noi să arate românca bine îmbrăcată. Pe de alta parte, amândoi discutam (im)posibilitatea de a avea un stil realmente autentic, original, în totală armonie cu tine însăţi (vezi şi sfaturile de mai sus!), când trendurile apar şi dispar cu viteza luminii, iar impulsionarea şi difuzarea lor pare să ţină mai mult de pseudo-influenceri, un anume tip de piață de desfacere, bugete de marketing ale unor branduri şi alte interese strict comerciale, mercantile, de moment, şi nu de un gust educat, de o aliniere a societății şi esteticii. în condițiile astea, unde se situează adevăratul stil personal, care nu copiază imagini de street style de pe Pinterest, siluete din vitrine sau editoriale de revista? Cel mai probabil, în afara trendurilor. Iris Apfel spunea, la un moment dat, în documentarul omonim: „If something’s în fashion and I look like a horse’s ass în it, then why would I buy it?” Interpretat în cheia mea, sfatul are legătură cu constanta personala: să știi ce te reprezintă, să ajustezi în timp, dar să nu renunți la propria identitate. By the way, „personalitatea stilistica multiplă” o diagnosticați usor drept „imi place tot ce văd, cumpăr de toate, în dulapul meu exista câte puțin din orice stil…”

Sfaturile de mai sus sunt de bun-simt, evidente, logice. Știm toate că stilul personal nu ţine de cat de mare sau plin ne e şifonierul. Ştim, în egală măsură, că cu cât petrecem mai mult timp stresându-ne în legătură cu ce ar trebui să îmbrăcăm, cu atât ne îndepărtăm de esență, cu atât încercăm să ne mulăm pe dictatele şi așteptările altora (oglinda noastră) în loc de a privi în noi. Asta nu înseamnă să nu experimentăm, în timp, cu diverse croieli, lungimi, culori, texturi, imprimeuri, stiluri, combinații! Din contra, e bine şi recomandat să facem asta, dar până la un punct, cu măsură. Până în momentul în care preocuparea pentru haine o înlocuiește pe cea pentru stil, dacă înțelegeți ce vreau sa spun…

Irina Markovits

(preluare de pe blogul autoarei http://www.stylediary.ro)