Mic extemporal în limba română

Iusup, rezident în anestezie, a terminat facultatea de medicină la Iași, în limba română pe care o vorbea fluent. Era rezidentul a cărui tutore am fost pe durata primilor trei ani de specializare. Îi ziceam “Nelu” și nu numai eu, el spunându-mi tată  și din cauza diferenței de vârstă dintre noi. Cu  o ocazie când am luat prînzul împreună la cantina spitalului, am stat la masă cu o femeie mai vârstă, voluntară. Auzindu-ne vorbind românește, l-a întrebat pe Nelu :

– Dumneata , de unde ești de loc ? Vorbești foarte frumos românește… I-am făcut semn cu piciorul, pe sub masă.

– Din Iași, doamnă.

– N-ai de loc accent de moldovean!

De câte ori ne întâlneam cu medici de alte specialități  care vorbeau românește sau au studiat în România, arabi sau evrei , ”Nelu” îi numea “de-ai noștri” .

Iusup era originar din Rahat, cel mai mare oraș locuit de beduini, în Israel. Am fost invitat de câteva ori la ei acasă unde am mâncat cel mai bun orez și cel mai bun cataif din viaţa mea. Cu tatăl lui am băut adevărata cafea făcută în ibric și la foc cu vreascuri…

GBM, fostul meu șef și prieten, scriitor cu multe cărți apărute în România, după apariția uneia dintre ele, ne-a oferit tuturor anesteziștilor vorbitori  de limba  română (eram cinci la număr),  câte un exemplar. Printre noi se afla, bineînteles,  și lui Iusup.

De1 Aprilie, le-am spus tuturor „românilor” că după citirea cărții vor trebui să dea extemporal referitor la conținutul cărţii primite, fixând şi o dată pentru respectivul test. Nimeni în afară de “Nelu”nu m-a luat în serios. Se plângea că n-are timp s-o citescă. În ziua așa-zisului examen “Nelu” și-a luat zi liberă… Am tăcut chitic și nu i-am spus nimic de extemporal și el nu m-a mai întrebat nimic referitor el.

După trei ani  a întrerupt rezidenția în anestezie si-a început o nouă specializare în medicină internă. M-am simțit puțin vinovat și l-am întrebat care e motivul hotărârii luate.

– Îmi place să am pacienții mei, să vorbesc cu ei și poate că-mi voi deschide o clinică privată în Rahat. Pe de altă parte însă  pot spun că am cîștigat foartă multă experiență în cei trei ani de anestezie.

După terminarea specializării în interne a lucrat  la urgențe. Ne-am întîlnit deseori la urgență și-am resuscitat împreună mulți bolnavi, vorbind între noi în limba română.

Nu de mult am luat masa împreună la cantină. Am depănat amintiri și, fireşte,  am ajuns și la extemporalul cu pricina.

– Știi, mi-a spus Iusup , mi-a fost rușine să-i întreb pe celalți colegi despre extemporal, iar de profesor mi-a fost şi mai ruşine. dar dacă  examinarea ar fi avut loc puțin mai tîrziu, m-aș fi prezentat pentru că aș fi terminat de citit cartea …

De atunci numai fac glume de unu Aprilie…

Andrei Schwartz

19 Noiembrie 2018

2 Comments

  • GBM commented on December 9, 2018 Reply

    eu eu n-am stiut nimic de toata tarasenia..
    Dar asa e in viata, seful/sotzul afla ultimul!
    Se pare cac “Nelu” s-a incadract perfect in propria sa urbe…
    Merci Andrei
    GBM

  • Andrea Ghiţă commented on December 8, 2018 Reply

    Scrierile doctorului Andrei Schwartz au întotdeauna un tâlc şi te duc cu gândul mai departe. La fel şi acest extemporal care nu e doar de limbă română!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *