“JIDANII ÎN RĂZBOI”

Acesta e titlul articolului de fond din revista CERTITUDINEA (nr. 17/2018), publicaţie apărută sub egida Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Este vorba de opinii, însemnări de jurnal, discursuri parlamentare având acest titlul răsunător, scris cu majuscule “JIDANII ÎN RĂZBOI” la care, pentru o înţelegere mai clară, se adaugă: un document fundamental pentru întelegerea istoriei interbelice a României.

Uitându-mă la titlul care captează din start interesul cititorului de ziar, am crezut că e vorba de sacrificiile aduse de evreii de pe teritoriul României în Marele Război pentru întregirea ţării. Totuşi era ceva derutant: acest sacrificiu suprem l-au adus evreii, nu jidanii! Atunci ce rol au avut jidanii în război? Şi ca cititorul neiniţiat să primească o privire de ansamblu, în articol se reproduce coperta unei broşuri, discursul lui A. C. Cuza, rostit în Adunarea Deputaţilor din 1918. Acelaşi A.C. Cuza care a fost şeful guvernului care a adoptat legislaţia antisemită din 1938.

Extrem de sugestiv, nu-i aşa? În afară de unii politicieni sau istorici, nu ştiu dacă se va încumeta cineva să citească acest discurs lung de zeci de pagini şi altele asemănătoare, republicate în articol. Oricum cititorul de rând rămâne cu impresia că jidanii au tăinuit ceva, au făcut ceva de care noi nu ştim. Cert este doar faptul că un asemenea titlu ţipător nu poate decât să trezească un antisemitism în somnolenţă.

Tema documentelor prezentate, (discursuri asupra Proiectului de Lege a Împământenirii Streinilor născuți în țară) în esenţă se rezumă la o problemă demografică. S-a considerat că în ţară trăiesc prea mulţi evrei şi împământenirea lor ar fi o primejdie majoră, deoarece cu trecerea vremii acest popor s-ar înmulţi peste măsură, ar putea să pună mâna pe pământuri şi pe alte avuţii ale ţării. Nu înţeleg ce relevanţă are acest subiect astăzi, când în România trăiesc doar câteva mii de evrei (sau pentru unii „jidani”), din care cea mai mare parte e de vârsta a treia, unii supravieţuitori ai prigoanei antisemite, deportărilor în lagărele naziste şi cele din Transnistria?

În afara resuscitării textelor care conţin toată gama de suspiciuni şi acuzaţii aduse evreilor de către antisemiţi de-a lungul timpului, în articol se  precizează că timp de un secol documentele prezentate nu au fost utilizate de „niciun istoric român ca material de lucru în studiile și scrierile de specialitate, niciunul nu l-a pomenit măcar”, deşi aceste documente au fost „editate de Camera Deputaților și tipărite în 1923”. Chiar este de mirare de ce niciun politician sau istoric nu s-a folosit de aceste documente cunoscute şi accesibile pentru toată lumea. Exceptând perioada socialistă, ne întrebăm de ce nici măcar legionarii în ascensiunea lor politică nu s-au referit la aceste documente accesibile? De ce nu au făcut referiri la aceste documente intelectualii antisemiţi din perioada interbelică?

Autorii aricolului nu dau nici un răspuns la acestă intrebare. Răspunsul e lăsat în obscuritate, dar prin anumite precizări se sugerează că cititorul trebuie să-şi formuleze un răspuns, după cum înţelege sau vrea să înţeleagă…

La sfârşitul articolului redacţia face o sinteză a discursurilor, a notelor și a celorlalte documente. Citez: „La Trianon, împământenirea streinilor ne-a fost impusă ca o condiție a recunoașterii României Mari… Așadar, ce n-a reușit să ne impună Europa în 1859, în 1866, după Războiul de Independență și în timpul lui Eminescu… au reușit Aliații noștri din Primul Război Mondial”. Cu alte cuvinte Decizia de la Trianon s-a obţinut prin şantaj de către Aliaţi.  Mai exact, decidenţii viitoarei configuraţii a Europei au impus României emanciparea evreilor – care la vremea respectivă avusese loc în toate statele europene, inclusiv în Transilvania şi Bucovina – dar nu era dorită deloc de politicienii români.

Nu este deloc clar ce înţeleg autorii prin următoarea precizare: „ Fără a studia și a înțelege acestă temă (adică şantajul Aliaţilor cu ocazia luării Deciziei de la Trianon) nu poate fi înţeleasă corect istoria României interbelice, nici relaţiile dintre evrei şi români în perioada interbelică.”

Adică ce nu poate fi înţeles corect? Care ar fi semnificaţia justă a Tratatului obţinută prin şantaj? Cine ştie la ce s-a gândit autorul documentului, nu cumva la faptul că emanciparea evreilor a fost un preț prea scump pentru realizarea României Mari?

Vasile Nussbaum

 

15 Comments

  • MLS3500 commented on February 20, 2019 Reply

    Himmler a ordonat inchiderea ghetourilor din Polonia pe la jumatatea lui 1942, cei mai mulţi dintre locuitori fiind trimişi in lagarele de exterminare. Acei evrei necesari producţiei de razboi aveau sa fie consemnaţi in lagare de concentrare.

    • Andrea Ghiţă commented on February 20, 2019 Reply

      Ar fi fost interesant dacă aţi fi comentat la obiectul articolului care vădeşte antisemitismul din România în timpul şi după Primul Război Mondial. Cât priveşte evreii trimişi din ghetourile Poloniei în lagărele de exterminare, ar fi fost bine să vă documentaţi mai temeinic. Nu toate ghetourile s-au închis, iar copiii şi bătrânii au fost gazaţi din start, aşa că nu au ajuns să fie “consemnaţi” în lagăre şi nici să lucreze pentru “producţia de război”. Şi au fost sute de mii.

  • alex commented on January 18, 2019 Reply

    Dacă aşa stau lucrurile, poporul român trebuie să fie profund îndatorat poporului evreu, fără acel şantaj nu sărbătoream 100 de ani acum,iar tot după asemenea jurnalişti pafarişti comunismul după al doilea război tot noi l-am adus în ţară şi nu m-ar mira ca peste cîţiva ani tot viperele astea să susţină că ce a fost în 89 tot noi am pus la cale.Sunt convins că pentru semnatarul articolului şi TITANICUL tot din cauza noastră s-a scufundat. Ce AISBERG ăla nu era evreu?

    • Veronica Rozenberg commented on January 19, 2019 Reply

      Hai sa fim seriosi, generalizarile sunt periculoase si fara sens.
      Este nevoie de DISCERNAMANT in analiza istorica, dar nu numai, este nevoie si de o intelgere si de toleranta in tot ceea ce are de-a face cu omenescul.

      Poate va innoiesc ceva ?

  • Schwartz Andrei commented on January 18, 2019 Reply

    Ce fel de Uniune a Ziariștilor Profesioniști este aceea care tolerează apariția unui asemenea articol? Ne întoarcem în anii treizeci al secolului douăzeci?

  • Roth commented on January 18, 2019 Reply

    Execrabil articol si ‘organ’. Articolele acestei publicatii sunt vadit antisemite si antimaghiare probabil si anti altele, in contrapunct cu romanismul declarat. Nu am avut stomac sa rasfoiesc pe indelete publicatia si sa constat toate felurile de atitudini discriminatorii, pe care le promoveaza in numele romanismului. Inteleg ca asociatia ziaristilor profesionisti accepta aceasta facatura ca fiind propriul ‘organ’. Dupa parerea mea folosirea expresiei de ‘jidan’ in titlu e o problema, mi-e clar ca ziarul doreste promovarea acestei exprimari. As vrea sa rog redactia Baabel sa schimbe titlul articolului, ca sa nu promoceze limbajul ofensiv.

  • Veronica Rozenberg commented on January 17, 2019 Reply

    O sa fie foarte interesant, ce reactie veti primi la o adresare catre aceasta revista, cu atat mai mult in urma comentariului dvs.
    Multumesc, V

  • Eva Grosz commented on January 17, 2019 Reply

    De acord cu comentatorul gmb .E bine că ați publicat acest articol. Tot respectul .

  • Florian commented on January 17, 2019 Reply

    Tot acest mesaj imbracat intr-o exprimare mai degraba preventiva si care nu lamureste faptul ca articolul din certitudinea este cu caracter antisemit, imi naste o intrebare. Oare ziaristii etnici evrei membri ai UZPR se simt confortabili cu o astfel de revista? ii reprezinta?

    • Andrea Ghiţă commented on January 17, 2019 Reply

      Sunt unul dintre ziariştii membri UZPR care scriu în Baabel. Până în urmă cu vreo zece zile ştiam că singura publicaţie care apare sub egida UZPR este revista ilustrată a uniunii, pe care am cumpărat-o şi nu prezenta nici pe departe tendinţe antisemite sau xenofobe. Nădăjduiesc că egida UZPR este pusă pe frontispiciul revistei, după logica – pe care mi-a sugerat-o un alt membru UZPR – că membrii UZPR care scot o revistă pot să treacă UZPR pe frontispiciul acesteia. Dar sper să aflăm cât de curând dacă uniunea girează publicarea unor astfel de articole sau ba. Poate şi din reacţia la acest articol din Baabel.

      • Veronica Rozenberg commented on January 17, 2019 Reply

        Stimata Doamna,

        Cred ca aparitia intr-o revista (nu o cunosc) dar, care dupa autoritatea care o publica, ar fi una notorie, serioasa, oficiala, reprezentand un grup de intelectuali, a unui asemenea titlu, pune un semn de intrebare.
        In calitatea dvs de membru al acestui UZPR, banuiesc ca veti putea primi o explicatie si poate chiar un manunchi de scuze la folosirea acestui termen.
        Citez mai jos din DEX.

        JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.
        Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
        JIDÁN, jidani, s. m. (Pop. și peior.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an.
        Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
        jidán s. m. [At: NEGRUZZI, S. I, 324 / V: (reg.) jâdan, judan / Pl: jidani / E: jid + -an] 1. (Pop.; prt) Evreu. 2. (Prt) Termen injurios la adresa evreilor. 3. (Pop.; îs) jidan botezat Creștin cu apucături rele. 4. (Pop.; îe) A avea cap de jidan A umbla cu înșelăciuni. 5. (Pop.; îe) Parcă se bat jidanii la gura lui Se spune despre cineva care vorbește repede și nedeslușit. 6. (Pop.; îe) Când vor ieși jidanii la seceră Niciodată. 7. (Ent.; reg.) Jidov (8). 8. (Orn.) Corb-de-noapte"
        "
        In urma primelor definitii, s-ar putea considera ca termenul nu este totusi ofensator in limba romana, si ca de aceea el poate fi folosit fara a implica o jignire, sau ofensa.
        Oare???

        • Andrea Ghiţă commented on January 17, 2019 Reply

          Nu cu “jidanii” e problema, ci cu conţinutul articolului care reproduce o serie de teme antisemite emise în notele particulare şi în luările de cuvânt în Parlament, prin care clasa politică românească se opunea emancipării evreilor. Şi conchide că emanciparea nu a fost voinţa poporului român ci a fost impusă de marile puteri ale vremii. Când apare acest articol? Nu în 1918, ci în iunie 2018.

        • Roth commented on January 18, 2019 Reply

          La punctul 2 scrie clar: 2. (Prt) Termen injurios la adresa evreilor. Deci e o problema cu promovarea acestui termen

    • Maria Roth commented on January 18, 2019 Reply

      Eu cred ca nu (sau nu in primul rand) persoanelor individuale trebuie sa le cerem sa reactioneze, ci institutiilor publice, organizatiilor si asociatiilor, care si-au definit misiunea in aceasta directie. Sigur, daca ele considera ca intr-adevar aceasta publicatie este antisemita.

  • gbm commented on January 17, 2019 Reply

    Fenomenul e cunoscut1
    Exista antisemitism fara prezentza evreilor!!
    Iar intr-o tzara care a cultivat antisemitismul atata vreme, nimic nu e neobisnuit sau greu de explicat.
    Diaspora e plina de asemenea exemple.
    GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *