Tiberiu Georgescu

Denumirea  produsului: TIBERIU GEORGESCU

Producători: Silvia si Aurel Georgescu, maternitatea Spitalului Brâncovenesc într-o zi de iunie 1933 la ora 06.30.

În aceeaşi zi, lună şi an, în acelaşi loc,  cu numai 15 minute mai târziu, a apărut un alt produs : Elena Georgescu.

Sediul produsului: Bucuresti, str.Duzilor nr. 21; o stradă scurtă, de cca. 200 m, paralelă cu str.Matei Voevod in vecinatatea Institutului de teatru.

Descrierea produsului: înălţime 165 cm, greutate 67 kg, iniţial brunet, alb în prezent. Păr bogat, cârlionţat, dificil de întreţinut motiv pt. care produsul a renunţat la el cam pe la 20 de ani; a făcut rost de o chelie, pe care o poartă şi azi cu mândrie.

(Totuşi, hai sa fim serioşi).

 

Studii:  clasele primare la Şcoala Heliade Rădulescu, devenită ulterior Şcoala Iancului; liceul: la Mihai Viteazul; admiterea în plin război-iunie 1944  examenul nu s-a desfăşurat în sediul liceului, ocupat la acea vreme de armata germana, ci la un liceul din vecinătate. Facultatea de medicină (1954-1960)

Locuri de muncă: La repartizare îmi dă judeţul Bacău; vine în amfiteatru un nene de la armata. „Cine vrea să lucreze în armată?” Eu întreb: Unde aveţi posturi ? Şi omu’ se apucă să înşire…Cam pe la coadă aud “Olteniţa”. Gata zic:  Eu vreau în armată, tovarăşu ‘! Pe scurt, mă îmbracă în uniformă; aveam s-o dau jos în 1995.

Şi plec la Olteniţa, la grăniceri; navetă comodă, aproape zilnică, aveam şi gazdă unde  mai înnoptam, făceam vizita medicală la pichetele de la Călărași la Giurgiu. Bucuria asta nu a durat decat  8 luni; batalionul s-a desființat. Chemat la  raport  la șeful grănicerilor – gen. Ioan Şerb, îmi zice: “Te rog mult, doctore, stai numai 3 luni la Rădăuţi. E un regiment nou înființat, pana apare noua promoție de medici, apoi te aduc în București”. Şi am stat 4 ani jumate la Rădăuți. Între timp generalul Șerb a fost demascat ca fiind agent rus, judecat pt. înaltă trădare, condamnat la moarte. Pedeapsa i s-a comutat în închisoare. Habar nu am ce s-a mai întâmplat cu el.

În  1965 mă transferă la Giurgiu, în locul unui maior care era de fel din Bucovina. Urmăream vreo sesiune de secundariat; de la terminarea facultății, nimic. Abia  în 1969 se scot posturi la concurs; niciunul la Bucuresti! În grabă mă înscriu şi candidez pe un post la Spitalul Militar Oradea, specialitate hematologie.

Am rămas 3 ani în București pentru specializarea hematologie, timp în care cunosc şi mă căsătoresc cu Lia Lucia colega de specialitate; in 1972 plecăm la Oradea; La Oradea, în 1974 s-a născut şi băiatul nostru Claudiu care a emigrat în Statele Unite în 2003; este şi el medic, boli interne şi infecţioase; am un nepot de 9 ani, Matei, îndrăgostit de pietre, drone şi muzică.

 

Pasiuni:

  • femeile: trei la număr: mama, sora mea geamănă şi nevasta mea.
  • muzica: şoarece de Ateneu de prin 1949-50. Am cântat în formaţii instrumentale la pian şi orgă (nu electronică) în liceu şi în facultate
  • muntele: Bucegi Padina, Schitul Ialomicioara, cel puțin o dată pe an.

Tiberiu Georgescu.

iulie 2018

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *