După frumoasele articole despre Amos Oz apărute în Baabel, din care multe s-au concentrat pe ideile lui politice și mai puțin pe opera literară, aș vrea să adaug încă un aspect al activități sale de peste 55 de ani, mai puțin cunoscut chiar și în Israel și care evidențiază mai bine activitatea sa literară și publicistică. Este vorba despre participarea, în calitate de coautor, la scrierea și editarea cărții cu titlul Siah lohamim (Voci ale luptătorilor), care a apărut în octombrie 1967, după Războiul de Șase Zile și care a fost vândută până acum în 150.000 de exemplare, fiind considerată în mod unanim de exegeți drept best-seller-ul absolut apărut până azi în Israel. Redactorul cărții a fost Avraham Șapira, iar la scrierea și editarea ei au participat numeroase personalități precum Amos Oz, Muki Țur, Yariv Ben Aharon și mulți alții. Titlul complet al cărții este: Siah lohamim, pirkei hakșava vehitbonenut (Voci ale luptătorilor, ascultate și consemnate). Cartea este o culegere de consemnări ale evenimentelor trăite de tinerii luptători în timpul Războiului de Șase Zile, declanșat la 6 iunie 1967. Acești tineri erau cu toții locuitori din kibutz, acesta fiind primul război din viața lor; ei au povestit cum au trecut prin ororile războiului, având prima lor întâlnire cu moartea pe câmpul de luptă.
În fond, cartea a fost scrisă pentru locuitorii din kibutz-uri și la început a fost difuzată mai ales acolo. Primele ediții, de numai câteva mii de exemplare, s-au epuizat repede, astfel că pentru a satisface cererea a fost nevoie să se tipărească mai multe ediții noi. Ani de-a rândul cartea a fost aproape imposibil de găsit, chiar și în anticariate. În sfârșit în 2018, cu ocazia aniversării a 70 de ani de independență a Israelului, cartea a fost reeditată. În total au fost tipărite și vândute peste 150,000 de exemplare, un număr fabulos pentru o țară mică ca Israelul. Primele ediții ale cărții erau însă incomplete. Editorii au renunțat la unele episoade de groază, iar cenzura militară a suprimat altele, considerate ca secrete militare.
În anul 2015 regizoarea israeliană Mor Loushy a realizat un documentar cu participarea lui Amos Oz și Avraham Șapira, întitulat Censored Voices (Voci cenzurate), unde apar multe înregistrări care lipseau din cartea originală. Această operă de „decenzurare” a evenimentelor reale din război a continuat, ea fiind asumată de doi dintre redactorii deja celebrei cărți.
filmul
Avraham Șapira, redactorul și editorul șef al acestei culegeri de confesiuni, impresii și amintiri din război, povestește cum, la vreo săptămână după terminarea războiului, un tânăr profesor de literatură din kibuț-ul Hulda, Amos Oz, s-a înarmat cu un magnetofon și l-a chemat și pe colegul său, Șapira, care locuia în alt kibuț. Împreună au colindar fostele câmpuri de luptă și au angajat discuții cu soldații despre evenimentele pe care le-au trăit în timpul războiului și despre sentimentele lor legate de ele.
Să nu uităm că aceste lucruri s-au desfășurat într-o perioadă când întreaga țară era în euforie după marea victorie.
Dar soldații, care erau încă pe front, aveau cu totul alte sentimente. Amoz Oz spune, atât în film cât și în introducerea la noua ediție din 2018, că aceasta este una dintr-un lung șir de cărți de confesiuni ale tineretului israelian, scrise în secolul XX. Acestea sunt întotdeauna confesiuni publice, făcute în grup deschis, cu participarea altora. Oz ne mai povestește că din întâmplare majoritatea înregistrărilor au fost făcute în timpul nopții, ceea ce dă cărții o dimensiune catartică, de eliberare interioară. Soldații își dezvăluie cele mai intime gânduri despre cele petrecute în aceste zile de război, referindu-se cu curaj și sinceritate, fără inhibiții, la cele mai teribile evenimente, cum ar fi prada, soldații inamici morți pe drumuri și chiar crime de război comise de unii compatrioți. Din acest punct de vedere cartea este greu de citit, fiind un document autentic al ororilor războiului. Însă realizarea cărții angajează adeziunea afectivă soldaților și reprezintă pentru ei un fel de tratament al șocului posttraumatic pe care războiul le-a produs în sufletele lor tinere.
Mărturisesc că împărtășesc și eu multe din aceste sentimente, ca participant la războiul acesta și la cele următoare. După mai mult de cincizeci de ani mai țin minte fiecare minut al evenimentelor traumatice prin care am trecut.
Aici ni se dezvăluie încă un aspect al activității literare ample a lui Amos Oz, o activitate care a format, a modelat generații de tineri și într-un fel chiar și pe Amos Oz însuși, ca luptător pentru pace și dreptate în folosul tuturor celor care trăiesc în țara acesta.
Cunoscându-l personal, aș vrea să-mi iau rămas bun de la el prin cuvintele rostite de președintele Clinton la înmormântarea lui Yițhak Rabin: „Șalom, Haver!” (Adio, prietene!)
Asher Shafrir
