Kim Jong Un – principalul câștigător al întâlnirii de la Singapore

La prima vedere, întâlnirea istorică Trump-Kim a fost benefică pentru ambele părți. Declarația comună vorbește despre denuclearizarea peninsulei coreene, prin renunțarea la armele nucleare de către Coreea de Nord, dezvoltarea unor noi relații dintre SUA și Phenian. Totodată, Statele Unite se angajează să garanteze securitatea Coreei de Nord. Toate acestea sunt formulări vagi, singurul paragraf mai concret este cel referitor la o viitoare întâlnire a secretarului de stat american Mike Pompeo cu personalitatea relevantă nord-coreeană, vizând enunțarea detaliilor cu privire la punerea în aplicare a celor convenite de cei doi șefi de stat.

Opinia analiștilor este că ”the winner is” Kim Jong Un. Se știa că scopul principal al dezvoltării arsenalului nuclear nord-coreean a fost menținerea la putere a actualului regim din țară, respectiv a ”dinastiei Kim”. Amenințările nord-coreene cu atacuri cu rachete ținteau două țări: Statele Unite și Coreea de Sud, de unde ar fi putut proveni încercările de destabilizare, de schimbare a conducerii și regimului nord-coreean. Garanția de securitate oferită de Donald Trump permite ca liderul nord-coreean să facă propunerea ”generoasă” de denuclearizare a peninsulei coreene. Dar în declarația comună nu există nimic concret care să specifice când și cum se va întâmpla acest proces, cum se va realiza verificarea și de către cine. Și apoi, având experiența iraniană a unor situri secrete, nu se va ști ce va păstra Kim din arsenal ”just in case”.

În schimb, dacă Phenianul nu va trebui să continue programul său nuclear, se vor elibera niște fonduri pe care Kim le va putea folosi pentru îmbunătățirea nivelului de trai al populației. Acum câțiva ani nord-coreenii mureau pur și simplu de foame. Se pare că acum nu mai este așa, dar situația lor este în continuare precară. Dacă la aceasta se mai adaugă ridicarea sancțiunilor impuse de SUA și Occident Coreei de Nord (de multe ori încălcată), Kim Jong Un își va putea vedea visul împlinit, el va fi considerat salvatorul națiunii și își va asigura continuitatea. De remarcat că nici în declarația comună, nici în discursuri, partea americană nu a vorbit despre schimbări interne, despre respectarea măcar nominală a drepturilor omului sau despre desființarea lagărelor nord-coreene unde sunt închiși mii de cetățeni în condiții cumplite. Nu știm în ce măsură este adevărată invitarea lui Kim la Casa Albă, dar dacă acest lucru se confirmă, ne vom afla într-o situație paradoxală: statul cel mai democratic din lume își dă girul pentru unul dintre cei mai tiranici dictatori cunoscuți.

Nici aliații din regiune ai Statelor Unite – Coreea de Sud și Japonia – nu sunt prea fericiți. Într-o primă etapă s-a afirmat că Trump ar dori să-și retragă trupele din Coreea de Sud, măsură plauzibilă deoarece face parte dintr-o altă promisiune electorală a președintelui, cea de a-i aduce pe militarii americani acasă de oriunde s-ar afla. Pentru Seul decizia ar putea da naștere la mari temeri nu numai față de vecinul din nord dar și față de schimbarea echilibrului de putere, respectiv întărirea strategică a Chinei în regiune. Poate că, la o a doua gândire, Trump să fi ascultat pe consilieri, căci acum a declarat că nu-și va retrage forțele, cel puțin deocamdată, dar nu va organiza manevre militare comune cu Coreea de Sud, aici împărtășind părerea lui Kim.

Care este câștigul lui Trump? Într-un fel garantarea securității Statelor Unite în condițiile în care nord-coreenii au afirmat că rachetele lor pot atinge teritoriul american. Dar oare ar fi pus în aplicare amenințarea?  Dacă într-adevăr ar dispune de o astfel de rachetă și se pare că există, ținând cont de caracterul lui Kim Jong Un, o persoană imprevizibilă (și aici se aseamănă oarecum cu Donald Trump), dacă și-ar fi văzut situația amenințată în mod serios, ar fi putut lua o astfel de măsură chiar dacă era conștient de represaliile americane. Este doar o ipoteză deoarece, pe de altă parte, ne putem întreba de ce a acceptat Kim întâlnirea cu Trump, după ce în urmă cu numai câteva săptămâni renunțase din cauza cererii americane de renunțare la arma nucleară?

Faptul că se conturează în perspectivă retragerea americană din regiune este o dovadă în plus că Trump dorește să continue politica izolaționistă a Statelor Unite, pe plan politic, economic și strategic. Spus mai pe față, președintelui american nu-i pasă ce se va întâmpla în lumea din afara Americii, dovadă toate gesturile din ultimul timp: mutarea ambasadei americane la Ierusalim, retragerea dintr-o serie de acorduri internaționale importante pentru viitorul planetei sau renunțarea la ideea comerțului liber. Lui Trump nu-i pasă de consecințele deciziilor lui pentru Europa, pentru Orientul Mijlociu, acum se vede că nici pentru Asia. Potrivit propriilor declarații făcute încă în campania electorală, ”America first”, pe prim plan este interesul americanilor. Dar oare consecințele acestor măsuri nu vor avea efect de bumerang, nu se vor întoarce la un moment dat împotriva americanilor, a Statelor Unite, sau chiar a lui Trump?  Și când acest lucru se va întâmpla, nu va fi prea târziu să se corecteze? Un foarte bun analist politic de la noi, pe care personal îl respect, a spus că Donald Trump este un revoluționar. Nu prea sunt de acord cu această etichetă. Revoluționarii își planificau pașii, își făceau proiecte pentru viitor, ceea ce nu este cazul la Donald Trump. Iranienii le-au atras atenția nord-coreenilor că nici nu se usucă cerneala pe un acord semnat de Trump că îl și denunță. Nu este chiar imposibil să fie așa.

Eva Galambos

10 Comments

  • Jack Chivo commented on June 19, 2018 Reply

    Nu vreau sa redeschid o poveste veche, dar doamna Ghita pretinde ca am “acuzat” persoane care erau impotriva lui Trump.

    Nu am acuzat pe nimeni, doar am mentionat ipocrizia lor, cu fapte cunoscute!!

    Poate doamna Ghita va explica parerea ei?

    • Andrea Ghiţă commented on June 19, 2018 Reply

      Nu, domnule Chivo, nu am să mai repet lucrurile pe care vi le-am explicat o dată. Dacă nu vreţi să redeschideţi “o poveste veche” atunci de ce o redeschideţi?

  • tomi anca commented on June 16, 2018 Reply

    Recently, Henry Kissinger did an interview and said vary amazing things regarding President Trump. He starts with: “Donald Trump is a phenomenon that foreign countries haven’t seen before”!

    The former Secretary of State Henry Kissinger gives us a new understanding of President Donald Trump’s foreign policy and predicts its success: “Liberals and all those who favor (Hillary) Clinton will never admit it. They will never admit that he is the one true leader. The man is doing changes like never before and does all of it for the sake of this nation’s people. After eight years of tyranny, we finally see a difference.”
    Kissinger knows it and he continues with: “Every country now has to consider two things: One, their perception that the previous president, or the outgoing president, basically withdrew America from international politics, so that they had to make their own assessments of their necessities. And secondly, that there is a new president who’s asking a lot of unfamiliar questions. And because of the combination of the partial vacuum and the new questions, one could imagine that something remarkable and new emerges out of it.”
    Then Kissinger puts it bluntly: “Trump puts America and its people first. This is why people love him and this is why he will remain in charge for so long. There is not a single thing wrong with him and people need to open their eyes.” When he boasts that he has a “bigger red button” than Kim Jung Un does, he so transcends the mealy-mouthed rhetoric of the past, thereby forcing a new recognition of American power.
    Kissinger once wrote: “The weak grow strong by effrontery – The strong grow weak through inhibition!” No sentence better captures the U.S.-North Korea relationship.
    Trump is discarding the inhibitions and calling the bluff on North Korea’s effrontery: His point is that the contrast of American retreat under Obama and its new assertion of power under Trump creates a new dynamic that every one of our allies and of our enemies must consider. Our allies grew complaisant with Obama’s passivity and now are fearful due to Trump’s activism. And they must balance the two in developing their policies: They realize that the old assumptions, catalyzed by Bush 43’s preoccupation with Iraq and Obama’s refusal to lead are obsolete. So, Trump is forcing a new calculus with a new power behind American interests. Those — here and abroad — who rode the old apple cart worry about its being toppled.
    But, as Kissinger so boldly stated: “Trump is the one true leader in world affairs and he is forcing policy changes that put America first! ”

    • klein ivan commented on June 17, 2018 Reply

      Vă recomand – dvs. și cititorilor Baabel -citirea exceționalului articol al lui Jack Chivo “ De ce țmi place Trump “ – nepublicat în urmă cu 6 luni , în Baabel după o dezbatere ( nu recomand citirea ei ) .

      • Andrea Ghiţă commented on June 17, 2018 Reply

        Stimate domnule Klein, mi-a plăcut atât de mult comentariul Dvs. încât nu m-am putut abţine să nu-l public. :)) Vă sfătuiesc să mai recomandaţi “cititorilor Baabel” şi alte articole “ne-publicate în Baabel”… Nepublicarea acelui articol – dreptul de a publica sau de a nu publica îl are orice redacţie din lume asta – nu a ţinut de conţinutul pro-Trump, ci de acuzaţiile aduse celor care erau anti-Trump. Am precizat doar pentru că tot aţi adus vorba.

  • Andrea Ghiţă commented on June 15, 2018 Reply

    Dacă cineva îmi spunea – cu ceva timp în urmă – că această întâlnire ar putea avea loc aş fi spus că are o imaginaţie bogată. Nu mi-aş fi imaginat că cei doi lideri – de la extreme – ar avea ceva de discutat, măcar un numitor comun. Se pare că am greşit. Bine ar fi să cunoaştem şi noi acest numitor comun.

  • klein ivan commented on June 14, 2018 Reply

    Am citit cu interes articolul . Nu aprob sau dezaprob conținutul articolului în ansamblu , necitind nimic legat de subiect . Aș fi preferat alt titlu , mai puțin „ decis „ , de ex. Acordul de la Singapore / Recentul acord dintre ….sau chiar The Acord through my Eyes ( preluare de titlu de la ocarte de bază a lui Abba Eban ) .Și totuși… o mențiune referitoare la „ președintelui american nu-i pasă ce se va întâmpla în lumea din afara Americii, dovadă…… retragerea dintr-o serie de acorduri internaționale importante pentru viitorul planetei …”.. Presedintele Trump apreciază ce e important pentru America – în legătură cu climatul mondial ( ceilalți de la G7 , semnatari ai acordului de la Paris au atitudinea unei tinere care a declarat “ eu nu fac copii ca să salvez omenirea “.

  • Beatrice commented on June 14, 2018 Reply

    Kim Jong Un si-a atins scopul. Coreea nu mai era bagata in seama de nimeni.

  • eva galambos commented on June 14, 2018 Reply

    Dacă e să dau cu presupusul, de ce să mai aștept? Mai citiți și dv. comentariile din presa internațională și vedeți ce se spune. Nu cred că am greșit. Da, am citat și din presa iraniană și care e problema? Iar primarul Londrei chiar nu e antisemit, cel puțin până acum nu s-a manifestat iar atunci când a fost ales și presa israeliană l-a apreciat.

  • Jack Chivo commented on June 14, 2018 Reply

    Opinia analistilor…

    Care analisti??

    Din Teheran, sau de la CNN.??

    Ar fi fost mai prudent sa mai asteptati un pic inainte de a “da cu presupusul” .

    Cum va-ti grabit acum vreo doi ani cand l-ati descris pe primarul musulman al Londrei, drept “un prieten al evreilor”.

    Cu asa prieten, cine are nevoie de dusmani??

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *