Un şantier dătător de speranţă la Templul Memorial al Deportaţilor din Cluj

Încă din anii copilăriei, de câte ori treceam de-a lungul străzii Horea, în general în drum spre gară (la început cu fiacrul şi apoi cu taxiul marca Moskvici) admiram clădirea elegantă, „cu globuri”, diferită de toate „bisericile” Clujului. În anii aceia părinţii mei, – supravieţuitori ai Holocaustului – prudenţi şi liber-cugetători, nu mi-au explicat ce fel de biserică era, dar asta nu mă împiedica s-o privesc fascinată şi să-mi doresc să-i trec pragul. Acest lucru avea să se petreacă peste câteva decenii, când aflasem că mă număram printre privilegiaţii care se puteau ruga în incinta acestui lăcaş de cult de care mă apropiam cu admiraţie, respect şi sfială.

Templul Mmeorial al Deportaţilor din Cluj

Exteriorul graţios şi exotic al templului neolog – devenit Templul Memorial al Deportaţilor Evrei, după Şoah – era completat, în mod insolit, de interiorul sobru zugrăvită în alb, nuanţa caldă a lemnăriei mobilierului şi Aron Kodeshul simplu şi sobru, foarte modern pentru anii în care a fost. Doar candelabrele somptuoase şi paroheturile de catifea şi mătase brodată aduceau o notă de fast incintei care adăpostea câteva sute de locuri la parter şi la galerie. Pe pereţi erau amplasate plăcile memoriale care imortalizau numele fondatorilor şi evocau memoria martirilor Holocaustului.




În iunie 1944 o parte însemnată a clădirii templului neolog a fost distrusă  de o bombă, aproape simultan cu deportarea celor peste 16.000 de evrei din oraş…


1944 Templul Neolog bombardat în partea din spate. Doar frontisiciul a rămas în picioare

Printre primele acţiuni ale puţinilor supravieţuitorii ai Holocaustului, reveniţi la Cluj, s-a numărat reconstrucţia templului neolog. În urma apelului lansat de Alexandru Şafran, şef-rabinul României din acele timpuri, a început o amplă acţiune de strângere de fonduri.  La această chemare au rezonat un număr mare de comunităţi evreieşti din toată România, dar şi-au dovedit generozitatea atât firmele evreieşti , cât şi persoanele particulare cu dare de mână, astfel încât partea bombardată a edificiului a fost reconstruită şi frontispiciul – rămas neatins – a fost consolidat. Numele donatorilor sunt imortalizate pe plăcile de marmură amplasate în încăperea de la intrarea în sinagogă.

Retârnosirea templului neolog a avut loc în 1947, fiind ultimul eveniment dinainte de coborârea Cortinei de Fier, la care s-a reunit evrei clujeni supravieţuitori risipiţi în lumea largă. Despre acest eveniment puteţi afla mai multe din filmul realizat în întâmpinarea aniversării a 125 de ani de la târnosirea şi a 65 de ani de la retârnosirea templului neolog

https://www.youtube.com/watch?v=yH0dMMBZekY şi cele realizate la evenimentul aniversar https://baabel.ro/2012/09/andrea-ghita-2/  şi https://www.youtube.com/watch?v=eCmrP9UQh38

Tot în 1947 se preconiza ca în vecinătatea sinagogii să se construiască şi o casă  de cultură evreiască. Dar acest proiect nu s-a mai realizat.

Desenul viitoarei Case de Cultură Evreieşti

Apoi, timp de mai multe decenii, sub conducerea mai multor preşedinţi ai Comunităţii Evreilor din Cluj – dinainte şi de după 1989 – reparaţiile operate asupra clădirii Templului Memorial al Deportaţilor au fost minore şi chiar dăunătoare, sfidând recomandările inspectoratului pentru protecţia monumentelor. Treptat, edificiul sinagogii s-a degradat, igrasia a atacat infrastructura şi infiltrațiile de apă prin acoperişul şubrezit au afectat etajele superioare, semnalând necesitatea urgentă a reabilitării clădirii.

După alegerile din 2010, odată cu instalarea preşedintelui dr. Robert Schwartz şi a noului comitet , a fost reactivată propunerea regretatului Vasile Grunea (1926-2009), publicist şi membru în conducere anterioară. Era vorba de concentrarea tuturor instituţiilor comunitare în perimetrul Templului Deportaţilor unde odinioară fuseseră: rabinatul şi şcoala elementară neologă, toate rămase în proprietatea comunităţii şi închiriate unei şcoli şi unei grădiniţe. Unul dintre oamenii de bază în iniţierea acestui proiect este inginerul Andrei Zador, care a trăit o viaţă întreagă în proximitatea acestui areal şi al cărui bunic a fost un distins cadru didactic al şcolii primare de rit neolog.

În 2010-2011, proiectul viitorului Complex Comunitar Evreiesc din Cluj a fost primit cu entuziasm atât de membrii comunităţii, cât şi de conducerea FCER . S-a trecut la elaborarea proiectului de reabilitare a sinagogii. În ceea ce priveşte finanţarea au existat mai multe variante: fonduri asigurate de FCER şi Joint, fonduri obţinute prin ministerul culturii, printr-un proiect european şi chiar printr-o colaborare ungaro-română, în perioada transferului preşedinţiei IHRA de la Ungaria către România. Despre această  posibilitate puteţi afla mai multe aici  https://www.youtube.com/watch?v=_S3TxEaEvTk

În final nici una dintre aceste posibilităţi nu s-a materializat. Cea mai mare deziluzie s-a dovedit proiectul european care – după mai multe încurajări din partea autorităţilor – a fost respins fără nici o explicaţie, ba mai mult, de trei ani încoace nu s-a primit nici măcar un răspuns la contestaţia depusă.

Atunci Comunitatea Evreilor Cluj şi-a luat soarta în mâini şi a decis să vândă un teren limitrof cu cimitirul evreiesc ortodox. Terenul achiziţionat pentru extinderea cimitirului nu a mai fost necesar întrucât miile de evrei clujeni au fost mistuiţi de crematorii… Şi ca o tragică ironie a sorţii, pe acest teren, aparţinând cimitirului evreiesc din oraşul devenit judenfrei,  au fost îngropaţi soldaţii maghiari şi germani morţi în luptele de pe Feleac, în octombrie 1944, la eliberarea Clujului.

Prima etapă, îndelungată şi dificilă a fost repatrierea osemintelor acestor soldaţi, lucru posibil în urma tratativelor duse de preşedintele Robert Schwartz cu autorităţile responsabile, din Germania şi Ungaria. Au urmat alte proceduri cronofage pentru ca terenul să fie vandabil şi, în final, să poată fi valorificat. Suma frumoasă, obţinută după vânzare, a fost alocată exclusiv pentru reabilitarea templului neolog şi amenajarea Complexului Comunitar Evreiesc compus din: sediul comunităţii, cabinetul medical, serviciul de asistenţă socială, noul restaurant ritual şi centrul comunitar cultural cu o sală de spectacole, bibliotecă, precum şi muzeul evreiesc (amplasat în fosta galerie pentru femei din incinta templului). După actualizarea autorizaţiilor şi desemnarea firmelor executante ale construcţiilor şi restaurării mobilierului, au început lucrările de renovare.

Şantier în incinta Templului Memorial al Deportaţilor

De câteva luni Templul Memorial al Deportaţilor este în şantier. S-au efectuat lucrările de hidroizolaţie, iar reabilitarea acoperişului este aproape încheiată. Mai e mult de lucru, dar – potrivit estimării constructorilor – Templul Memorial al Deportaţilor Evrei din Cluj va putea fi reinaugurat pe parcursul anului viitor -2020.

Sub drapajul pânzelor de şantier se ghicesc schelele şi din interior se aude bocănitul ritmic al uneltelor. Acoperişul nou ia, treptat, locul celui vechi şi turnurile graţioase, cu creneluri, sunt pe cale să-şi dezvăluie globurile ca nişte ca nişte fructe imense de rodie. Conform proiectului templul îşi va recăpăta aspectul iniţial din 1886-1887.

Fotografie din perioada când templul neolog era construit şi se ridica clădirea rabinatului

Aştept cu sufletul la gură momentul retârnosirii. Mi-l imaginez ca pe o sărbătoare de poveste în care noi – amfitrionii – îi vom primi de evreii cu origini clujene, de pretutindeni. Până atunci mă bucur de efervescenţa stării de tranziţie a renovării şi de etapele ei. Ce poate fi mai frumos decât reconstrucţia?!

Andrea Ghiţă

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

One Comment

  • Maria Roth commented on March 14, 2019 Reply

    Articol foarte interesant

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *